Ben Affleck se destăinuia în urmă cu două seri: “Filmul meu este un omagiu adus filmelor poliţiste. Când am conceput filmul, mi se părea că trebuie să înfrunt teme mai puţin accesibile, în schimb, filmul vorbeşte despre astăzi. America e un ţinut al emigranţilor, mereu marginalizaţi, pe care i-am oglindit cu cele mai mici detalii în acest film: irlandezi, sud-americani, italieni. Desigur, nu mă aşteptam să devină deodată atât de actual. De aceea o susţin pe Meryl Streep şi o aplaud pentru discursul ei de la Golden Globes împotriva lui Donald Trump. Unul dintre personajele din acest film spune: America are minunate tradiţii, dar şi pete obscure. Una dintre acestea este lupta “albilor” împotriva grupurilor etnice considerate un pericol pentru putere. Rasismul este păcatul originar al Americii. Şi nu cred că va fi Trump în stare să rezolve această problemă. Dacă sunt preocupat? Da, sunt”.
Legea nopții a fost un proiect cu adevărat entuziasmant pentru Ben Affleck, care mărturiseşte: „Ca realizator, aceasta a fost șansa mea de a aduce un omagiu filmelor cu gangsteri clasice marca Warner Bros., lansate între anii ’30-’70. Am crescut uitându-mă la astfel de filme și toate aveau un aer de legendă care te teleporta într-o cu totul altă lume, într-o altă epocă.”
Affleck susține că povestea are toate ingredientele care l-au făcut pe el să devină un admirator al filmelor cu gangsteri în mod special: femei frumoase, bărbați periculoși, polițiști, mafia, confruntări cu pistoale, urmăriri de mașini... tot amestecul inflamabil și pasionant.
De această data, scenariul filmului pleacă din Boston, se opreşte apoi în Florida şi în Cuba, unde Joe Coughlin, protagonistul, construieşte un imperiu fondat pe alcool.”Am plecat soldat, m-am întors în afara legii”, se povesteşte la începutul filmului.
„Tot ceea ce faci va avea repercursiuni şi asupra ta, însă niciodată așa cum te vei aștepta tu”. Lui Joe Coughlin nu-i stă în fire să asculte sfaturi părintești. În schimb, veteranul din al Doilea Război Mondial a devenit un om în afara legii autodeclarat, deşi e fiul inspectorului poliției din Boston. Cu toate acestea, Joe nu e un tip rău; de fapt, nu e suficient de rău pentru viața pe care și-a ales-o. Spre deosebire de gangsterii pentru care refuză să lucreze, el are un simț al dreptății și o inimă deschisă, ceea ce-l dezavantajează, deoarece aceste trăsături îl fac vulnerabil atât în afaceri, cât și în dragoste.
Hotărât să îndrepte răul pe care alții i l-au făcut lui, dar și celor apropiați, Joe pornește pe o cale riscantă, care contravine educației pe care a primit-o și propriului cod moral. Lăsând în urmă iarna rece din Boston, el și echipa sa nechibzuită încep să pună lumea pe jar în Tampa. Și chiar dacă răzbunarea poate să aibă un gust mai dulce decât melasa din fiecare strop de rom pe care-l vinde ilegal, Joe va ajunge să afle că totul are un preț pe lumea aceasta.
Joe Coughlin a zburat peste ocean pentru a lupta vitejește în numele țării sale, dar a fost foarte rapid dezamăgit de război. În cele din urmă, Joe se întoarce acasă, unde trebuie să ducă o viață la care nu se aștepta, după cum ne spune chiar el... nevoit să plătească prețul pentru visul american.
„Joe este conștient că a ales să fie un proscris într-un oraș condus de gangsteri, unde mafia irlandeză și cea italiană sunt la cuțite,” spune scenaristul/ regizorul/ producătorul Ben Affleck, care-i dă viață personajului. „Ceea ce mi s-a părut cel mai uimitor la el este că, deși încalcă legea și își creează propriile reguli, are o moralitate a sa, care-l împiedică să se considere unul dintre ei, un gangster.”
Dar tocmai acest simț intrinsec al bunei-cuviințe ar putea să-l distrugă pe Joe.
