Teatru, dans, muzică, poezie, circ îşi dau întâlnire, ca întotdeauna, în cetatea medievală Sibiu, care se va transforma în culoare, lumină, frenezie, ritm, între 9 și 18 iunie. După alte teme pe care le-ai abordat, precum Toleranță, Punți, Împreună..., de ce anul acesta ai ales ca temă Iubirea?
Noi am construit certitudini de-a lungul timpului. Dacă ne gândim că am pornit de la trei ţări şi opt spectacole şi, iată, am ajuns, la cea de a 24-a ediție, la 503 evenimente în 71 de spaţii de joc, aducând 3.278 de artişti din 72 de ţări, este o dezvoltare absolut incredibilă. De-a lungul timpului, de fiecare dată, festivalul a fost în acord cu viaţa, cu tot ce au însemnat provocările pe care le-am primit. Ne amintim că în 2007, când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, toată lumea a spus: „trebuie să sărbătorim”. Noi am pus atunci tema festivalului Next: ce se întâmplă mâine. Am reuşit să atingem acest obiectiv. Nu întâmplător, în toată perioada aceea tulbure din 2009, 2010, 2011, 2012, una dintre teme a fost Crize. Dar nu ideea de a ne plânge, ci de a găsi soluţii, pentru că, de multe ori,un corp bolnav poate să producă anticorpi, iar situaţiile de criză ne împing către soluţii pe care trebuie să le găsim. Perioada de acum este atât de tulbure, atât de dezbinată, atât de periculoasă pentru substanţa Europei, pentru că se schimbă un concept, se schimbă populaţii. Din păcate, Constituţia Europeană, construită atunci la Lisabona, n-a prevăzut la modul serios şi autoritar chiar ce a însemnat această construcţie de mii de ani, pentru că Europa este rezultatul nu numai al iniţiativei Schuman din anii 70, ci o construcţie multimilenară care ţine de o credinţă, care ţine de educaţie, de cultură, de construcţie democratică. Ei bine, substanţa acestei civilizaţii este în pericol. Dacă ne uităm la toate tulburările care sunt în lume - atât de mulţi copii mor, atât de multe războaie, atât de multe pericole, atentate... Aproape zi de zi auzim de o altă catastrofă. Abia s-au făcut negocieri pentru acel tratat climateric de la Paris şi, iată, este dat peste cap. Şi în atât de multă instabilitate e nevoie să reamintim măcar, să dăm un semn de ceea ce noi construim cu credinţă, cu un efort uriaş, aducând frumosul ca argument, şi anume faptul că iubirea este totuşi cea mai mare forţă a Universului şi că fără iubire, nu putem să fim în legătură cu Dumnezeu. Acest sentiment nu înseamnă numai legătura dintre un bărbat şi o femeie, ci, mult mai mult, înseamnă sentimentul cel mai profund, înseamnă creaţie, speranţă, înseamnă viitor. Şi atunci, am găsit cu cale să venim cu această temă înaintea aniversării a 25 de ani de existenţă, în 2018, care va coincide, iată, cu aniversarea celor 100 de ani de la Marea Unire, cu alte aniversări importante. Anul acesta îl celebrăm pe Ovidiu la 2000 de ani. Sunt atât de multe teme care se leagă cu această iubire de frumos.
Faust în regia lui Silviu Purcărete
Ai pomenit de iubirea de Dumnezeu. Ai fost un ambasador la New York, Montreal, Londra, Tokyo, Berlin..., prin recitalurile de poezie religioasă, ”Metanie, Ție, Părinte” Ai fost distins ieri şi cu Crucea Andrei Şaguna.
Am primit Crucea şaguniană, la aniversarea Mitropoliei din Sibiu, Mitropolia Ardealului. Ştim bine ce a însemnat Andrei Şaguna pentru România, pentru credinţa ortodoxă şi pentru religia europeană pentru că a fost un mare vizionar. Motivul principal al primirii ei a fost Festivalul şi tot ce el a dezvoltat de-a lungul timpului pentru oraş, pentru ţară, pentru Europa. A însemnat un moment de preţuire. În fiecare an, să nu uităm, că jucăm în nenumărate biserici, de la Catedrala Ortodoxă la Catedrala Evanghelică, la Catedrala Catolică, la cele protestantă, reformată, greco-catolică, de asemenea în Sinagogă.
