În luna ianuarie, puteţi viziona:
“Act Orchestra”
Nu este concert, nici teatru muzical, nici improvizaţie muzicală, nici exerciţiu de actorie… dacă vrem să definim genul. Este doar un joc la care se râde… serios, cu 3 actori şi încă 20 de parteneri… sau instrumente muzicale. Orchestra din această seară transformă concertul într-un spectacol de teatru, pentru că luptele de culise sunt mai spectaculoase decât spectacolul din scenă. Instrumentele o iau razna, iar artiştii devin o prelungire a sunetelor.
O poveste plină de umor, cu trei personaje pornite pe (mereu) imprevizibilul drum al supremaţiei pe scenă. Un concert împachetat într-o poveste veselă, sonoră, ritmată. Sunteţi pregătiţi pentru un maraton muzical şi teatral de o oră, unde se trece cu viteza luminii, de la Mozart la rock… şi la chansonete? Puneţi-vă centurile de rezistenţă maximă pentru starea de râs.
“În repertoriul teatral curent este aproape imposibil să descoperi un astfel de spectacol. Poate fi denumit o comedie muzicală, dar nu orice fel de comedie, ci una originală, fără replică. Trei actori tineri “vorbesc” prin muzica devenită partener, prin intermediul a peste zece instrumente, luate drept mijloc pentru a susține “conflictul” dintre ei, dorința fiecăruia de a comunica și domina scena, de a cuceri publicul. Și reușesc această performanță. ArtOrchestra” dezvoltă spectaculos o comedie specială pe un scenariu ingenios. Cei trei tineri dovedesc stăpânirea artei muzicale și a compunerii originale a personajelor prin ținută, gest și mișcare. Sunt foarte rari astfel de actori dotați cu o complexă vocație", apreciază criticul Ileana Lucaciu.
Creaţie colectivă, în regia lui Horia Suru
Costume: Alina Herescu.
În distribuţie Petre Ancuța, Florin Călbăjos, Emilian Mârnea
Spectacolul este programat în 14 și 29 ianuarie, la ora 20, la Sala Mică
“(D)efectul Placebo”
Un spectacol viu, antrenant, provocator, despre artificialul lumii în care trăim, despre singurătatea provocată de comunicarea în exces, despre omenescul din noi şi pericolul tehnologizării. Despre lucrurile pe care le-am uitat sau le-am înlocuit cu tehnologia, despre frica de a ne întoarce la viaţa reală… pentru că a devenit mai satisfăcătoare cea virtuală.
Scenă din (De)fectul Placebo
(D)efectul Placebo este un spectacol cu efect terapeutic garantat. Pentru că, atât râsul, cât şi emoţia, dar şi poveştile spuse sincer, dansul şi, mai ales, muzica fac parte din identitatea noastră umană. Un spectacol care aminteşte cât de importantă este viaţa reală. “Un spectacol caustic, care dezbate conflictul dintre natural și artificial, real și ireal, plastic și sufletul omului bio-degradabil. Totul este reprezentat scenic într-o cheie comică, cu reflexii dramatice dansante. Evadarea dintr-o lume reală într-una virtuală în care totul este aparent perfect, obligă spectatorul să se întrebe care sunt lucrurile cu adevărat importante în viața noastră bipolară, plastificată, ambalată atent precum un produs care are termen de garanție”, scria Ştefan Lupu..
3 poveşti, 3 relaţii şi o întâlnire ca o şedinţă terapeutică, unde singurul psiholog este teatrul.
