Când un disc de aur Asante din British Museum a fost furat din vitrina sa de lemn în 1991, acesta părea să fi dispărut fără urmă. Însă, în următorii ani, acesta a fost expus de muzee renumite și vândut de o casă de licitații faimoasă, fără ca experții acestora să-și dea seama că era vorba despre același obiect furat, după cum s-a aflat recent.
Scandalul a fost dezvăluit de istoricul Barnaby Phillips, care afirmă că, deși British Museum a raportat furtul din 1991 la poliție, nu avea nicio idee că discul era „vândut” în muzeele din Europa și Statele Unite și fusese licitat de Sotheby's. El a fost informat despre acest caz de o sursă bine informată.
Obiectul furat, expus în muzee celebre
Furtul a avut loc în octombrie 1991 de la Muzeul Omenirii de atunci, care a găzduit Departamentul de Etnografie al Muzeului Britanic între 1970 și 1997. Un paznic care își făcea rondul la ora prânzului a fost șocat să descopere că o vitrină din lemn fusese deschisă cu forța, aparent cu o șurubelniță aruncată la locul faptei.
Domnul Phillips a descoperit că, în 1994, discul se afla în posesia lui Karl-Ferdinand Schaedler, un important colecționar german de artă tradițională africană, care a decedat în 2024. Acesta l-a prezentat cu mândrie în publicațiile sale lucioase și l-a împrumutat cel puțin două muzee, printre care renumitul Museum für Völkerkunde din Viena.
Colecționarul a decis apoi să îl vândă prin intermediul casei Sotheby's în 1999, când a fost cumpărat cu câteva mii de lire sterline de Muzeul de Artă din Indianapolis. Achiziția prețioasă a inspirat logo-ul festivalului de artă africană al muzeului din 2002 și a apărut chiar și pe tricouri special imprimate.
Suspiciunile unui specialist au declanșat investigația
Atunci Doran Ross, un respectat specialist în arta ghaneză de la Fowler Museum din California, a observat asemănarea cu obiectul furat și i-a alertat pe colegii săi din Londra.
Decorat cu un model distinctiv în formă de soare, acesta este cel mai mare dintre discurile sufletului Asante, sau akrafokonmu, din British Museum, cu un diametru de 21,5 centimetri.
Considerat a fi fost creat la începutul secolului al XX-lea și posibil oferit de europeni unui șef necunoscut din Coasta de Aur, acesta a fost donat în 1925 de Sir Bignell Elliott, un comerciant de cherestea din Kentish Town, în nordul Londrei.
„O afacere incomodă” rezolvată discret
Domnul Phillips, fost corespondent al BBC, dezvăluie cazul în noua sa carte, intitulată The African Kingdom of Gold: Britain and the Asante Treasure (Regatul african al aurului: Marea Britanie și comoara Asante), care va fi publicată joi.
El a declarat pentru Daily Mail: „Ceea ce nu s-a raportat niciodată este ce s-a întâmplat cu aurul Asante sau faptul că acesta a dispărut timp de peste un deceniu. Nimeni nu a raportat că acesta a fost vândut în muzeele din Europa și Statele Unite și că a fost scos la licitație”.
În schimb, adaugă el, această „afacere incomodă a fost rezolvată cât mai discret și diplomatic posibil”. Deoarece Muzeul din Indianapolis cumpărase discul cu bună-credință, administratorii Muzeului Britanic au fost de acord să îl împrumute pe durata expoziției lor.
Citește și: România își ia adio de la coiful de aur de la Coțofenești. Câți bani au intrat în conturile MNIR
Domnul Phillips spune: „Muzeul Britanic a prezentat discret acest lucru ca un împrumut către Muzeul din Indianapolis”.
În 2002, discul a fost returnat Muzeului Britanic, a cărui pagină web „a fost actualizată în mod necinstit în 2025 pentru a include „împrumuturile” Muzeului din Indianapolis și ale muzeelor europene, dar nu menționează nimic despre furt”, observă domnul Phillips. „Muzeul Britanic l-a recuperat datorită unui noroc chior.”
El întreabă: „Ce diligență a depus Sotheby's în privința colecției pe care a vândut-o în 1999?
„Este dificil să spunem cine iese cel mai prost din această poveste: Karl-Ferdinand Schaedler, Sotheby's sau British Museum. A investigat Schaedler proveniența discului pe care l-a achiziționat în mod misterios la începutul anilor 1990? El a murit în 2024 și nu am putut să-l întreb. Era o persoană minunată, complet sinceră și ar fi fost îngrozit dacă ar fi știut că a fost furat”, potrivit unui prieten.
Cartea domnului Phillips dezvăluie, de asemenea, că sute de gravuri din secolul al XVIII-lea au fost furate în plină zi din British Museum de un fost membru al personalului său.
Noi scandaluri legate de furturi din muzeu
Aceste dezvăluiri vin după ce instituția din Bloomsbury a recunoscut în 2023 că a concediat un curator pentru furtul a sute de antichități.
Sotheby's a refuzat să comenteze.
British Museum a declarat: „Aceste evenimente au avut loc cu zeci de ani în urmă, iar obiectul a fost returnat în siguranță colecției, unde se află și în prezent. Din păcate, furturile vor fi întotdeauna un risc pentru fiecare muzeu și, din acest motiv, luăm foarte în serios protejarea colecției. Pe lângă măsurile de securitate, o altă modalitate prin care considerăm că colecția poate fi mai sigură este promovarea ei pe scară mai largă, iar în 2023 ne-am angajat să o digitalizăm complet în termen de cinci ani”.