Se sparge sau nu? Misterul bulei AI, explicat

Eseu de Ioan Coaca:

În cazul AI-ului ne gândim la acțiunile de pe bursă ale companiilor implicate, cât și la fondurile financiare care investesc direct în aceste sisteme sau care vin în sprijinul acestora.

Pentru o mai bună înțelegere, putem să face o discuție trei axe:

(1) indicatorii de „umflare/dezumflare” ai bulei;

(2)ce ar însemna confirmarea că e (sau nu e) bulă;

(3) o comparație a posibilei bule a AI-ului versus binecunoscuta bulă dot-com.

VEZI ȘI: Bula AI-ului? 

1. Indicatori macro pentru „gradientul bulei”, adică: cum îți poți da seama dacă bula se umflă, se stabilizează sau începe să se dezumfle? 

În primul rând trebuie urmăriți Indicatorii de piață (bursă). De exemplu când o mână de companii AI trag după ele tot indicele (ex.: Nvidia, Microsoft, Alphabet), iar multiplii lor de evaluare sunt mult peste mediile istorice (devin exagerați pentru câteva acțiuni-cheie), e un semn de „încălzire” a bulei. 

Un alt semn constă în concentrare extremă a capitalizării. Dacă primele 5–10 companii legate de AI ajung să reprezinte o parte disproporționat de mare din capitalizarea totală a pieței (cum se întâmplă deja în SUA), dependența de „povestea AI” devine riscantă pentru întregul sistem.

Deasemenea atunci când bula e foarte sensibilă, apare o volatilitate foarte mare la vești minore, cum ar fi o declarație, un articol critic, o ușoară reducere de comandă, care provoacă scăderi de 10–20% pe un segment întreg. 

In sfârșit, un al patrulea semn este divergența între rezultate și preț. De exemplu situația paradoxală semnalată chiar de CEO-ul Nvidia: dacă rezultatele sunt slabe atunci toți se grăbesc să spună „iată dovada că este o bulă!”, iar dacă rezultatele sunt excelente, majoritatea se precipită să „alimenteze bula”. 
Acesta arată că așteptările sunt aproape imposibil de satisfăcut pe termen lung.

Un alt set de indicatori sunt cei de economie reală. 

Primul dintre aceștia este Raportul dintre investiții și venituri. Astfel în cazul AI-ului, dacă vedem zeci/sute de miliarde investite în hardware și centre de date, dar veniturile suplimentare generate de același AI cresc lent, gradientul balonului este periculos: capitalul fix se acumulează mai repede decât capacitatea lui de a produce cash-flow.

Vorbind tot despre investițiile făcute în AI, Capacitatea nefolosită în centrele de date este un alt indicator important. Concret, dacă, în câțiva ani, apar rapoarte cu privire la centre de date de AI care sunt subutilizate, cu rate de ocupare mult sub 100%, atunci e un semn clar de supra-investiție.

Deasemenea este necesar a se urmări tot ceea ce-i legat de Impactul în productivitate. Indicatorii macro (productivitate pe oră, PIB/persoană ocupată) vor spune dacă AI chiar face economia mai eficientă. Dacă după 5–10 ani de mega-investiții impactul în productivitate e modest, înseamnă că am supraestimat beneficiile.

Urmează apoi Indicatorii de stabilitate financiară. 

În cazul acestora, instituții ca SEC sau FMI au început deja să tragă semnale de alarmă. Astfel Chairman-ul SEC, Gary Gensler, a avertizat că AI poate fi un factor declanșator de criză financiară, inclusiv prin efecte de turmă și corelații invizibile între portofolii. 

FMI, prin Kristalina Georgieva, a vorbit explicit în 2025 despre riscul ca „bula AI să se spargă” și să genereze instabilitate financiară.AI Magazine

Tot aici putem urmări cât de mult, din aceste investiții, se face pe datorie (leveraged). Apoi este interesant dacă băncile, fondurile de pensii, asigurătorii se expun excesiv la acțiuni sau proiecte AI. Un alt semn ar fi dacă încep să apară insolvențe sau restructurări pe lanțul producerii de energie, în cel al construcțiilor de centre de date sau producătorilor mai mici de chip-uri.

2. Cum trebuie să arate situația care să ne permită ca să afirmăm, în mod definitiv: TO BE OR NOT TO BE o bulă? Aici e partea dificilă: ex ante nu poți declara cu certitudine „e bulă” sau „nu e”; poți vorbi doar de probabilități.

„Confirmarea” vine, ca de obicei în istorie, după ce evenimentul s-a produs.

