Rebelul filmului francez, simbol al cinematografiei europene și unul dintre cei mai iubiți actori ai lumii, legendarul Alain Delon a venit pentru prima dată în România, ca invitat special al celei de-a 16-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
Figură emblematică a marelui ecran, starul francez a cucerit inimile publicului în epoca de aur a cinematografiei europene, fiind considerat unul dintre cei mai frumoși bărbați ai tuturor timpurilor.
Alături de Mihai Chirilov la Conferinţa de presă
Pentru contribuția sa artistică excepțională, TIFF îi va acorda Premiul pentru întreaga carieră, care îi va fi înmânat astă-seară la Teatrul Național din Cluj-Napoca. În onoarea sa, Piața Unirii a găzduit o proiecție specială a filmului Afacerea Pigot/ Pour la peau d’un flic (1981), thriller-ul regizat de Alain Delon, avându-l pe îndrăgitul actor francez și în rol principal.
Salutându-i pe jurnaliştii clujeni
„Mă bucur că şi în acest an îi vom putea oferi publicului nostru drag o întâlnire excepţională cu o legendă a cinema-ului mondial. Alain Delon este un actor iubit, admirat de multe generaţii şi cred că participarea lui la această ediţie a festivalului va fi un moment de vârf, care va rămâne în inimile tuturor”, declara pentru presă Tudor Giurgiu, președintele festivalului.
La proiecţia filmului Afacerea Pigot
Cu o carieră impresionantă și peste 100 de interpretări memorabile, actorul, producătorul, scenaristul și regizorul Alain Delon (81 de ani) aniversează anul acesta 60 de ani de la debutul său în cinematografie. Șase decenii în care a strălucit pe marile ecrane în pelicule care au făcut istorie: Rocco și frații săi (1960), în regia lui Luchino Visconti, film care a primit Premiul Special al Juriului la Festivalul de la Veneţia, În plin soare/ Plein soleil, adaptare a romanului Monsieur Ripley de Patricia Highsmith, regizată de René Clément (1960), Eclipsa (1962), Ghepardul (1963), în care le dă replica lui Burt Lancaster şi Claudiei Cardinale.
Cariera lui ia avânt în anii 60, când a filmat sub conducerea unor regizori renumiţi, ca Henri Verneuil, în Melodie en sous-sol (1963), René Clément, care îl va distribui de patru ori, sau Jean-Pierre Melville, în Samuraiul în 1968.
Alături de Claudia Cardinale într-un film care a făcut istorie, Ghepardul
Laleaua neagră (1964), Samuraiul (1967), Borsalino (1970), Notre histoire (1984) sau Pe cuvânt de polițist/ Parole de flic (1985) sunt doar câteva dintre filmele pentru care Alain Delon este considerat cel mai important actor francez al secolului XX.
În anii 70, Alain Delon se lansează ca producător. După L'Insoumis, din 1964, a produs 26 de filme, de la Jeff Borsalino la Deux hommes dans la ville, trecând prin Dancing machine. În acest deceniu el duce la extrem două aspecte esenţiale ale personajului Delon: fetişismul vestimentar (pălărie şi impermeabil) şi profesionalismul. Regăsim aceste aspecte în Le Cercle Rouge de Jean-Pierre Melville, în 1970, sau Un flic şi Borsalino & Co.
Cu Jean Paul Belmondo în Borsalino
În anii 90 joacă în Dancing machine, unde interpretează rolul unui profesor de dans, în Le Retour de Casanova, în care îl descoperim pe seducătorul veneţian care începe să îmbătrânească, sau în Le Jour et la nuit.
În 1998, după mai mult de 30 de ani, se reîntâlneşte cu partenerul său din Borsalino, Jean-Paul Belmondo, şi cu Vanessa Paradis pentru a filma Une chance sur deux, o comedie plină de aluzii la carierele lor. Iar în anul următor, Alain Delon îşi anunţă retragerea din cinema, decizie asupra căreia revine însă repede, acceptând rolul din Les Acteurs de Bertrand Blier.
