A ieșit mai puțin cu un Kalashnikov. Caz grav, curte marțială, omul pierdea admiterea la Facultate și făcea un an de batalion disciplinar. Locotenentul și vinovatul au sărit din tren, au oprit o mașină ca în filmele americane și după vreo trei ceasuri au ajuns înapoi pe peron. Pușca, neatinsă de mână de om, stătea așa cum a fost sprijinită de felinar. Fraierul era salvat. Și cum, mă, n-a văzut-o nimeni, nu era lume în gară? De văzut, au văzut-o, ce altceva să vezi în gara Caracal, doar s-au făcut că n-o văd. Ce să se lege la cap? N-avea ce să înhațe baba de pe peron bunul Armatei: declarații la Miliție, ore pierdute ca martor, suspiciuni, cine știe, îți mai băga ceva și la dosar. Dacă n-auzi, nu vezi, nu știi...ce să-ți facă? Nici surzenia, nici cataracta, nici chiar prostia nu e caz penal.
La Gala ultimei șanse pentru Stela, era plină sala de babe și moși. Chiar nimeni să nu fi văzut că a scăpat mitraliera pe jos? Nu sunt medic, a răspuns înțepat una dintre babornițe. În fapt, așa e: campaniile acelea umanitare de sute de mii de euro nu erau despre oameni bolnavi, despre uitați, despre loviți de soartă. Uitații, necăjiții, bolnavii băgați în seamă, ei erau despre ea, despre vedetă. Premierea Stelei Popescu, la fel, un pretext ca să urce din nou pe scenă prezentatoarea și sponsorul.
Făcută să pară zână, să pară caldă, preocupată, atentă la cei din jur, Zâna joacă un rol, după care pleacă la Mall, la sală, la fizioterapeut. De aia nu va ajunge Stea, niciodată. Iar o Zână care s-a băbit și nu mai vede mitralierele căzute pe jos, n-o să mai aibă multă vreme căutare, cum bine a spus Oana Zăvoranu, cineva care cunoaște ce se întâmplă în gară la showbiz.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