Baryshnikov va încânta publicul într-un one-man-show
La această ediție, FITS ajunge în noi locații, lăcașuri de cult din Sibiu, Mărginime și de pe traseul Bisericilor fortificate transilvănene
Iată anul acesta, am găsit cu cale să mai facem o secţiune. Sunt atât de multe biserici săseşti, dintre care multe au fost abandonate şi redescoperite peste timp de către cei care au plecat, în timpul lui Ceauşescu, luându-se de la 7.000 la 17.000 de mărci pentru fiecare, în funcţie de studii. S-au reîntors foarte mulţi sași şi s-au sfătuit ca bisericile în care străbunicii, bunicii, taţii și ei au fost botezaţi, creştinaţi să fie refăcute. Sunt nenumărate orgi în aceste biserici care astăzi sunt funcționale. În 1996, am făcut prima producţie în Biserica de la Cisnădioara, şi nu întâmplător am ales Cântarea Cântărilor. Într-o vară dacă ajungeau 100-200 de turişti în acea biserică. Acum, zi de zi sunt peste 150-200 de turişti. Acesta este semnul iubirii de Dumnezeu de care vorbeam, pentru că tot timpul acolo am dus spectacole şi de fiecare dată a fost o bucurie extraordinară să descoperi şi Cisnădia, să descoperi şi Sibiul de acolo de sus, unde există o panoramă extraordinară. Am înfiinţat această secţiune specială pentru că între timp s-au reabilitat nişte biserici, cum sunt Biserica Evanghelică de la Slimnic (Stolzenburg), a cărei orgă i se datorează lui Johannes Hahn, și unde va concerta Ursula Philippi, și Biserica Evanghelică din Guşteriţa (Hammersdorf), o biserică fortificată autentică, orga lăcașului fiind construită de un elvețian și restaurată în 2014. Organistul Jürg Leutert din Elveția va prezenta diverse portrete muzicale și figurative ale îngerilor. În Roşia, slujeşte preotul luteran și scriitorul Eginald Schlattner, cel care a scris și romanul Cocoșul decapitat. Biserica se poate mândri cu diverse stiluri arhitecturale: Romanic, Gotic, Baroc, Rococo, dar și cu o orgă construită în 1850. În Biserica Evanghelică din Cisnădie (Heltau), construită în 1500, există două orgi: una mare, din 1994, și una mică ce datează din 1793. Va fi aici un concert extraordinar de orgă susținut de Amalia Goje, membru fondator al formației de muzică barocă ”Fonte di Gioia”. Biserica din Cisnădioara (Michelsberg) deține una dintre cele mai bine conservate orgi dintre toate bisericile evanghelice, restaurată în 1991. În cadrul concertului din Biserica fortificată din Criț (Deutsch Kreuz), construită în stil neogotic, spectatorii vor putea audia ”Musica Poetica – 500 de ani de Reformă a Bisericii”. Orga bisericii, construită de maestrul Johann Thois în 1813, a fost complet restaurată de către Fundația Michael Schmidt și redată publicului.
Poveşti noi cu aripi şi vin, Japonia
La finele lui august, va fi întâlnirea saşilor de pretutindeni. Vor fi vreo 30.000 de saşi care se vor duce în bisericile din Transilvania. Am pus această secţiune specială pentru că împreună cu Bavaria Automobile şi cu Fundaţia Michael Schmidt vrem să lansăm o provocare. Sunt sute de biserici pentru care noi îi plătim pe cei mai importanţi artişti din lume să vină să aducă sunetul Frumosului în acele orgi care au fost refăcute, în acele biserici care au fost restaurate şi aduc nu numai lumina Domnului ci şi pe cea a frumosului. Sunt convins că lucrul acesta va genera o mare bucurie pentru faptul că ei, saşii, apar în acest catalog care înseamnă Festivalul. E important faptul că noi le facem o reverenţă şi îi determinăm în acelaşi timp să-şi aducă aminte de aceste locuri. Sunt convins că va fi un mare câştig și pentru turismul românesc.
Marcel Iureş în "N-ai tu treabă"
Ce alte proiecte mai speciale față de alte ediții mai dezvoltați?
Pentru că sunt cele mai mari aplicaţii NATO şi cred că e important ca militarii de la Cincu, care înseamnă locul de antrenament pentru cei din Europa Centrală şi de Est, să se bucure de Festival. În Academia Forţelor Terestre de la Sibiu am reuşit să îi conving pe domnul general şi pe şeful de Stat Major al Armatei Române să transforme sala de festivităţi şi într-o sală de spectacole. Vor fi patru spectacole pe un sezon pe care îl facem nu întâmplător, sub titlul American Democracy Series: Caracter, Război, Rasă, Comunitate. Special creat și curatoriat pentru Sibiu, de către ArKtype/ Thomas O. Kriegsmann, acest proiect se axează pe evoluția din trecut, prezent și viitor a conceptului de Democrație Americană. Live Cinema, cu Brent Green & Sam Green, nominalizaţi la Oscar, artişti excepţionali. Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal, scrisă de Matei Vișniec, este o dramă existențială care pune în discuție relația dintre personal și politic, adevăr și minciună, real și deziluzie. Sunt patru companii pe care le aducem sub semnul acesta, care vor juca şi în teatrele din Sibiu, dar şi la Academia Forţelor Terestre.