Concept și coregrafie: Ștefan Lupu,
Instalație scenografică: Elena Dobîndă și Andreea Simona Negrilă
Cu: George Bîrsan, Vlad Nemeș, Alina Petrică, Ioana Predescu, Rareș Florin Stoica
În 15 și 17 ianuarie, la ora 20, la Sala Mică
“Fetița soldat”
Producție realizată de Centrul de Creație și Cercetare Ion Sava în cadrul programului 9G la TNB, piesa Mihaelei Michailov este o poveste pentru toate vârstele și toate timpurile, purtând cu ea parfumul copilăriei dintotdeauna. Spectacolul se compune ca un puzzle copilăresc din amintirile despre Bunica, personajul central al acestui Cosmos, stăpâna jocurilor și deținătoarea tuturor micilor și marilor întrebări din univers. Bunica este copilăria, este lumea, este viața. De aceea ea nu are voie să dispară, iar micuța Ami se hotărăște să își salveze bunica de la moarte, antrenând în apărarea ei o întreagă armată de soldăței…
Cristina Juncu în Fetița soldat
Un one woman show – în două interpretări (Silvana Mihai și Cristina Juncu) –, puternic, sensibil, cu umor, actual ca mesaj și abordare, unde realismul psihologic poate atinge profunzimi ale abisului. Un spectacol care, cu delicatețea inocenței, ridică întrebări necesare despre viață, moarte, societate, educație, toleranță.
“Fetița soldat este o piesă despre politica afectelor. O piesă despre o fetiță care-și imaginează o întreagă lume, un complex de acțiuni de apărare pentru a-și salva bunica. O piesă despre o materie care nu se învață la școală: empatia. O piesă despre ce vrem să ne facem atunci când o să fim mari. Sau despre ce n-am apucat să ne facem pentru că oamenii mari ne-au făcut ce-au vrut ei.
O piesă despre bunicile și bunicii care ne-au creat copilării solare, ajutându-ne să înțelegem ce-i cu lumea asta. O piesă despre copii care inventează cel mai tare joc de strategie: apărarea celor dragi. Pentru că solidaritatea și iubirea pot schimba ceva. Și pentru că neimaginată, schimbarea nu poate apărea. Fetița soldat este o piesă despre legături afective care nu se pierd niciodată”, explică Mihaela Michailov
Regia: Silvia Roman.
Scenografie: Bianca Veșteman și Sabina Veșteman. Muzica originală: Bogdan Balea.
Sound design: Bogdan Balea Video: Adi Bulboacă Sunet: Daniel Octavian Nae, Lumini: Cristian Ciopată.
Cu: Cristina Juncu (reprezentația din 20 ianuarie) / Silvana Mihai. Vocea bunicii (înregistrare audio): Mariana Mihuț
Spectacolul este programat în 20 ianuarie, la ora 20, la Sala Mică
“Hotel Europa”
Din nou o producție realizată de Centrul de Creație și Cercetare Ion Sava în cadrul programului 9G la TNB, după Goran Stefanovski, în regia și adaptarea lui Andrei Raicu
Hotel Europa
"Europa de est - Bizanțul - este o societate închisă, verticală, patriarhală, rurală, lipsită de toleranță și democrație. Fără posibilitatea unei libere exprimări, în orice aspect legat atât de viața publică cât și de viața privată. Aceasta este lumea fundamentalismului etnic.
De cealaltă parte stă Donald Duck - simbolul capitalismului. El trăiește într-o societate urbană, rapidă, democratică, post-industrială și consumeristă. Nu are familie. E ca un cowboy a cărui viață depinde de viteza și de capacitatea de reacție atunci când intră într-un "saloon". Donald Duck este simbolul politicii sterile de dreapta și al ratării metafizice.
Intrarea lui Donald Duck în Bizanț este ceea ce a pățit Europa de est în ultimii douăzeci de ani", scrie Goran Stefanovski
"Hotel Europa vorbeşte despre coliziunea a două lumi, cea a oamenilor proveniți din zona Bizanțului - (Est-Europenii) care bat la ușile Europei din dorința de a scăpa de teroarea în care trăiesc și care se manifestă în mai multe forme și pe mai multe planuri, și Lumea cea bună a Europei Occidentale. Șapte scene în care găsim personajele în propriul purgatoriu creat de ei înșiși - un patriot bețiv, o curvă, tineri fugiți de acasă în luna de miere, etc.