Ce ar confirma că A FOST o bulă speculativă? Probabil vom privi înapoi și vom spune „da, a fost bulă” dacă, în următorii 5–10 ani, se întâmplă un pachet de lucruri de felul celor pe care le enumerăm în continuare.

În primul rând o corecție masivă și durabilă a prețurilor, cum ar fi scăderi de 60–80% pe un segment important al companiilor AI, nu cauzate de un șoc global general (război mondial, pandemie nouă), ci de corecția proprie a așteptărilor – foarte similar cu ce s-a întâmplat cu Nasdaq după 2000. 

Apoi ar fi o scrierea masivă a investițiilor (așa numitul write-offs), care  înseamnă o deducere fiscală sau o recunoaștere a pierderii pentru scopuri contabile și fiscale. Momentul în care marii jucători recunosc că au investit în plus: proiecte anulate în cazul unor centre de date, echipamente vândute la discount, proiecte de model foundation abandonate.

O altă situație care îndreptățește o recunoaștere a faptului că este (a fost) o bulă este subutilizarea cronică a infrastructurii AI. Atunci când centre de date foarte scumpe stau parțial goale; când GPU-uri cumpărate în exces sunt vândute la mâna a doua pentru centime din dolar; când apar știri cu „restructurări” în lanțul AI hardware.

Deasemenea atunci când veniturile AI vor fi dezamăgitoare în raport cu promisiunile, vom putea vorbi tot despre o bulă. Dacă, după un deceniu de hype, AI rămâne un segment important, dar nu transformă economia la scara promisă (un „Internet 2.0”), iar raportul venituri AI / PIB rămâne modest.

Pe scurt: dacă promisiunea a fost mult mai mare decât rezultatele, iar „nota de plată” este o prăbușire dureroasă.

Dar ce ar sugera că NU a fost (doar) o bulă, ci mai ales un boom sănătos?

Ai avea motive serioase să spui „a fost mai mult revoluție decât bulă” dacă se întâmplă una dintre situațiile enumerate în continuare.

Profiturile ajung din urmă evaluările. Multiplii P/E și P/S ai marilor jucători AI scad nu prin prăbușirea prețului, ci prin creșterea profiturilor; adică economia începe să extragă consistent valoare din AI.

Productivitatea globală urcă vizibil. Organisme precum FMI, OECD încep să raporteze clar: „AI-ul este un contributor major la creșterea productivității”, nu doar un buzzword.

Capex-ul AI, adică investițiile pe termen lung făcute pentru achiziționarea tuturor terenurilor, construcțiilor, echipamentelor și al altor active fixe, se stabilizează la un nivel sustenabil. După un vârf de investiții (pe care probabil îl trăim acum), cheltuielile cu datacentere și chip-uri se normalizează ca procent din venituri și nu vedem un val mare de falimente în zona de infrastructură.

Crizele sunt sectoriale, nu sistemice. Adică vom avea eșecuri de startup-uri, poate căderi spectaculoase ale unor jucători, dar nu un colaps sistemic tip 2000–2002 sau 2008.

3. Așa cum am promis la începutul acestui articol, putem încerca o comparație „AI versus dot-com”, încercând să subliniem asemănările și diferențele esențiale

Mai întâi, asemănările clare sunt cele legate de narațiune tehnologică „mântuitoare”. Atunci: Internetul urma să schimbe totul, prin urmare orice firmă cu „.com” în nume primea bani. Multe nu aveau nici profit, nici produs clar. Acum: AI „va transforma toate industriile”, și imediat apar bani pentru aproape orice startup care promite „AI pentru X”, chiar dacă traseul spre profit este vag.

O altă asemănare evidentă este cea a valorilor bursiere împinse înaintea profiturilor. În dot-com, Nasdaq a crescut cu ~400–600% în câțiva ani, apoi s-a prăbușit cu ~78%.  Acum, companii-cheie AI (mai ales producători de chip-uri) au avut creșteri explozive, precum Nvidia, care a ajuns recent la o capitalizare de ~5 trilioane $ – de peste 12 ori mai mult decât înainte de boom-ul AI.

Nu în ultimul rând ne gândim la FOMO (fear of missing out)... frica de a nu prinde oportunitatea. Atunci: fonduri, investitori, chiar amatori de bursă care „nu voiau să rateze Internetul”. Acum: guverne, corporații, fonduri de pensii – toți se tem să nu rateze „trenul AI”, ceea ce împinge investițiile dincolo de prudență.