Circus Man
Flamenco Gala
Cu siguranță vei deschide și vei închide Festivalul cu Teatrul de Stradă prin care personalizezi orașul. Spectacolele de stradă sunt forța acestui festival, iar calitatea lor a crescut de la an la an. Pentru ca sibienii și cei care vin în Sibiu special pentru festival să se poată bucura de calitate și diversitate în artele spectacolului, Piața Mare, Pietonala Bălcescu, Piața Mică și alte spații în aer liber primesc cele mai importante companii în artele spectacolului de stradă care dau farmecul, emoția și marea așteptare pe care Festivalul le aduce an de an.
Compania franceză de teatru Cie Remue Menage dă startul spectacolelor outdoor din cea de-a XXIV-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Incursiune în abis este o paradă de lumini purtată de ritmul tobelor taiko și de sunete electronice, acompaniate de meduze, stele strălucitoare, un cal de mare maiestuos și de Diavoli de Mare pe picioroange. Circ, muzică, foc, elemente pirotehnice – toate acestea ne poartă într-un univers ce îmbină tărâmul subacvatic cu cel terestru.
Romeo şi Julieta din Orient
Vei aduce ca întotdeauna, alături de focurile de artificii și Farmecul Carnavalului
Comparsa Las Monjas sunt responsabili de Farmecul Carnavalului! Cu o energie debordantă, muzică și dans, lasă loc unor explozii de culori. O atmosferă pe cât de juvenilă, pe atât de extravagantă, condusă de 100 membri plini de entuziasm. Teatro Laboratorio Isola di Confine îmbină elemente din Commedia dell’Arte cu muzica pop și cea clasică. Pulcinella în paradă este o incursiune fantastică în teatrul italian de stradă: improvizații, măști, muzică și multă voie bună! Din Coreea de Sud, Zâna, cerbii şi tăietorul de lemne ne dau întâlnire cu o marionetă-gigant de 6 metri, cerbi care țopăie pe picioroange cu arcuri, un cocoș-robot și familia-de-fețe-zâmbărețe. Basmul tradițional sud-coreean „Zâna și Tăietorul de Lemne” este transpus în fața publicului, pe stradă, sub forma unei reinterpretări teatrale pline de magie.
Metamorfoze în regia lui Silviu Purcărete
Festivalul dedică patru zile unuia dintre cei mai mari creatori de circ din lume, David Dimitri, inițiativă pe care FITS intenționează să o aplice și în următorii ani, cu alte companii similare. Este un cadou oferit de festival comunității sibiene (și nu numai), fiind primul spectacol de acest gen care are loc într-un cort de circ.
M-am gândit că trebuie să aduc și de această dată excelenţă în lumea circului. Faptul că am reuşit să-l aduc pe David Dimitri, care este cel puţin la fel de important, dacă nu chiar mai important decât Cirque du Soleil, pentru că el are o Academie care a păstrat vie puritatea improvizaţiei. În aplauzele voastre... Omul-Circ! este un spectacol de circ contemporan creat și interpretat de un singur om, fără animale și fără alt suport de scenă, fiind o combinație inovatoare de acrobații, mers pe sârmă, muzică și trapez. Prestația sa poate fi asemuită cu manifestul unui artist „de un talent nebun” (apreciere făcută de faimosul Maurice Béjart) care vrea să interpreteze cel mai îndrăzneț spectacol de circ din toate timpurile. Artistul este un acrobat al sforii întinse, apreciat internațional pentru stilul unic prin care-și execută momentele. David Dimitri vorbește cu drag despre ceea ce face și este mândru de unicitatea pe care o oferă tuturor spectatorilor săi. Îl puteți vedea pe Omul-Circ zilnic, în perioada 15 – 18 iunie, după următorul program: joi, 15 iunie și vineri, 16 iunie, de la ora 19:00; sâmbătă, 17 iunie, de la ora 13:00 și de la ora 19:00, iar duminică, 18 iunie, de la ora 13:00.
Macbeth
Revenind, ce înseamnă circul în esenţa lui, în magie, umor, în continuarea a ceea ce a însemnat de-a lungul epocilor clovneria.
Un sponsor foarte important ne-a explicat că ar vrea să pună în faţa spaţiului Circus-Man. Nu avea unde să-l plaseze pentru că avea nevoie de o conexiune la apă, la electricitate, la tot ceea ce înseamnă servicii. Îi trebuiau, de asemenea, platforme dedesubt, pentru că, Doamne fereşte, s-ar putea să plouă, s-ar putea să fie vânt, şi corturile trebuie ancorate. El vine cu toată caravana lui. Am găsit pentru el Baza Hippică, care este superbă, cum au fost şi alte baze hipice din România şi care au ajuns în paragină. Este o platformă splendidă acolo şi cinci zile va ajunge Chapiteau-ul din lumea circului. În acelaşi timp, vom gândi strategic: oamenii care nu sunt obişnuiţi cu această formă de circ trebuie să înveţe. Nu toată lumea este dispusă să înveţe astăzi. Şi atunci cum îi determinăm noi, dincolo de promovarea pe care o facem? Trebuie să ne gândim la familie și de aceea am stabilit preţul intrării la 10 lei pentru copii şi 20 de lei pentru maturi. Este o cifră absolut modică.