Spectacolul se construieste în jurul raporturilor pe care le avem noi ca oameni (ca cetățeni ai Europei de Est) cu Europa de Vest. El își propune să răspundă la următoarele întrebări: Cu ce m-a ajutat pe mine Europa de Vest?, Ce mi-a oferit mie ca individ? și Cum sunt eu privit in Europa?”, mărturiseşte regizorul Andrei Raicu
Scenografie: Mihaela Popescu și Livia Vișănescu
Muzica: Alex Halka
Cu: Alexandra Laura Badea, Iulia Verdeș, Eduard Cîrlan, Cosmin Dominte, George Lepădatu, Mădălin Mandin, Ionuț Niculae
21 ianuarie, ora 20, Sala Mică
“Dragoste, în patru tablouri”
Un thriller psihologic, de Lukas Bärfuss.
Care sunt cele mai importante lucruri în dragoste? Încrederea, siguranța, dependența? Sau fidelitatea? Și atunci când ele nu mai există, ce urmează pentru o soție labilă psihic sau pentru o alta hotărâtă, o pictoriță dedicate artei sale? Când viața se transformă într-o mare minciună, crima este o soluție? Într-o lume șocată de propiile ei reacții, sau ale celor din jur, spectacolul Dragoste în patru tablouri nu dă răspunsuri, dar ne încarcă de întrebări.
Sorina Ștefănescu și Bogdan Nechifor în Dragoste în patru tablouri
”Dragoste, în patru tablouri face parte din categoria acelor spectacole care te pun pe gânduri. Care te lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Vorbeşte despre iubire altfel decât ne-am obişnuit, despre opţiune, frică, impuls, asumare şi șansa de a-ţi ţine destinul în mâini”.
Regia: Elena Morar
Scenografie: Alexandra Panaite
Cu: Liviu Chițu, Alexandra Fasolă, Lucian Iftime, Bogdan Nechifor, Sorina Ștefănescu
22 ianuarie, la ora 20, la Sala Mică
“Ziua în care nu se cumpără nimic”
Un spectacol cu piesa lui Kim Atle Hansen, creat de ProDrama în parteneriat cu Programul 9G al Teatrului Național București, realizat cu sprijinul ArCuB, Ziua în care nu se cumpără nimic e povestea unor tineri care luptă pentru o lume mai bună. Au nevoie să fie ascultați. Actorii sunt atât personajele cât și naratorii vieții personajelor. Spectacolul explorează limitele și motivațiile implicării tinerilor, văzuți într-un univers mereu proiectat, schematizat, redus la esență, o materializare a distanței pe care personajele par s-o simtă față de acțiunile lor.
Rolando Matsangos și Ilinca Hărnuț în Ziua în care nu se cumpără nimic
Petra (Ilinca Hărnuț) și Andrei (Rolando Matsangos) vor să atragă atenţia asupra consumerismului şi a exploatării muncitorilor din lumea a treia. Kati (Cristina Găvruș) și Irina (Olivia Alexandra Niță) vor să devină vedete cântând la un eveniment de salvare a planetei. Toma (Andrei Morariu) și Petru (Emil Măndănac) vor să protesteze pentru a îmbunătății condițiile din azilul de bătrâni în care lucrează. Ana (Simona Cuciurianu) vrea să fie mai mult decât o simplă vânzătoare într-un magazin de haine. Drumurile lor îi duc la mall. Această vizită le va schimba viețile.
Un spectacol despre tineri, despre implicarea politică şi socială, despre naivitate şi principii. Ce fel de consecinţe ar putea avea o astfel de implicare şi ce riscuri suntem dispuşi să ne asumăm?
Kim Atle Hansen este dramaturg, actor și activist norvegian, autor al mai multor piese de teatru tratând probleme ale societăţii actuale. Este angajat al Norske Theater, Oslo. „Ziua în care nu se cumpără nimic” este piesa lui cea mai cunoscută, fiind montată până acum în Anglia, Brazilia, Italia, America și Rusia. „Acest text este gândit mai degrabă pentru o convenție performativă decât pentru un tip de joc motivat emoțional”.
Regia: Horia Suru.
Scenografie: Arh. Bogdan. Costume: Anca Miron:
Producător delegat: Ionuț Corpaci-Teodorescu
Spectacolul este programat în 26 și 28 ianuarie, la orele 20, la Sala Mică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