Timp de zece ani de la întoarcerea din război, Joe Coughlin a reușit să trăiască precum un proscris – chiar în aceeași casă cu tatăl său, polițistul – înainte ca lucrurile să ia o ia razna complet. Soldat fiind, Joe a fost martorul unor lucruri care l-au făcut să decidă că nu are sens să urmezi regulile în viață, să joci corect. El consideră organizarea ierarhică a vieții de gangster o năpastă la fel de mare ca ierarhia militară. Nu vrea să aibă de-a face cu asta, nu vrea să primească ordine de la nimeni. Vrea să-și facă propriile reguli.
Și reușește să facă asta, având chiar și ceva succes, atâta timp cât păstrează totul la nivel mărunt, participând la jafuri mici alături de alți doi tipi, nimic prea important, după cum descrie Affleck situația.
Dar nu aversiunea lui Joe față de autoritate îl va împinge să facă cea mai gravă eroare a sa, nici măcar o tâlhărie prost organizată. Dragostea va fi motivul. Și tocmai această emoție, prezentă sub diferite forme – de la pasiune la compasiune – îi va provoca declinul în anii ce vor urma.
Cele trei femei cu care Joe își încrucișează drumul pe parcursul filmului – într-un fel sau altul – sunt jucate de Elle Fanning, Sienna Miller și Zoe Saldana. Din această distribuție fac parte și Brendan Gleeson și Chris Cooper, aflați de partea legii, și Remo Girone și Robert Glenister, aflați în colțul opus. Chris Messina îi dă viață celui mai bun prieten al lui Joe, care e la rândul său un infractor.
Când facem cunoștință cu Joe, spune Affleck, el are o aventură amoroasă cu Emma Gould, iubita lui Albert White, mafiot irlandez. “Ea e controlată de Albert, așa că relația cu Joe o entuziasmează, pericolul reprezentat de această legătură îi dă fiori”. La fel ca Joe, Emma își etalează independența, oricât ar fi ea de nesigură.
Sienna Miller, care-i dă viață Emmei, spune entuziasmată: „Sunt obsedată de perioada prohibiției, așa că prezența mea în acest film a fost ca un vis împlinit, dar cel mai important lucru era că Ben scrisese scenariul și tot el urma să regizeze filmul, jucând rolul principal. Având în vedere că-i știam celelalte pelicule, aș fi lăsat baltă orice ca să fac parte din film, jucând un rol atât de splendid. Emma e amanta de gangster tipică, servind băuturi alcoolice într-o cârciumă ieftină unde se vinde alcool ilegal, unde au loc jocuri de poker neautorizate, agățată de brațul șefului ei însurat, culcându-se cu dușmanul lui pe ascuns. Ea are o forță interioară de oțel care o ajută să se descurce într-o lume întunecată, sângeroasă și misogină, forță care o împinge să înceapă o aventură cu Joe, legătură frumoasă și efemeră, dar în ultimă instanță, tragică. E clar de la început că ea e o irlandeză mândră și cu picioarele pe pământ, care face tot ce poate ca să supraviețuiască.”
Miller și-a creat un accent simpatic, inspirat din dialectul vorbit în districtul Cork, pentru a-i da viață îndrăzneței Emma, care locuiește în cartierul Dorchester, în Boston, și e un catalizator al nemulțumirilor lui Joe, care încep să iasă la suprafață. „Sienna era perfectă pentru rol, parcă s-a născut să-l joace,” spune Affleck. „M-a câștigat prin faptul că vorbea mereu cu accent irlandez și îi ieșea foarte bine, foarte nuanțat. Tot ce-a făcut în film a fost plin de semnificație, delicat, structurat”.
După ce se alege praful de relația sa cu Emma, Joe petrece o perioadă scurtă la închisoare, pentru un jaf care a decurs absolut oribil. După ce e eliberat, mânat de răzbunare, se angajează în mafia italiană și e trimis la Tampa. Joe începe rapid să facă turul tuturor localurilor implicate în producția și distribuirea romului, și o întâlnește imediat pe exotica Graciela. Devine foarte interesat de ea, mai ales după ce află că, împreună cu fratele ei, aceasta controlează un element esențial pentru succesul afacerilor cu rom: melasa.