Minetti
Cred că întotdeauna în lumea aceasta a Făgăraşului a fost o fascinaţie pentru circ. Într-un interviu cu Ştefan Câlţia, despre lumea lui, acesta îmi povestea ce fascinat era de sosirea circului. De aceea în toate tablourile lui există câini, animale, clovni...
Așa este! De aceea, alături de Dimitri aducem Humans (Perfecțiunea imperfecțiunii) în care 10 acrobați ne poartă într-o călătorie și ne demonstrează cum corpurile și aspirațiile nostre iau parte la constituția fiecăruia dintre noi. Este una dintre cele mai vestite companii din lume, abordând o zonă între dans şi circ. Acum vreo 14 ani am adus o companie pe care o descoperisem, Seven Fingers, care era absolut nebună, pe care toată lumea a salutat-o. Erau nişte tineri care au refuzat să meargă la Cirque du Soleil şi au fondat o trupă nouă, care concurează astăzi, de la egal la egal, cu Cirque du Soleil. Au patru companii care joacă în paralel peste tot în lume. Îi voi aduce anul viitor în semn de omagiu pentru 25 de ani de existenţă a Festivalului, făcând spectacol special pentru Sibiu, dar şi pentru Festivalul de la Shanghai, care aniversează 20 de ani. În toamna acestui an mă duc şi semnez un protocol de cooperare între un oraş de 160.000 de locuitori, care este Sibiul, şi un oraş care are, metropola întreagă, Shanghai de 110 milioane. Este o colaborare pe picior de egalitate. Anul acesta aduc o companie care prevăd că va fi cel puţin la fel de importantă ca Seven Fingers (Mâna cu şapte degete). Este vorba despre Machine de Cirque, din Canada, nişte tineri între 22 şi 25 de ani, pe care i-am văzut în noiembrie şi am rămas uimit de ce înseamnă Maşinăria nebună a circului, care răsplătește publicul prin poezie și umor. Curajoși, amuzanți, acești excentrici sunt uniți printr-o complicitate contagioasă. Un spectacol energizant și îndrăzneț.Sunt atât de nebuni, încât au făcut un spectacol de două ore. Le-am spus: Măi, copii, sunteţi absolut demenţi. Aveţi o energie nebună. Un spectacol de circ, ca să fie într-adevăr năucitor, nu trebuie să dureze mai mult de o oră, o oră şi zece minute. Voi aţi făcut un spectacol de două ore. Tăiaţi. Faceţi ceva pentru că mă speriaţi. N-o să rezistaţi, în halul în care vă consumaţi energia, mulţi ani. Îi aduc cu două reprezentaţii. Am invitat, de asemenea, o companie, absolut grozavă, din Australia, Gravity&Other Myths, pe care am descoperit-o. Titlul spectacolului este Simple Space (Un spaţiu simplu). Au ales un spaţiu de 4x4 în care evoluează. De jur împrejur au pus oameni. De la câteva sute până la 1.000. Ce fac în aceşti patru metri cu corpurile lor este absolut inimaginabil. Le-am spus: Dragii mei, vă duc într-un loc extraordinar. Vă duc sub tâmpla lui Dumnezeu, la Cisnădioara, pentru că trupul uman a fost dat de Dumnezeu şi voi faceţi din el un miracol. Vreau să fiţi acolo ca un omagiu. Vor juca de două ori. E o deschidere pe care n-am avut-o niciodată. Înarmați doar cu o forță extraordinară și o agilitate felină, acești acrobați își lasă garda jos și prezintă o realitate în care oricând pot apărea eșecuri și slăbiciuni. The Guardian titra: ”Un triumf absolut”. Mai e o companie, Baccala, din Elveţia. Spectacolul se numeşte Pss, Pss, dar eu i-am spus Chiar... fără cuvinte, pentru că sunt doi clovni de o frumuseţe care te duce cu gândul la pelicula La Strada, la Charlie Chaplin...
Formaţia Kadebostany
De neuitat sunt cei doi mari actori din pelicula lui Fellini, La Strada Julietta Masina, care interpreta rolul Gelsominei și exclama ”Arrivato Zampano”, anunțându-l pe ”circarul” Anthony Quinn.
