Aproximativ 50.000 de migranți au intrat ilegal în Ceuta, provocând o criză fără precedent, însă puțină lume știe ce este, de fapt, o exclavă și cum a ajuns acest teritoriu să aparțină Spaniei.
Zeci de mii de tineri marocani au ajuns în ultimele zile la graniţa cu exclava spaniolă Ceuta pentru a încerca să treacă gardul care protejează acest teritoriu spaniol de pe costa marocană a Africii, potrivit AFP, EFE și Agerpres. Până vineri, numărul persoanelor sosite a depălșit 50.000, iar președinta Comisiei Europene, Ursula von Der Leyen, a cerut ca traversările să înceteze imediat.
„Imaginile care vin din Ceuta sunt inacceptabile. Nu putem permite nimănui să intre în Uniunea noastră fără a respecta normele noastre. Trebuie să înceteze imediat traversările periculoase. Trebuie destructurate reţelele de trafic ilegal. Şi returnările trebuie să fie rapide, aşa cum permit normele noastre“, a scris Ursula von der Leyen într-un mesaj pe reţelele de socializare.
Autorităţile regionale spaniole au declarat că se confruntă cu o situaţie de „urgenţă umanitară şi socială absolută“.
„Centrele de primire sunt copleşite şi saturate, nu mai este loc pentru nimeni“, a avertizat preşedintele oraşului autonom Ceuta, Juan Vivas.
CITEȘTE ȘI - Italia cere suspendarea acordului Schengen cu Spania. Ce a decis Spania
Ce este, de fapt, Ceuta și cum a ajuns sub controlul Spaniei
Ceuta este o exclavă spaniolă pe coasta marocană a Africii. Aceasta are suprafața de 18,5 km. pătrați și se află pe coasta Mării Mediterane, lângă Strâmtoarea Gibraltar. O altă exclavă spaniolă în nordul Africii este Melilla.
O exclavă este o parte din teritoriul unui stat care este complet separată de corpul principal al țării respective și este înconjurată de teritoriul unuia sau mai multor alte state. Pentru ca o regiune să fie exclavă din punctul de vedere al țării de origine, ea trebuie să fie inaccesibilă pe uscat fără a trece printr-o altă țară.
Ceuta este un oraș autonom din Spania, situat pe malul african nordic intre Strâmtoarea Gibraltar și mica peninsulă Almina în partea de est. Ceuta se învecinează la nord, est și sud cu Marea Mediterană, la vest și sud-vest cu Marocul pe o distanță de 6,3 km, cu prefecturile și M'Diq Anjra Fahs-Fnideq, ambele aparținând nordul Marocului.
Ceuta acoperă o suprafață de 19 km. pătrați, iar oamenii care trăiesc acolo aparțin în principal religiei creștine și musulmane, dar există și o populație de evrei și într-o măsură mai mică, indieni. Zonele urbane sunt situate în istm.
Centrul orașului si cartierele mai mari sunt situate în apropiere de port și pantele Muntelui Hacho. Datorită situării strategice a portului Ceuta are un rol important în trecerea prin strâmtoare, precum și în comunicațiile între Marea Mediterană și Oceanul Atlantic.
Ceuta nu a fost cucerit militar de Spania, ci a ajuns sub controlul ei printr-un act de uniune dinastică și prin decizia proprie a locuitorilor orașului. Punctul de cotitură s-a produs pe parcursul secolelor XV–XVII, prin trecerea succesivă de la controlul portughez la cel spaniol.
În august 1415, Regatul Portugaliei, condus de regele Ioan I și de fiii săi (printre care și celebrul Prinț Henric Navigatorul), a lansat un atac surpriză asupra orașului Ceuta, care se afla atunci sub controlul Sultanatului Wattasid din Maroc.
Cucerirea Ceutei a marcat începutul expansiunii coloniale europene de peste mări. Pentru Portugalia, orașul era un punct strategic militar la Strâmtoarea Gibraltar și un centru comercial important.
În secolul al XVI-lea, regele Sebastian I al Portugaliei a murit fără moștenitori direcți. Regele Filip al II-lea al Spaniei a revendicat coroana portugheză și a creat Uniunea Iberică - o alianță prin care Spania și Portugalia au fost unite sub același monarh spaniol, păstrându-și însă administrațiile separate.
În această perioadă, Ceuta a rămas oficial un teritoriu administrat de portughezi, dar aflat sub autoritatea supremei coroane a regelui spaniol.
Momentul în care Ceuta a ales Spania
În 1640, Portugalia s-a răsculat împotriva Spaniei pentru a-și recăpăta independența. Majoritatea teritoriilor de peste mări ale Portugaliei (cum ar fi Brazilia sau alte avanposturi din Africa și Asia) s-au alăturat noii dinastii portugheze de Braganca.
Ceuta a fost singura excepție majoră. Populația Ceutei, compusă la acea vreme în mare parte din militari și coloniști de origine spaniolă și portugheză integrată, a decis să rămână loială regelui Filip al IV-lea al Spaniei.
După aproape trei decenii de război între Spania și Portugalia, conflictul s-a încheiat formal în 1668 prin Tratatul de la Lisabona.
Prin acest tratat, Spania a recunoscut independența Portugaliei, iar în schimb, regele Afonso al VI-lea al Portugaliei a cedat oficial și de drept suveranitatea asupra orașului Ceuta către Spania.
Spre deosebire de Melilla, care a fost cucerită direct de spanioli în 1497, Ceuta a trebuit să își dovedească apartenența la Spania prin cel mai lung asediu din istorie. Sultanul marocan Moulay Ismail a asediat Ceuta timp de 33 de ani. Spania a trimis întăriri masive, reconstruind fortificațiile orașului, iar Ceuta a rămas sub control spaniol până în prezent.
Ceuta deține statutul de port liber de unde și avantajele fiscale care favorizează comerțul. Cu toate acestea, nivelul învățământului superior, în continuare depinde de Universitatea din Granada și este legal atașat la delimitarea de Tribunal Superior de Justicia de Andalucía, Ceuta și Melilla, situate în Granada.
Guvernul marocan susține că orașele Ceuta și Melilla fac parte din teritoriului său, împreună cu alte teritorii minore spaniole din Africa de Nord. Guvernul Spaniei nu a purtat niciodată niciun fel de negociere, și consideră Ceuta parte din teritoriul național spaniol.