Cu toate acestea, Ungaria va aplica politica nevalidată prin referendum și va respinge cotele, așa cum a declarat premierul Viktor Orban. În România, 85% dintre alegătorii care au mers la referendum au votat pentru demiterea președintelui. Fiindcă nu a fost atins cvorumul de 50% plus un vot, nu a fost validat rezultatul. Președintele a rămas în funcție.
Ce diferă? Nu mă interesează atât gestul lui Orban, cât reacția dnei Angela Merkel, cancelarul Germaniei. Extrem de vocală, chiar amenințătoare în cazul României, ștearsă de tot în cazul Ungariei. De bănuit, ar putea fi bănuite multe interese ascunse, de la un blat rudimentar în criza imigranților (Merkel se arată democrată și-i cheamă, dar e înțeleasă cu Orban, care le ridică gardul) până la cine știe ce strategii geopolitice.
Certă este doar afilierea politică a celor trei actori: Merkel l-a sprijinit pe Băsescu și îl tolerează pe Orban, toți trei făcând parte din aceeșai familie politică, PPE. O dovadă în plus că Uniunea Europeană în formula actuală va funcționa greu sau deloc.
Când câștigi alegerile pe baza unui vot național ești obligat să faci ce este mai bine pentru cei care îți dau votul. Oricât de corectă ar fi dna Merkel, și sunt convins că este, tot nu poate pune pe același plan un vot din Cugir cu unul din Dusseldorf. Oricât de culant ar fi Hollande, în primul rând se va ocupa de șomerul din Sochaux , apoi, dacă mai are timp, de cel din Mioveni. Interesul național va fi mai bine apărat decât cel european, folosind inclusiv instituțiile comunitare din Bruxelles, unde numirile sunt politice, nu democratice.
Ca urmare, Băsescu a avut dreptate, când spunea, în 2011, că UE ar trebui să evolueze spre Statele Unite ale Europei. La fel, Barroso, când vorbea, în 2012, despre o federație de state națiune, pe continent. De ce oare, ideea este respinsă tocmai de cancelarul unei republici federale?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