Zoe Saldana îi dă viață Gracielei, o cubaneză care locuiește în Ybor, o comunitate formată din imigranți muncitori de diferite rase și etnii, cunoscută pentru producția de trabucuri. Joe a lucrat toată viața lui cu infractori violenți și grosolani, așa că e imediat atras de integritatea aparte a oamenilor Gracielei, sugerează ea. Iar Graciela e diferită de toate femeile pe care le-a cunoscut el. E educată, a călătorit mult, a studiat muzica și arta. E foarte cultă și foarte inteligentă când vine vorba de afacerea familiei.
Joe o iubește pe Emma, dar află ce e dragostea adevărată de la Graciela. Legătura dintre Joe și Emma e imperioasă, dramatică, imatură din anumite puncte de vedere. Legătura dintre Joe și Graciela pare mult mai matură, mai rațională, bazată pe ceva real. Poate că ceea ce o face pe Graciela să fie atât de diferită de femeile precum Emma este ceea ce-și dorește ea cu adevărat de la viață. „Nu cred că Graciela s-a trezit într-o dimineață, când era în Cuba, și și-a spus: Vreau să merg la întâlnire cu gangsteri, vreau să trăiesc o viață întunecată. Cred că ea vrea o viață plină alături de un bărbat bun, o casă, copii. Cu cât petrece mai mult timp cu Joe, cu atât își dă seama că ar putea să aibă parte de toate astea alături de el. Ea vede cum e el cu adevărat, cine ar putea să devină, dacă ar putea să-și spele toate păcatele comise noaptea, făcând lucruri bune ziua. Ea îi vede izbăvirea”, afirmă Saldana.
Affleck afirmă: „Zoe a fost uimitoare. Ea a fost capabilă să transmită toată puterea, încrederea și subtilitatea personajului, trăsături care îl atrag pe Joe, deși cel mai mult îl motivează așteptările Gracielei în privința lui, pe care Zoe a știut să le aducă pe ecran discret, dar foarte convingător.”
La fel ca Miller și Saldana, Elle Fanning a folosit un accent aparte pentru a-i da viață Lorettei Figgis, fiica încântătoare și uneori naivă a șefului poliției din Tampa. Cu toate acestea, pentru actrița născută în Georgia, acest amănunt a presupus doar o întoarcere la origini. Celelalte fațete ale parcursului Lorettei au reprezentat însă provocări palpitante pentru tânăra actriță.
„La început, Loretta are o vioiciune aparte, ea e fata cu un licăr în suflet care caută aventurile în viață, e foarte entuziasmată să-și urmeze visele. Ironia face ca Loretta să-și descopere adevăratul scop în viață abia după ce-și pierde acea vioiciune, acel licăr,” dezvăluie Fanning.
Prima întâlnire dintre Loretta și Joe e foarte scurtă. Dar când cei doi ajung să fie din nou unul în prezența celuilalt, situația e complet alta. Amândoi sunt copii de polițiști, dar comparația se oprește aici, pentru că drumurile i-au dus în direcții foarte diferite. Totuși, Joe nu poate să nu o respecte cumva pe fetișcana care, cu doar câteva cuvinte, reușește să-i dărâme tot universul.
Scenariul presupunea două monologuri destul de lungi, unul dintre ele având loc în fața unei mulțimi extinse, din care face parte și Joe. Având binecuvântarea lui Affleck, Fanning a profitat de această șansă pentru a-și spune replicile cu voce tare pentru prima dată, când camerele începuseră deja să înregistreze. „Pur și simplu am vrut să mă las purtată de val, să simt energia acelei scene, iar Ben a fost foarte îndatoritor și m-a sprijinit mult – atât ca regizor, cât și ca actor, în timpul acelei scene.”
„Elle este o actriță foarte talentată,” spune Affleck.
Depravat și indiferent. Acestea sunt calitățile care reprezintă cheia succesului pentru orice mafiot care vrea să aibă o viață plină de bani, putere și – soluția pentru oricine îi stă în drum – crime. Acțiunea având loc în perioada prohibiției, se înțelege că puterea și banii vin mai ales prin intermediul traficului ilegal de alcool. Să-i ucizi pe cei care-ți stau în drum e doar o șmecherie a acestui comerț.