Împreună cu fiica sa Anouchka
În sfârşit, îşi face marea revenire pe ecrane în Iulius Cesar din Astérix la Jocurile Olimpice.
Actorul revine în anii 2000 în centrul atenţiei, graţie televiziunii, cu serialele Fabio Montale (2002) şi Frank Niva (2003), apoi cu filmul de televiziune Le Lion (2003) în care apare alături de fiica sa, Anouchka.
În Afacerea Pigot
Se consacră, de asemenea, teatrului şi urcă pe scenă în Sur la route de Madison (2007), Love Letters (2008) şi Une journée ordinaire (2011). În 2013, revine în această ultimă producţie, dându-i replica fiicei sale.
Cu Bourvil în Le Cercle rouge
Alain Delon s-a născut la data de 8 noiembrie 1935 în periferia Parisului. A fost mereu exmatriculat din diferite şcoli, iar la 17 ani s-a angajat în Marină. A plecat apoi în Indochina, unde a participat la lupte îndârjite. Întors în Franţa, a avut mai multe meserii umile. A început să frecventeze cartierul Saint-Germain-des-Prés, unde şi-a făcut mai mulţi prieteni, cel mai important fiind Jean-Claude Brialy.
Cu Monica Vitti în Eclipsa
Nimic din copilăria tulbure sau din adolescența plină de peripeții nu oferea indicii despre succesul răsunător pe care avea să-l cunoască în jurul vârstei de 23 de ani în cinema, fără a avea studii dramatice. Frumusețea magnetică și farmecul personal au făcut ca actorul să fie curtat încă de la începuturi de industria hollywoodiană, care i-a oferit un contract pe 7 ani, după ce dăduse o probă la Roma. A refuzat însă șansa de a fi distribuit într-unul dintre filmele lui David O. Selznick, hotărându-se să primească propunerea regizorului Yves Allégret, care i-a oferit primul său rol, la 22 de ani, în Quand la femme s'en mêle. În 1958, în Christine, joacă pentru prima dată alături de Romy Schneider, fermecătoarea actriță ce avea să-i devină, ulterior, logodnică.
După rolul din Ghepardul/ Il Gattopardo, în 1964, Alain Delon a fost nominalizat pentru prima dată la Globul de Aur. În 1977 a ajuns pe lista favoriților la Premiile César pentru rolul principal din Mr. Klein (r. Joseph Losey), iar interpretarea din Notre Histoire (r. Bertrand Blier) i-a adus în 1985 Premiul pentru cel mai bun actor.
Festivalul de la Berlin i-a acordat Ursul de Aur onorific în 1995, iar în 2005 a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare de către preşedintele Jacques Chirac, pentru contribuţia sa la arta cinematografică.
Cu Jean Gabin în Doi oameni în oraş
Rebelul enigmatic al cinematografiei franceze a colaborat, de-a lungul carierei sale, cu nume precum Luchino Visconti, Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Melville, Michelangelo Antonioni şi Louis Malle, iar meritele i-au fost recunoscute, în nenumărate rânduri, de marile festivaluri. Dintre toți cineaștii iluștri alături de care a lucrat, Delon îl consideră însă pe Jean-Pierre Melville cel mai bun regizor al tuturor timpurilor. Cercul roșu/ Le cercle rouge (1970), în care actorul interpretează rolul unui criminal proaspăt eliberat din închisoare, gata să comită o nouă infracțiune, se va bucura de o proiecție specială la TIFF, în cadrul Retrospectivei Jean-Pierre Melville.
Alain Delon a devenit un simbol al masculinității și a inspirat, de-a lungul timpului, nu numai industria de fashion & beauty, ci și cultura pop. Are propria linie de accesorii și parfumuri de lux și apare pe coperta albumului The Queen is Dead al celor de la The Smiths. Beautiful Killer, piesa Madonnei de pe albumul MDNA, e un omagiu adus actorului.
Astăzi, Alain Delon a susţinut o Conferinţă de presă la Cluj, moderată de directorul artistic al TIFF, Mihai Chirilov, în care a mărturisit: “Sunt mult mai iubit în lume decât în Franța. La Cannes nu mai merg”.
