Iată analiza lui Flaviu Predescu:
Din decembrie 2016 s-a schimbat paradigma politicii interne în România. Mulți s-au grăbit să judece deja noul guvern, ignorând faptul că miniștrii nu sunt nici roboți perfecți, nici extratereștrii, ci doar oameni responsabilizați, adică reprezentanți ai poporului în executiv.
Cred că cei care s-au pus deja pe criticat guvernul au greșit. Chiar și rolul lui Teodor Meleșcanu în noul executiv este unul cât se poate de util din punct de vedere tactic și al temperării energiilor politice mai impulsive. Meleșcanu nu a fost niciodată „înghițit” cu adevărat de celălalt pol de putere al țării și este oarecum antrenat în a-i rezista și a-l contracara. Dacă președintele Iohannis i-a spus ironic lui Liviu Dragnea că trebuie să-i învețe pe cei din guvern programul de guvernare, atunci T. Meleșcanu îi poate învăța pe colegi cum să se protejeze de felurite „lucrături”, chiar și la nivel de comunicare publică. Tăriceanu n-a greșit deloc atunci când la propus pe Teodor Meleșcanu în executiv. Se conturează astfel un guvern mai precaut și mai organizat, construit pe filozofia unei diade cu experiență: Dragnea și Tăriceanu și cu o opoziție constructivă din interiorul PSD – Victor Ponta.
Putem conveni, deci, că rolul unui ministru nu este să fie vedetă, cu niciun minus de imagine sau cu comportament și istorie virginală, ci să influențeze și managerieze aplicarea programului de guvernare în cadrul portofoliului de care răspunde. Un ministru trebuie să fie un om de echipă, nu un Mesia al administrației centrale. Rolul ministrului fiind de a controla sistemele centrale, prin evaluarea performanțelor și control prin semnătură și mai ales prin folosirea corectă a bugetului.
De cealaltă parte, Klaus Iohannis trebuie să reflecteze foarte bine la viitorul său politic și implicit al întregii drepte. Nu că aș muri de grija PNL, dar parcă mi-ar plăcea să trăiesc într-o țară în care nu doar Băsescu este alternativa la stânga, ci și niște oameni echilibrați și capabili, care pot să atragă electoral și altfel decât înjurând PSD.
Orice întârziere de decizie a lui Iohannis, va crește procentele lui Băsescu. Mai exact, Iohannis se va afla, peste exact 6 luni, la jumătatea mandatului. (Ce repede trece timpul, domnule președinte, nu-i așa? )
PNL, dezbinat
În acest moment PNL-ul este dezbinat și blocat în reflexul (înjurăt)urii față de PSD. „Alina” Turcan seamănă cu o „Raluca” Gorghiu deghizată. Corabia se scufundă și președintele continuă parcă să spună prin aprobare tacită: „dans, fetelor!”. Cu toate acestea ar fi o soluție. Ea nu va fi pusă însă în aplicare, pentru că frica, orgoliile și interesele sunt prea mari. Iohannis să participe deschis la congresul PNL și să spună că nu mai este interesat cu orice preț de al doilea mandat (chiar dacă minte!) și că dorește ca din 2019 să se întoarcă în conducerea, nu musai la președinția PNL.
Apoi PNL să facă o evaluare internă și să spună că din 2018 va propune trei variante de nume, a unor posibil candidați la președinția României și că în ianuarie 2019 candidatul va fi ales prin vot de către toți membrii PNL. Această reorganizare a PNL ar face astfel ca și PSD să stea precaut și am avea deci o clasă politică mai responsabilă. Până atunci, să nu uităm că PSD nu are încă nimic din ce este „cheie” instituțională în a acapara nevoia de justiție și ordine a oamenilor. Președintele este, în schimb, înconjurat de servicii bulversate și politizate (doar la nivel de indivizi cheie!) apoi de anumiți procurori controversați și dispuși să facă orice pentru a rezista și alte rețele mai mult sau mai puțin vizibile. Sincer? Cred că urmează anul celor mai perverse lovituri sub centură. Schimbarea Constituției, care ne face să avem încă Securitate cu năravuri ca pe vremea lui Ceaușescu, trebuie să fie primul obiectiv al PSD – ALDE.
Notă: Titlul de homepage și introducerea aparțin redacției. Textul aparține autorului
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
