Tema, un veritabil vis universal, îmbogățirea peste noapte, declanșează o adevărată revoluție a stilului de viață în familia Necșulescu. Inițial doar o familie modestă, ce se susține financiar doar din salariul capului familiei, ajunge să pășească în mediul aristocratic după primirea unei moșteniri îndelung așteptate din partea fratelui lui Spiridon Necșulescu.
Unchiul cel bogat moare înecat într-un accident naval pe Marea Neagră. Vestea cea mare este adusă cu maximum de bucurie de băiatul cel mare al familiei Necșulescu, Traian. Moartea rudei bogate aduce o nemăsurată bucurie în familia Necșulescu, singurul care este întristat de veste fiind chiar nea Spirache, susținut moral de Gena fiica lui dintr-o căsnicie anterioară. Gena are handicap la picior și este Cenușăreasa casei, având mai degrabă statut de tolerată.
Soacra lui Spirache, interpretată magistral de Sorin Miron devine dintr-o bătrână antipatică, un veritabil izvor de sfaturi și de zicale adaptate după propriul interes, care stârnesc în fiecare minut hohote de râs în sală. Interpretarea se desfășoară într-o manieră unică, replicile fiind dublate de nenumărate ori de gesturi neașteptate din partea bătrânei. Plusul acestei piese este dat în mod categoric de ineditul rolului soacrei jucat de un bărbat. O idee strălucită, cu un actor care a jucat magistral și care și-a primit răsplata la finalul piesei prin ropote de aplauze.
Răsturnări de situație, umor pentru toți
Înavuțirea familiei duce totul spre un arivism inspirat parcă din Caragiale. Dacia Necșulescu(Mirela Zeța), soția lui nea Spirache preia frâiele familiei în totalitate și îl determină pe umilul său bărbat, singurul care rămâne cu capul pe umeri, să intre în politică, să facă diverse donații și chiar să nu o mai primească acasă pe Gena, care acceptă să poarte povara unui copil ce nu îi aparține, pentru salvarea surorii ei care a călcat pe bec. Mirela Zeța, cunoscută chiar și neinițiaților în teatru prin prisma unor diverse roluri la show-uri de televiziune intră perfect în pielea personajului reușind să nu dezamăgească fanii printr-o interpretare caragialiană a personajului lipsit de cultură, proaspăt îmbogățit care caută să epateze.
Piesa are de toate: răsturnări de situație, momente umoristice cât cuprinde, iar unicitatea interpretării la teatrul Metropolis nu te face să regreți în nicio clipă că ai ales să dedici timpul unui astfel de spectacol. Cele aproape trei ore trec aproape pe nesimțite.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
