Creștinii ortodocși intră în curând în perioada de pregătire sufletească și trupească pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului. Postul Crăciunului începe duminică, 15 noiembrie, după ce sâmbătă, 14 noiembrie, credincioșii lasă sec. Timp de 40 de zile, până în Ajunul Crăciunului, rânduiala bisericească îmbină renunțarea la alimentele de dulce cu faptele de milostenie și rugăciunea curată.
Timp de șase săptămâni, viața bisericească intră într-un ritm așezat, dedicat curățirii și generozității. Postul Nașterii Domnului debutează oficial duminică, 15 noiembrie, și se încheie în seara de 24 decembrie, când credincioșii se adună la privegherea din Ajun.
Ultima zi în care se mai consumă produse pe bază de carne, lactate și ouă este sâmbătă, 14 noiembrie, când are loc Lăsatul secului. Biserica rânduiește ca această trecere să se facă prin împăcarea cu apropiații, dar și printr-o reașezare a gândurilor.
Rădăcinile istorice ale celor 40 de zile: de la Moise pe Muntele Sinai la Sinodul din 1166
Durata de 40 de zile a acestui post poartă o încărcătură simbolică uriașă. Ea amintește de așteptarea îndelungată a patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, care au nădăjduit vreme de veacuri la venirea lui Mesia, notează Basilica. În același timp, cele 40 de zile trimit la postul aspru ținut de Prorocul Moise pe Muntele Sinai, înainte de a primi Decalogul săpat în piatră.
Rânduiala nu a fost însă dintotdeauna unitară. În primele secole ale creștinismului, credincioșii posteau diferit: unii doar o săptămână, alții câteva zile, iar o parte țineau post aspru vreme de șase săptămâni.
Uniformizarea acestei perioade pentru întreaga Ortodoxie a fost stabilită în anul 1166, în cadrul marelui Sinod de la Constantinopol condus de patriarhul Luca Hrisoveghi. De atunci, cele 40 de zile au rămas reperul de neclintit pentru toți creștinii răsăriteni.
Data prăznuirii Crăciunului la 25 decembrie are rădăcini documentare foarte vechi. Tradiția consemnează că recensământul ordonat de Cezar August, pomenit în Evanghelia după Luca, s-a desfășurat chiar la această dată în anul 754 de la întemeierea Romei, fapt confirmat în scrierile lor de Sfântul Ioan Gură de Aur și de Fericitul Ieronim. Deși în primele veacuri comunitățile din Orient serbau Nașterea și Botezul laolaltă, pe 6 ianuarie, începând cu anul 375 cele două mari praznice s-au separat definitiv.
Calendarul complet al celor 14 zile cu dezlegare la pește în 2026
Spre deosebire de asprimea Postului Mare, Postul Nașterii Domnului aduce o mângâiere trupească prin numărul mare de dezlegări la pește, untdelemn și vin. În zilele de sâmbătă și duminică, precum și la marile sărbători cu cruce roșie sau neagră, creștinii au voie să pună pește pe masă.
Conform rânduielilor tipiconale pentru anul 2026, cele 14 zile cu dezlegare la pește sunt repartizate astfel:
Luna noiembrie (6 zile cu dezlegare):
Sâmbătă, 21 noiembrie: Intrarea în biserică a Maicii Domnului (Vovidenia), prima dezlegare din post
Duminică, 22 noiembrie: Duminica a 26-a după Rusalii
Luni, 23 noiembrie: Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcea
Sâmbătă, 28 noiembrie: Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare
Duminică, 29 noiembrie: Duminica a 30-a după Rusalii
Luni, 30 noiembrie: Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României
Luna decembrie (8 zile cu dezlegare):
Marți, 1 decembrie: Sfântul Prooroc Naum; Sfânta Anastasia, mama Sfântului Andrei Șaguna
Joi, 3 decembrie: Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani
Sâmbătă, 5 decembrie: Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit
Duminică, 6 decembrie: Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei
Luni, 7 decembrie: Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș
Sâmbătă, 12 decembrie: Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei
Duminică, 13 decembrie: Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei
Sâmbătă, 19 decembrie: Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești
Perioada acestui post aduce un moment de mare evlavie pentru Biserica Ortodoxă Română: cinstirea a două sfinte femei canonizate recent de Sfântul Sinod. Este vorba despre Sfânta Anastasia, mama vrednicului mitropolit Andrei Șaguna, pomenită la 1 decembrie, și Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Mănăstirea Samurcășești, serbată la 19 decembrie.
Ce mâncăm în post?
În zilele obișnuite de post, alimentația exclude carnea, mezelurile, ouăle, brânzeturile și laptele. Mesele zilnice se bazează pe alimente curate din pământ: leguminoase consistente precum fasolea boabe, lintea sau mazărea, ciuperci, cartofi, nuci, semințe și cereale integrale.
Miercurea și vinerea se ține post fără untdelemn și fără vin, cu excepția cazului în care în calendar este marcată o sărbătoare cu dezlegare.
Dincolo de farfurie, marii duhovnici atrag atenția că postul trupesc fără cel sufletesc rămâne o simplă dietă.
Șezătorile, repetițiile pentru colinde și mersul preotului cu icoana
În vatra satului românesc, intrarea în post a fost marcată întotdeauna de rânduieli comunitare. De Lăsatul secului, gospodinele spală toate oalele pentru a îndepărta orice urmă de grăsime animală și întorc blidele cu gura în jos, crezând că feresc vatra de pagubă și necaz. Păsărilor le sunt aruncate firimiturile de la masa de seară, pentru ca holdele viitoare să fie apărate de dăunători.
Odată cu lăsarea frigului, serile lungi de noiembrie adunau comunitatea la șezători. Femeile torceau lâna, alegeau fasolea sau curățau porumbul, în timp ce tinerii își exersau glasurile.
Postul Crăciunului este singura perioadă din an în care se învață și se cântă colindele. Versurile lor transmit vestea Evangheliei în casele oamenilor, obicei păstrat încă din primele secole, din vremea în care Sfântul Apostol Andrei propovăduia în peșterile Dobrogei.
Ultimul popas al înfrânării este Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie. Este ziua cea mai aspră a întregii perioade, în care mulți credincioși țin post negru până la asfințit sau până la apariția primei stele pe bolta cerului, semn al Stelei care i-a călăuzit pe magi la Betleem. Tot în aceste zile, preoții bat la ușile oamenilor cu icoana Nașterii în brațe, vestind în fiecare casă bucuria marelui praznic care urmează.