Deși invitat de don Maso Pescatore, mafiot italian, și îndemnat insistent de Albert White, capul mafiei irlandeze, să li se alăture, Joe a făcut eforturi mari pentru a evita să lucreze cu gangsterii consacrați ai orașului Boston. De fapt, el și echipa lui de bandiți l-au prejudiciat pe White în mai multe moduri, iar ștrengăriile lor n-au trecut neobservate.
White e primul care-l avertizează pe Joe, dar chiar dacă acesta știe foarte bine cum merg lucrurile în organizația gangsterului, Joe îl subestimează pe White, atât în privința lucrurilor pe care le știe mafiotul, cât și în privința acțiunilor pe care e dispus să le facă pentru a câștiga.
Robert Glenister, actor de origine britanică, este cel care-i dă viață mafiotului irlandez, descriindu-l pe White ca pe „întruchiparea perfectă a răului. El nu se dă înapoi de la nimic și nu are remușcări în privința lucrurilor pe care le face.”
Glenister spune că provocarea a fost să arate latura umană a lui White. „El e un supraviețuitor, dar în lumea lui, în acea perioadă, trebuia să acționezi cu brutalitate și fără îndurare dacă cineva te provoca. Joe îl înșală pe Albert, ceea ce-l face să devină un bărbat foarte nemulțumit. Unul cu tendințe de psihopat, firește, dar tot bărbat.”
După ce White îi provoacă lui Joe cea mai groaznică pierdere, acesta își dă seama că pentru a se putea răzbuna pe mafiotul irlandez, nu are de ales decât să lucreze pentru concurență.
Remo Girone, un actor italian foarte cunoscut, îi dă viață lui Pescatore. „Albert White face aceleași lucruri ca Maso, dar aici e vorba de teritoriu. Fiecare vrea să triumfe asupra celuilalt și tocmai asta e problema,” spune el. „Maso are un băiat, care nu e prea deștept. Când Joe iese din închisoare, vrea să se răzbune pe Albert White, așa că se angajează la Maso. Acesta îl consideră pe Joe un tip foarte isteț, un manager priceput, așa că îi oferă frâiele pentru a coordona activitatea din Florida.”
„Am vrut ca actorii care primeau rolurile lui Albert și Maso să nu fie fețe cu care publicul să se fi obișnuit deja,” spune Affleck. „Câteodată, în filme, când vezi un tip rău jucat de un actor pe care-l știi și care-ți place, la un nivel subconștient, ții cu el. Dar aceste personaje sunt niște tipi atât de răi, încât nu am vrut ca publicul să se simtă confortabil în prezența lor, nu voiam ca publicul să aibă încredere în ei, exact cum nu are nici Joe. Acestea fiind spuse, Remo lucrează foarte mult în Italia, iar Robert în Marea Britanie, așa că vor fi recunoscuți de unii, dar amândoi sunt actori atât de incredibili încât chiar cred că interpretările lor vor reuși să creeze acest efect asupra spectatorilor.”
Tovarășul de arme al lui Joe și singurul om în care se încrede pe tot parcursul poveștii e Dion Bartolo, jucat de Chris Messina, care a mai lucrat cu Affleck pentru „Argo”. Deoarece Lehane descrie personajul în carte ca fiind corpolent, Messina a pus pe el 18 kg pentru rol.
Dion și fratele său, Paulo, sunt ceilalți doi membri care fac parte din micul grup al lui Joe. Povestea îi va duce pe cei trei pe drumuri diferite, dar Joe îl va lua pe Dion alături de el, în Florida, pentru a-l ajuta să conducă operațiunea lui Maso.
Joe Coughlin nu e doar fiul unui polițist. Tatăl său, Tom Coughlin, e inspectorul poliției din Boston și o figură impozantă el însuși, cu sau fără uniformă. Pentru acest rol, Affleck a apelat la renumitul actor irlandez Brendan Gleeson, care a fost încântat să facă parte din proiect.
“Să joc într-un film despre perioada prohibiției, dând viață unui polițist irlandez, ei bine! A fost ceva foarte palpitant. Dennis Lehane e un autor special, iar scenariul a fost scris spectaculos de bine. Ben permite scenelor lungi să se desfășoare treptat, așa că ai o călătorie emoțională în fiecare dintre ele. A fost o onoare să fac parte din acest proiect”.