Exact. Sunt doi artiști suprarealiști, ironici, mari acrobați, dar și doi clovni contemporani în același timp. La fel de convingători sunt și prin tăcerile lor visătoare care au un haz uluitor. Au nenumărate premii internaționale, obținute în peste 50 de țări. I-am văzut la cea mai mare gală de circ şi au fost între două companii care erau pline de muşchi, pline de fum... Ce făceau era extraordinar. Şi au venit aceştia doi care au ridicat sala în picioare. Pentru că erau de o poezie şi de o emoţie incredibile. Şi mi-am zis: iată unde se face diferenţa: între har şi muşchi. Este pentru mine o mare, mare bucurie că pot să aduc atâtea companii de circ. Ele sunt atât de aproape de teatru şi, în acelaşi timp, sunt atât de aproape de dans, de balet, de muzică, pentru că tot timpul au alături de ei arta. Și, nu în ultimul rând, să nu-i uităm pe Jonglerii pe ritm de rock’n’roll, în care un duo curajos creează un univers în care riscul și umorul stau la baza unor numere de circ electrizante. Punctul culminant este acela în care artiștii și publicul dansează împreună și realizează o coregrafie pe ritmul unor cascadorii acrobatice uimitoare.
Orga Bisericii din Slimnic
Concert Mamselle Ruiz
Anul acesta, dansul este probabil, alături de teatru, zona privilegiată.
După 9 ani de zile îl aducem pe Baryshnikov. Un artist căruia îi place să îmbine artele, să-și depășească limitele, să clădească lucruri de la zero, bucurându-se parcă de un rezervor de energie inepuizabil. Asemănat adeseori cu balerini celebri precum Vaslav Nijinski sau Rudolf Nureyev, Mikhail Baryshnikov nu s-a limitat la baletul clasic și e recunoscut în lumea întreagă pentru apariții neobișnuite, imprevizibile, care i-au adus și mai multă faimă, precum rolul său din serialul Sex and the City Să nu uităm nici Centrul de Arte Baryshnikov din New York, pe care l-a fondat în 2005. Un centru ce seamănă mai mult cu un spațiu de întâlnire pentru mai multe discipline. New York-ul s-a transformat în „casa” pe care o mai părăsește din când în când pentru multiplele sale proiecte din Europa, unde lucrează cu regizori de renume. Deseori mărturisește: „Perfecțiunea nu poate fi atinsă. E ca un joc de golf. Dar atât timp cât fereastra ta e luminată, poți doar să visezi la următorul pas sau să faci ziua de astăzi mai bună, sau să faci ziua de astăzi să fie mai interesantă decât cea de ieri. [Joseph] Brodsky avea un crez preferat: <Brodsky/Baryshnikov, în regia lui Alvis Hermanis. Dar să nu ne fie mare mirarea că, din primele zile, ambele spectacole cu Mikhail Baryshnikov, au fost sold out. A fost o mare provocare aducerea lui. Până la urmă am ales un spectacol în regia lui Alvis Hermanis, leton ca şi Baryshnikov, care şi-a făcut studiile la Sankt Petersburg. Am fost acolo unde şi-a făcut şcoala şi apoi primii paşi, unde a făcut celebrul film Nopţi albe. Peste tot el este divinizat. Acum este cetăţean american, este preţuit ca nimeni altul, La un spectacol pe care l-am văzut, făcut cu Bob Wilson, biletul costa 1.000 de dolari. La Sibiu niciun spectacol nu costă mai mult de 40 de lei. Reamintesc că Baryshnikov şi Bob Wilson s-au vândut în 12 minute.
George Banu, profesorul care face parte din povestea Sibiului
Să fii răpus de frumos (Naharin’s Virus), un performance de Ohad Naharin, după un text de Peter Handke, scriitor și dramaturg austriac, este un spectacol cu care Naharin a câștigat Premiul Bessie.
Este un om care a schimbat fundamental dansul contemporan. Ohad Naharin, cel care a fondat Batsheva, va primi o stea pe Aleea Celebrităţilor. New York Times scria: ”N-ai cum să rămâi imun în prezența încărcăturii emoționale a coregrafiei din acest spectacol”. Ai văzut că Sibiul a impus nu numai României, ci lumii întregi dansul israelian. Şi nu întâmplător anul acesta am adus trei mari companii ale lor: Batsheva, Vertigo şi Kibbutz. Compania Kibbutz Contemporary, m-a invitat la premiera de la Opera din Sydney, astă-toamnă, în octombrie, să văd spectacolul Horses in the Sky (Caii cerului), în coregrafia lui Rami Beer. N-am putut să merg pentru că aveam turneu, dar i-am determinat să-mi promită că vor fi anul acesta la Sibiu, pentru că eu am moşit acel spectacol. Un spațiu al mișcării în permanentă schimbare, stropi de culoare, momente de convergență: Vertigo 20 în coregrafia lui Noa Wertheim, cât și baletul Yama. Limbajul original al corpului din acest spectacol este evidențiat prin inteligență și tristețe sugerată, creând o fascinantă dramatizare de ritualuri spectaculoase. Alături de aceste trei mari companii va veni Maria Pages, una dintre cele mai faimoase dansatoare de flamenco, cu Eu, Carmen, adaptare după Merimée. Abordarea coregrafică încearcă să înfrunte legendele și să schimbe ideile preconcepute ale publicului. Vine cu compania ei. De asemenea, probabil cea mai importantă companie este Baletul Andalusiade flamenco, care vine cu două spectacole speciale, Duhul Andaluz(Director Rafael Estevez) şi Gală de flamenco, cel mai recent spectacol al artiștilor Companiei, în care aceștia vă vor călăuzi în călătoria lor vibrantă, de la cele mai tradiționale stiluri până la avangarda acestei forme de artă. Să nu uităm că astăzi, flamenco este o artă universală, declarată a fi una dintre capodoperele Moștenirii Orale a Europei. Aduc, după trei ani de tergiversări, Baletul Brenda Angiel, pe care l-am adus acum patru ani la Casa de Cultură a Sindicatelor şi care au triumfat. Dar, de trei ani, Sala este închisă.