În Pleinsoleil
Actorul s-a arătat impresionat de primirea pe care a avut-o aseară în Piața Unirii din Cluj înainte de proiecția filmului Afacerea Pigot: „Am văzut 3500 de oameni într-o piață. Nu sunt generalul de Gaulle, nu sunt președintele republicii. Este impresionant. Mi-a făcut plăcere, mai ales că nu se întâmplă asta acasă. Eu sunt mult mai iubit în lume decât în Franța. Acolo tot timpul am deranjat. Ține de mentalitate”, a precizat Alain Delon. În privința faptului că a preferat de-a lungul carierei să joace roluri de polițist sau bandit și nu roluri în comedii, actorul a mărturist că aceasta a fost din cauza publicului. „Trebuia să mor ca toți să fie fericiți. Asta cereau oamenii și asta le plăcea. A trebuit să le dau ce au vrut. Altfel nu eram aici”, a mai spus actorul. Acesta si-a amintit cu plăcere și de colaborarea pe care a avut-o cu actrița româncă Elvira Popescu la începutul carierei, spunând că a fost una dintre femeile pe care le-a adorat.
Referindu-se la creaţia cinematografică românească şi la Festivalul de la Cannes, Alain Delon a afirmat: „Cunosc puțin cinematograful românesc. Am văzut Bacalaureat, un film foarte frumos, dar în Franța nu te anunță nimeni dacă intră un film românesc în cinematografe, deci poți afla doar accidental. La Cannes nu mai merg. Nu mă mai plac ei pe mine și nici eu pe ei. A devenit un festival de publicitate și este foarte american acum. Ce să caut acolo?”
În cele 45 de minute pe care le-a petrecut în compania jurnaliștilor, Alain Delon a vorbit despre cea mai importantă lecție pe care a învățat-o de-a lungul carierei, despre cum vede viitorul Europei, dar și despre norocul pe care l-a avut în viață de a face doar ce a vrut. A vorbit, de asemenea, despre cele două pasiuni din viaţa sa, în afară de cinema: dragostea şi femeile. A mărturisit, de asemenea, că nu ştia că în România a existat o modă vestimentară care i-a purtat numele.
“Primul film propus a fost unul care mi-a venit în cale datorită femeilor. Lor le datorez totul și am vrut să citesc în ochii femeilor că sunt cel mai bun și cel mai important. Am acceptat acel rol. În prima zi de filmare, regizorul a venit și mi-a spus: «Ascultă, Alain, îți voi spune ceva foarte important: Fii ceea ce ești. Privește cum privești tu, spune cum spui tu. Zâmbește cum zâmbești tu. Fii tu însuți și nu juca».
În Samuraiul
Succesul și frumuseţea lui au atras o mulțime de femei. Prima actriţă de care s-a îndrăgostit a fost actrița germană Romy Schneider, pe care a întâlnit-o în 1958, când au jucat împreună în filmul Christine, al lui Pierre Gaspard-Huit. El avea 23 de ani, ea 20, şi a fost dragoste la prima vedere. Romy s-a mutat cu el la Paris, iar în anul următor s-au logodit la Lourdes, înconjuraţi de jurnalişti din întreaga lume. Formau cel mai iubit cuplu din lume, erau amândoi tineri, frumoși, celebri, de succes. Visul frumos a durat până în 1962, când Romy a aflat că Alain a avut o aventură cu actriţa şi cântăreaţa germană Nico, iar aceasta a și născut un băiețel, pe Christian Aaron Boulogne Päffgen, cunoscut cu numele Ari. Alain Delon nu l-a recunoscut oficial, dar Ari a fost crescut mai mult de părinții lui Delon.
Logodna lui Alain cu Romy s-a rupt definitiv în 1963, iar ea a plecat înapoi în Germania. El începuse deja o relație cu actriţa de origine marocană Nathalie Canovas. Romy şi Alain au continuat să lucreze împreună, la filme precum Piscina (1968) şi Asasinarea lui Troţki (1972).