În sfârșit, o altă asemănare ar fi abandonul temporar al criteriilor clasice (P/E, cash-flow). Concret, asta se referă la indicatorii financiari de bază, care sunt folosiți pentru a evalua orice companie. În cazul P/E este vorba despre raportul dintre Preț și Câștig. Adică câți dolari ar trebui să plătească un investitor pentru un dolar din profitul curent al companiei, sau în câți ani se poate recupera investiția, presupunând că profitul este constant. 

În ceea ce privește cash-flow-ul, vorbim despre diferența dintre încasările și plățile în numerar ale unei afaceri într-o anumită perioadă de timp. Un flux de numerar pozitiv apare când încasările depășesc plățile, iar un flux negativ apare când plățile sunt mai mari decât încasările. Ei bine, în ambele cazuri (dot-com și AI) s-a renunțat temporar la acești indicatori financiari, iar evaluările foarte mari se justifică prin „viitorul luminos”, și nu prin situația prezentă.

Unde putem totuși distinge diferențele mai mari (unde AI nu e doar un remake al dot-com)?

În primul rând atunci când vorbim despre nivelul de maturitate economică. În cazul dot-com-ului, multe firme listate nu aveau nici produs, nici venituri semnificative. Nu același lucru se întâmplă în cazul AI: o mare parte din boom este concentrată în companii deja uriașe și profitabile (Nvidia, Microsoft, Alphabet, Amazon). Nvidia, de exemplu, raportează deja venituri trimestriale de peste 57 mld. $, din care peste 50 mld. din datacentere AI. The Guardian

Apoi trebuie să remarcăm structura investițiilor. La dot-com investițiile s-au făcut mai ales în software și marketing, adică au fost costuri relativ „ușoare”.

La AI se fac investiții masive în capital fix – chip-uri, servere, centre de date, energie. Se estimează că doar „cei patru mari” (Amazon, Meta, Google, Microsoft) vor cheltui peste 750 mld. $ în următorii 2 ani pe datacentere și hardware AI.The Guardian

Analizând concentrarea valorii, în cazul dot-com au fost mii de mici companii listate, multe complet imature. În cazul AI grosul valorii este concentrat în câteva zeci de companii mari, cu produse clare și fluxuri de venit (cloud, abonamente, licențe, servicii enterprise).

Mai trebuie făcută distincția între utilizare efectivă versus promisiune pură. Astfel Internetul din 1999 era mult sub potențialul său. AI-ul actual este deja utilizat intens în: traduceri, cod, marketing, suport clienți, design, analiză de date etc. Valoarea există, întrebarea este dacă va fi suficientă ca să justifice ritmul absolut nebun de investiții.

Pe scurt: Dot-com = expansiune haotică, firme fragile, puțină infrastructură grea. AI 2022–2025 = revoluție tehnologică reală + investiții uriașe în infrastructură + o posibilă supra-licitație pe piața financiară.

4. O întrebare de ordin practic; cum poate aprecia cineva, doar citind presa, „gradul de bulă”?

E bine ca atunci când citim știrile, să ne putem pune câteva întrebări simple, de genul celor pe care le veți citi mai jos.

Vorbim mai mult despre capitalizare și IPO-uri sau despre profit și productivitate? Dacă vocabularul este dominat de „valoare bursieră”, „unicorn”, „trilioane investite”, dar rar se vorbește concret de profituri și eficiență, e semn de supraîncălzire. Gigantul din știre câștigă bani reali sau doar „crește ca poveste”? Un Nvidia care vinde efectiv chip-uri cu profit este altceva decât un startup care promite „AI-ul care va schimba totul” într-un sector obscur.

Cine emite avertismente?

Când CEO-ul Google vorbește deja de „elemente de iraționalitate” în cheltuielile AI, comparând cu dot-com, e un semn că nici chiar beneficiarii nu mai sunt confortabili cu ritmul. 

În sfârșit, mai putem urmări tot ceea ce se relatează despre nivelul de îndatorare din spatele investițiilor. De exemplu, dacă încep să apară știri despre proiecte AI finanțate agresiv prin datorie, obligațiuni de tip „junk”, credite cu risc mare, atunci devine limpede că pericolul unei spargeri dureroase a bulei crește.

5. Ca și o concluzie, este cazul să admitem că da, există azi componente clare de bulă: evaluări extreme, supra-investiție potențială în centre de date și GPU-uri, FOMO generalizat

Dar există și o revoluție tehnologică autentică: AI produce deja valoare și are infrastructură și clienți reali, spre deosebire de multe „.com”-uri de acum 25 de ani.

Verdictul final – „a fost o bulă care s-a spart” sau „a fost un boom cu corecții normale” – va depinde de cum va arăta raportul investiții → profit & productivitate în următorii 5–10 ani.