Parfumul iubirii
Oficialitățile n-au reuşit să facă nimic pentru a fi deschisă Casa de Cultură, atât de necesară orașului Sibiu?
Nu. Va fi probabil, spre toamnă, reabilitată. Aduc Tango la înălţime, în care dansatorii plutesc în aer, își depășesc limitele, creând un caleidoscop de mișcare și animație, propunând o nouă abordare coregrafică. O revelaţie va fi Compania Hervé Koubi. Este un coregraf algerian, iar dansatorii sunt de o frumuseţe masculină extraordinară. Barbară e noaptea începuturilor se numeşte spectacolul acestei companii franceze. Am fost foarte mândru că în discuţiile pe care le-am avut cu prietenii mei de la Institutul Francez, m-au întrebat cum e spectacolul. Ei nu ştiau Compania. Nu întâmplător, am programt de două ori o companie nouă, pentru că sunt convins că va avea un succes nebun. Spectacolul își are povestea în bazinul mediteranean. Bineînţeles că îl aduc şi pe Gigi Căciuleanu care este un mare, mare prieten al meu, pentru că a făcut un spectacol pentru tineri foarte interesant, EmojiPlay în care este vorba despre noul limbaj cu abrevieri. Emoțiile sunt recodificate și sunt concentrate în imagini stilizate în câteva litere. Ideea spectacolului este schimbul de mesaje prin intermediul unui limbaj codificat: fie cel al corpului sau verbal, cel al imaginilor. Din Coreea sosește o companie, Ambigouous Dance Company cu Simfonia corpului, în coregrafia lui Boram Kim, care comunică cu spectatorii prin dansul lor enigmatic, cu nişte tineri uimitori care, cu corpul lor, trec prin tot ce înseamnă o istorie a muzicii, de la parodie la tot ce înseamnă dans clasic. Este un spectacol de mare frumuseţe şi plin de umor, în acelaşi timp, care coboră în sală şi îi invită pe tineri. Va fi, de asemenea, la recomandarea Institutului Francez, Hydra, de la Centre Chorégraphique National de Rillieux-la-Pape, în coregrafia lui Yuval Pick, care fac spectacole în situri istorice. Acest eveniment reprezintă o invitație de reorganizare senzorială a realității și de sesizare a schimbărilor care au loc în arhitectura acestor spații. Toate spectacolele pe care le-am amintit pot constitui un festival în sine.
Robert Wilson în Prelegere despre nimic
Amalia Goje cântă la orgă
La Sibiu, s-a născut o serie întreagă de spectacole care au dat o dimensiune aparte creativității. Despre Faust e greu să vorbești în câteva cuvinte. În presa străină, au apărut sute și sute de articole care elogiau acest fabulos spectacol. Acum Faust s-a schimbat cumva, întrucât Ilie Gheorghe, interpretul lui Faust, s-a retras din cauza vârstei şi l-ai adus pe Miklos Bacs. Cum e apreciat de către public?
Absolut extraordinar. Ne-am consultat. Silviu Purcărete a fost foarte sceptic şi a spus că spectacolul ăsta trebuie să moară natural. În clipa asta avem antamate deja turnee în Germania, în China, în America, în Japonia. La Gara Eiffel de la Budapesta, unde s-a jucat în aprilie, biletele erau vândute din luna februarie. Am încercat să-l conving pe Silviu Purcărete că este păcat, atâta timp cât atunci când punem în vânzare biletele la Faust, ele se vând în câteva ore. Am făcut şi o testare a publicului pe facebook. În proporţie de 99,9 % a fost un entuziasm teribil când am propus acest spectacol. Asta ne-a dat curajul să facem o repetiţie cu public, unde Miklos a avut nişte emoţii îngrozitoare. Pentru prima dată în istoria repetiţiilor cu public pe care le-am avut cu Silviu Purcărete care, indiferent unde le-am făcut, aici sau în lume, spunea, „dacă este nevoie, eu opresc spectacolul” şi nu l-a oprit niciodată. De data aceasta a fost altceva. Pentru că Miklos era atât de emoţionat, se înfierbântase atât de tare, încât a trebuit să-l calmeze. La Budapesta a fost un triumf şi regret că politicienii noştri, deşi am trimis semnale, n-au încercat un dialog politic, în aşa fel încât ceea ce noi am realizat cu acest spectacol extraordinar să fie emblema festivalului. Trebuia să fie toată lumea acolo pentru că ăsta era un motiv de dialog. Silviu Purcărete va pune în scenă anul viitor, la Teatrul Naţional din Budapesta, Livada cu vişini, va monta, de asemenea, la Opera Naţională de acolo. Directorul de la Teatrul Naţional va regiza o piesă la Teatrul Naţional din Sibiu. Dacă între artişti există un asemenea dialog, eu sunt convins că poate exista şi înţelegere între politicieni.