S-a căsătorit cu Nathalie în1964 şi a devenit tatăl lui Anthony, născut în anul următor, la Hollywood. A jucat alături de Nathalie în alt film celebru, Samuraiul, care s-a bucurat de un succes uriaș. Căsnicia lor s-a terminat în 1968, când Alain Delon a cerut divorțul. Tocmai o cunoscuse pe actriţa franceză Mireille Darc în timpul filmărilor la Jeff, prima peliculă a propriei case de filme…
Relația cu Mireille Darc a iscat un scandal imens în presă, care l-a numit pe Delon ”devoratorul de femei“. Acest episod l-a învățat pe actor să fie mai discret cu viața personală. Cei doi au rămas împreună 15 ani, perioadă în care el a avut tot mai mult success.
În 1973, cântăreaţa Dalida l-a chemat alături de ea pe scenă, pentru a cânta împreună Paroles, paroles, o melodie care a devenit hit în Franţa, Japonia şi Canada.
La 57 de ani a cunoscut-o pe Rosalie van Breemen, manechin olandez de numai 21 de ani, alături de care a trăit o nouă poveste de dragoste și care i-a dăruit doi copii, Anouchka și Alain-Fabien.
Relațiile cu moștenitorii săi nu au fost prea fericite, până de curând. Alain Delon s-a despărțit de Rosalie van Breemen în 2002 și s-a luptat în pentru obţinerea custodiei celor doi copii ai lor, minori la vremea aceea. Actorul era deja cetățean elvețian și dorea să îi crească în Elveția, iar Rosalie i-a dus cu ea în Olanda. Aceasta a trecut prin alte două căsnicii eșuate, iar acest mediu instabil a lăsat urme în viața celor mici.
În Asterix la Jocurile Olimpice
După o adolescenţă zbuciumată, Alain Fabien a debutat în cinema, în pelicula You and the Night.
Fiica sa, Anouchka, este o actriţă în plină afirmare. Când avea doar 13 ani, fata ce a moștenit, după cum remarcă jurnaliștii, frumuseţea mamei sale şi privirea pătrunzătoare a tatălui, s-a lansat, alături de Alain Delon şi de Ornella Muti, în filmul de televiziune Le Lion. Apoi au jucat împreună şi pe scena de la Théâtre des Bouffes Parisiens, în piesa O zi obişnuită. ”Tata este pentru mine un mit. A fi actriţă este visul vieţii mele şi a debuta alături de Alain Delon este o şansă extraordinară“, declara ea în 2011, când îşi făcea debutul pe covorul roşu de la Cannes.
Cât despre Anthony, fiul cel mare, se pare că a moștenit nu numai înclinația și talentul pentru cinematografie, dar și temperamentul vulcanic, episoadele violente și apetitul pentru aventuri și femei frumoase.
Actorul și-a adus aminte, în timpul Conferinţei de presă, de doi mari regizori alături de care a lucrat, René Clément și Jean-Pierre Melville, ultimul aparţinând, după părerea sa, genului de cineast care nu mai există.
S-a referit şi la faptul că până acum nu a scris o carte, deşi şi-o doreşte: “Mi s-a propus de multă vreme să scriu o carte și voi face asta înainte de a muri. Voi scrie pentru copiii mei, pentru ca ei să mă cunoască. Ei s-au născut după ce aveam 50 de ani. Nu mă mai preocupă cinematografia pentru că oamenii care m-au învățat ceva au dispărut dintre noi. Perioada actuală nu are personalități care să mă intereseze. Am preferat să mă retrag. Am rămas cu amintirile mele. Mai am un proiect cinematografic și un proiect de teatru […] În toate domeniile, lucrurile evoluează în permanență. Se schimbă totul și astăzi în cinema nu există oamenii pe care îi știam eu și care erau nemaipomeniți”.
Alain Delon anunţase încă de la Festivalul Internaţional de Film poliţist de la Liège că se pregăteşte să joace „într-un ultim film“, la 81 de ani, filmările urmând să înceapă în această toamnă, alături de regizorul Patrice Leconte.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