Unul dintre cele mai memorabile momente pentru Gleeson de pe platou a avut loc în timpul filmărilor pentru prima scenă a sa. „Trebuie să recunosc, a fost mai mult decât entuziasmant să fiu înconjurat de mașini de poliție specifice anilor ’20 și de o grămadă de polițiști impunători. Asta înseamnă magia filmului pentru mine.”
Affleck a apreciat solemnitatea pe care actorul veteran i-a adus-o rolului. „El îi conferă lui Thomas o integritate imperturbabilă, dar și un soi de dezaprobare stranie care se strecoară în unele relații dintre tați și fii, în care pare că tatăl își critică mereu fiul, iar acesta simte că nu va reuși niciodată să dovedească ce poate sau să câștige respectul tatălui. I-a dat viață personajului cu atâta măiestrie încât a fost o plăcere să-l urmăresc la lucru.”
Jucat de Chris Cooper, actor care locuiește în Massachusetts și a mai lucrat cu Affleck pentru „Orașul”, Figgis are multiple scene în film, toate având loc în Florida.
Distribuția peliculei „Legea nopții” a fost completată cu ajutorul actorilor Matthew Maher, în rolul lui R.D. Pruitt – membru al Ku Klux Klan; Miguel J. Pimentel, în rolul fratelui Gracielei, Esteban Suarez, și Max Casella, în rolul lui Digger Pescatore. De asemenea, Anthony Michael Hall, Clark Gregg și Titus Welliver (talismanul norocos al regizorului Affleck, prezent pentru a patra oară într-o peliculă de-a sa) au avut apariții scurte în acest film. „N-aș fi putut face un film în care să nu-l includ și pe Titus,” declară Affleck.
Appian Way, compania de producție a lui Leonardo DiCaprio, deținea drepturile de ecranizare a cărții, pe care Affleck a citit-o la propunerea lui Jennifer Davisson, partenera de producție a lui DiCaprio.
Pe lângă filmările desfășurate în zona Los Angeles-ului, echipa de producție a filmat foarte mult și în anumite zone din Boston, mai ales în Lawrence, și a recreat exoticele regiuni din Florida în diferite zone din Georgia, care a ținut locul orașului Tampa din acea perioadă.
Pentru această peliculă, Affleck a colaborat cu directorul de imagine Robert Richardson, premiat de trei ori la galele Oscar (JFK, Aviatorul, Hugo), cu scenograful Jess Gonchor, nominalizat la premiile Oscar (Adevăratul curaj, Foxcatcher), cu editorul de imagine William Goldenberg, laureat al premiului Oscar (Argo), și designerul de costume Jacqueline West, nominalizată la premiile Oscar (Strania poveste a lui Benjamin Button, Argo). Coloana sonoră a fost compusă de Harry Gregson-Williams.
Cea mai mare parte din acțiunea filmului Legea nopții are loc între 1927 și primii ani din deceniul al patrulea, ducând personajul principal, Joe Coughlin, de pe străzile reci și triste ale Bostonului din perioada prohibiției tocmai în Tampa, unde zilele sunt toride, iar nopțile înmiresmate. Scenograful Jess Gonchor a recreat priveliștile și sunetele unei game variate de locații din Massachusetts, Georgia și California, directorul de imagine Robert Richardson fiind responsabil cu captarea acestor eforturi cu ajutorul camerei de luat vederi.
După ce a lucrat cu Affleck pentru Argo, designerul de costume Jacqueline West era nerăbdătoare să călătorească și mai mult în timp alături de acesta. „Acțiunea filmului are loc într-o perioadă neobișnuită din istoria modei, asta pentru că moda nu se schimbă de obicei atât de brusc precum s-a întâmplat în anii ’20 și ’30. Schimbarea a fost atât de neașteptată deoarece s-a întâmplat în anii Marii Crize Economice,” spune West. „De asemenea, a trebuit să ținem cont și de diferențele între ținute din punct de vedere al vremii, cele purtate pe Coasta de Est nefiind precum cele purtate în partea de Sud. Includerea tuturor acestor stiluri într-un mod unitar pe parcursul filmului a fost o provocare dificilă.”