Celebra organistă Ursula Philippi
Caii cerului
Să ne aducem aminte că într-un interviu pe care mi l-ai acordat, înainte să faci Capitala Culturală Europeană, ai spus că vei realiza acest lucru, înainte să intrăm în Uniunea Europeană. Și așa a fost. Mulţi au afirmat atunci că e absurd. Dar, ca dovadă că vorbim acum despre diplomaţie culturală, am văzut ce avalanșă de ambasadori a venit la Conferinţa de Presă pe care ai susținut-o la Institutul Francez. Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, l-a numit pe pe fostul ambasador al Franţei în România, Philippe Etienne (care printre altele vorbeşte perfect româneşte) consilierul său pe probleme diplomatice. Eu sunt convinsă că la Externe ar trebui folosită această oportunitate. Am văzut în timpul multelor vizite pe care le-am făcut la Sibiu câţi diplomaţi străini au venit să vadă spectacolele Festivalului.
Am făcut special un catalog al Festivalului de la Sibiu în română şi în franceză. Până acum, la Festivalul de anul acesta sunt anunţaţi 30 de ambasadori. Nu ştiu dacă a mai fost vreodată o descindere a unui număr atât de mare de ambasadori care să cumpere bilete şi să vadă spectacolele. Fără să mai vorbim de alţi membri ai ambasadelor.
Human Rites
De ce nu se înţelege oare ce înseamnă cultura, singura prin care noi suntem importanţi în lume şi suntem stimaţi și admirați?
Suntem pe picior de egalitate. Aşa cum spuneam, din China vin anul acesta cea mai mare Operă şi Teatrul Naţional din Beijing. Să vedeţi ce recepţie extraordinară va face Ambasada Chinei, pentru că, în acelaşi timp, la Bursa de Spectacole aduc 29 de mari directori de Festivaluri. Aduc cele trei şcoli, amintiţi-vă de Academia de Dans din Beijing, Şcoala Naţională de Teatru şi Şcoala Naţională de Balet şi de Teatru din Shanghai, cu care suntem deja în relaţii. Universitatea din Sibiu, care nu ştiu dacă este printre primele 500 în lume, a semnat contracte de colaborare cu aceste universităţi. În acelaşi timp, a semnat cu patru din cele 25 de universităţi din America, universităţi cu bugete de sute de miliarde, care toate vin la Sibiu. Când ştii să dăruieşti, pentru că eu nu mă duc niciodată să cer, ci să dăruiesc, răsplata e directă. Faptul că avem în obiectiv această cooperare strategică cu Festivalul de la Shanghai, unul dintre cele mai importante din lume, este un pas imens către structura educaţională. Şi nu întâmplător, tot din acest an, am hotărât ca întâlnirea şcolilor de teatru şi management cultural să devină festival de sine stătător. Dau mereu exemplul Metamorfozelor,care a fost făcut drept cel mai important spectacol pentru Capitala Culturală Europeană Luxemburg 2007 şi a fost o cooperare între Marele Teatru din Luxemburg, Teatrul Naţional din Liege, Teatrul Naţional din Sibiu şi cu tot ce a însemnat marea regiune, adică şi zona franceză, şi cea germană, şi cea belgiană, în aşa fel încât să folosim artiştii din toate zonele. Spectacolul a fost un miracol, a fost în Curtea Abaţiei din Neumünster, folosind toată coasta aceea de munte, cu proiecţii, cu râul care curgea în spate... L-am jucat de cinci ori şi urma să moară. Construisem piscina... Şi atunci am avut ideea de a cere partenerilor noştri să ţinem în viaţă acest proiect. Au spus că nu se poate pentru că toţi actorii sunt angajaţi în alte părţi. Le-am cerut să mă ajute să transportăm la Sibiu piscina şi să continuăm cu actorii români această bijuterie cât vom putea. Au trecut zece ani şi spectacolul nu numai că există, dar aniversăm anul acum 2000 de ani de existenţă a lui Ovidiu şi îl vom duce pe malul mării. Mai mult decât atât, ne ducem la Esch care va fi Capitală Culturală Europeană în 2022, şi prezentăm spectacolul pe care l-am făcut împreună cu ei, în avanpremieră. Ce poate fi mai frumos!
