„Eu sunt dintr-un sat de pe lângă Botoșani din Moldova, Vorona Mare se numește, unde am locuit până la 12 ani, împreună cu părinții mei biologici și fratele meu biologic. Povestea copilăriei mele a fost, cumva, că mai mult bunica s-a ocupat de noi pentru că mama și tata munceau și stăteau în Botoșani în timpul săptămânii. Veneau să ne viziteze doar în weekend sau când aveau libere. Bunica s-a ocupat mai mult de nepoți și pentru că ea a fost întotdeauna fascinată de zona artistică, ne-a îndrumat și pe noi să facem ceva în sensul ăsta.
Mie mi-au pus vioara în mână la 6 ani și am făcut ore de vioară până la 10 ani, când mi-am dat seama că nu se leagă nimic și că nu îmi place. Am învățat să mai cânt la nai, caval, ocarină și fluier. Când aveam 11 ani cântam muzică populară și cochetam cu instrumentul nai”, a spus Cristina Ciobănașu în podcastul lui Radu Țibulcă.
Cum a ajuns la Dansez pentru tine
„Bunica mea a primit un telefon de la primarul din sat care știa că bunica mea se ocupă de noi și că ne duce la toate festivalurile - pe mine, pe fratele meu și pe vărul meu. A primit un telefon de la domnul primar să îi spună că au sunat de la „Dansez pentru tine” și că ar vrea să mă trimită pe mine acolo. Ăla a fost momentul în care viața mea s-a schimbat total, pentru că m-am trezit cu niște oameni, cu niște camere de înregistrat la mine în casă, cu lavalieră, cred, nici nu știam ce e aia sau microfon, nu mai știu exact.
M-am trezit cu cineva care îmi pune întrebări despre viața mea și despre familia mea și despre ce îmi doresc în viața mea. Era un fel de podcast, un interviu de angajare la „Dansez pentru tine” pentru că aia era perioada în care ei selectau mai multe cazuri. Care li se părea lor mai interesant pentru televizor trecea mai departe și ajungea în emisiune.
Sezonul 5 de la „Dansez pentru tine” a fost un sezon special în sensul că până în momentul respectiv toate echipele erau formate dintr-o vedetă și dintr-un concurent care dansa pentru visul lui, indiferent care era ăla.
Au fost 8 copii selectați, printre care și eu. Ăla a fost cumva marele meu noroc, pentru că așa am ajuns la studiourile Buftea și la televizor. Mie îmi plăcea „Dansez pentru tine”, mă uitam. Îmi plăceau serialele Ruxandrei Ion, dar eram un copil, adică nu înțelegeam eu cu ce se mănâncă. Aveam 11 ani când am mers la „Dansez pentru tine” și pentru mine a fost fascinant să văd toată lumea care se agită în jurul meu, toată lumea făcea câte ceva, să văd un platou, să văd cum se dă repetiție, stop, acțiune, să văd toți oamenii care au ceva de făcut, care vin la program, oameni care învață alți oameni să danseze, să văd în realitate oamenii care jurizează”, a povestit Cristina Ciobănașu.
Cum a afectat-o Dansez pentru tine
„Singura chestie care m-a traumatizat în perioada aia era școala pentru că m-am mutat două luni, cât a durat emisiunea, la o școală din Mogoșoaia. Am stat singură, cu Cristina, concurenta care a dansat pentru mine. A fost puțin traumatizant pentru că m-am rupt de mediul meu în care mă simțeam confortabil, de școala mea, de prietenii mei. A trebuit să mă împrietenesc cu alți oameni pe care știam că în două luni nu o să-i mai văd, să încerc să învăț niște materii care nu erau la zi cu ce învățam eu. A fost puțin grea zona aceasta. Eram clasa a V-a și era cât pe ce să rămân corigentă la câteva materii”, a adăugat Cristina Ciobănașu în podcastul „Vin de-o poveste”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