Pentru Emma și Graciela, West afirmă: „Nu puteam să cer alte două actrițe care să pară mai credibile în ținute din anii ’20 și ’30 decât Sienna Miller și Zoe Saldana. Limbajul lor corporal este perfect pentru epoca pe care o portretizează.”
„Am folosit mai mult nuanțe închise pentru Emma, pentru că ea face parte dintr-o perioadă mai întunecată din viața lui Joe. Poartă foarte mult nuanțe de maro; am vrut să apelez cât mai puțin la negru, pentru că pe atunci nu era deloc la modă, nu se purta decât la înmormântări. Și chiar dacă e iubita lui Albert White, ea nu are foarte mulți bani, așa că am preferat să aplic paiete pe rochia pe care o poartă la hotelul Statler, în loc de perle.”
De fapt, înainte de a crea rochia pe care o poartă Miller în film, West s-a uitat la peste 300 de rochii, până a ajuns în camera din spate a unui magazin cu haine de modă veche.
Pentru cealaltă femeie din viața lui Joe, Graciela, West spune: „M-a inspirat una din muzele lui Lartigue, faimoasa Renée Perle. Ea avea o percepție a sinelui incredibilă și se bucura de un stil personal minunat, ba chiar aducea puțin cu Zoe Saldana. Pe Graciela am îmbrăcat-o mai mult în alb deoarece ea se află în zona sudică, unde e cald, iar această culoare îi accentuează minunata nuanță a pielii. În plus, garderoba ei are o notă cubaneză, datorită broderiilor spaniole.”
„Când faci un film de epocă, costumele și recuzita sunt cele mai importante instrumente pentru un actor,” spune Saldana. „Croiala rochiilor, pantofii... întotdeauna există o poveste în spatele fiecărei decizii luate de Jackie, iar ajutorul ei a fost fundamental pentru a reuși să o creez pe Graciela”.
Pe lângă numeroșii actori din rolurile principale și secundare, în Legea nopții apar și mai bine de 1.000 de figuranți. West le-a acordat atenție fiecăruia dintre ei. „De fiecare dată mă gândesc la filmele lui Fellini când fac cercetări, la modul în care fiecare persoană prezentă în filmele lui Fellini își lasă amprenta asupra poveștii,” spune ea.
Pentru realizarea coloanei sonore care să reflecte tematic parcursul lui Joe, Affleck a apelat la compozitorul Harry Gregson-Williams, cu care mai lucrat pentru Dispărută fără urmă și Orașul.
Compozitorul povestește: „Tema muzicală a lui Joe începe cu o nuanță destul de întunecată și gravă, înainte de a deveni mai înseninată, pe măsură ce viața lui începe să se schimbe și chiar există momente de speranță veritabilă. Pentru Emma, tema muzicală are un aer ușor irlandez, dat de vioara electrică, iar apariția Gracielei aduce încă un strat emoțional și etnic acestei coloane sonore.”
Pentru genericul de final, Affleck a apelat la Foy Vance, cântăreț/versificator, care a scris o piesă special pentru film – Moonshine, pe care o cântă alături de Kacey Musgraves.
Ben Affleck mărturiseşte: „Să mă pot cufunda în acest univers, în această epocă, recreată cu atâta pricepere de Bob și Bill și Jess și Jackie, alături de toți acești actori minunați care au avut niște interpretări grozave, a fost una dintre cele mai plăcute experiențe cinematografice pe care am avut-o vreodată. Toată lumea și-a făcut treaba exact cum trebuia și chiar ne-am simțit de parcă am fi fost acolo, trăind acea viață și acele experiențe.”
Legea nopții a fost produs de Leonardo DiCaprio și Jennifer Davisson sub egida companiei Appian Way, și de Ben Affleck și Jennifer Todd, sub egida Pearl Street Films. Chris Brigham, Dennis Lehane și Chay Carter au fost producători executivi.
Filmul „Legea nopții”, produs de Appian Way/Pearl Street, va fi distribuit în întreaga lume de compania de entertainment Warner Bros. Pictures.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