EmojiPlay, în coregrafia lui Gigi Căciuleanu
Cred că ții cont și de splendidul oraș Matera care va fi Capitală Culturală Europeană în 2019.
E posibil să merg la Matera cu Opera din Shanghai, în calitate de co-producător. De asemenea, gândim acum un spectacol Kabuki care va inaugura Jocurile Culturale şi Olimpice de la Tokyo în 2020.
Tango la înălţime
Taina sufletului
Care crezi că vor fi spectacolele de teatru de la Sibiu cele mai atrăgătoare, ca să spunem aşa. Vineri, 9 iunie, prima zi a Festivalului, stă sub semnul unui creator celebru: regizorul american Robert Wilson.
Prezent la Sibiu cu un experiment ce are în prim-plan crezul artistic al compozitorului John Cage, artistul investighează actul artistic, cu sensurile și formele lui, chiar în prima zi a festivalului. Reflexiv și autoreflexiv, creatorul se deschide spre ceilalți, mizând pe tot spiritul ludic al lui John Cage, un prilej pentru spectatori să facă o scurtă incursiune în lumea lui, artistul care declara acum câțiva ani într-o conferință de presă: „Munca nu e niciodată împlinită. Am fost foarte influențat de George Balanchine, coregraful care lucra cu trupa New York City Ballet în anii ’60, când eram student la New York. Țin minte că pe-atunci a dat un interviu la „The New York Times”, când a fost rugat să comenteze faptul că ultimele trei spectacole de balet pe care le-a făcut au fost considerate niște rateuri. Iar el a spus: ‹Dați-mi ceva timp și poate că o să scot niște capodopere›”. Pentru calitatea și ineditul evenimentului artistic a cărei concepție o semnează și pentru șansa oferită publicului de a-l vedea la Sibiu pe unul dintre cei mai importanți creatori contemporani, acesta va primi o stea pe Aleea Celebrităţilor. Bob Wilson mi-a trimis o extraordinară scrisoare desenată.Textul lui Cage este fermecător, memorabil și provocator, deși compozitorul se afla într-o periodă de tranziție. Apoi poposește la Sibiu Teatrul de Stat Academic Vakhtangov, unul dintre cele mai importante din Rusia, unde Silviu Purcărete a pus un Molière. L-am dus pe prietenul meu Rimas Tuminas, pentru că adus în 1998 celebrul spectacol Mascarada, după Lermontov, iar el era un copil teribil. Acum este unul dintre ei mai respectaţi regizori şi oameni de teatru din Moscova. Vine cu un spectacol extraordinar, Minetti, după Thomas Bernhard în care joacă unul dintre cel mai mari artişti ai lor, Vladimir Simonov. Acest teatru este un spațiu în care sunt înscenate destinele, iar personajele apar sub toate măștile dramatice: eroi, bufoni, magicieni, trăind în conflict cu lumea din jurul lor. Trebuie amintit și Parfumul iubirii al Teatrului Naţional din Beijing, un spectacol profund chinezesc şi este important să aducem lucruri specifice. Spectacolul reprezintă un dialog pe tema relației dintre îndrăgostiți. Trebuia de multă vreme să-l aduc pe Philippe Genty, care este un năstruşnic, un regizor incredibil, care îmbină circul cu teatrul, cu muzica, cu opera, cu dansul, la modul sublim. Să ne aducem aminte că în Expoziţia Mondială de la Lisabona a făcut un spectacol care s-a jucat în Oceania, în spaţiul de acolo care a dat şi numele spectacolului, şi care a adunat într-o vară 3, 2 milioane, recordul absolut pentru un spectacol de teatru. Va primi și el o stea pe Aleea Celebrităților. Probabil că ar trebui înscris în Guiness Book pentru că a făcut cele mai multe călătorii ca regizor şi ca actor. A jucat roată împrejul Indiei, împrejurul Africii. A mers în locuri necunoscute. Spectacolul lui celebru a fost Călătorul imobil. Acum, vine cu Taina sufletului, care va fi cu adevărat o revelaţie, un poem vizual ce speculează imagini și folosește un umor incredibil în crearea de vise și metafore. Este călătoria unui om care împărtășește cu noi, prin imagini, marionete, dans și muzică viziuni ale călătoriei sale interioare, o lume în care sublimul întâlnește spaima și poezia. Aduc de asemenenea, Poveşti no cu aripi şi vin. Anul trecut am adus Yamamoto No Theatre, cel mai vechi teatru din Japonia, cu o vârstă de peste 700 de ani. Noi avem o lege: niciodată o companie nu vine de două ori la rând. Aducând în martie Noism, care a plecat de la No şi de la ce înseamnă această companie şi a făcut cel mai important teatru de dans contemporan, am considerat că e potrivit să aduc premiera pe care ei au gândit-o, inspiraţi de succesul extraordinar pe care l-au avut anul trecut. Acum, în premieră absolută, mondială, acest spectacol este deja sold out. Un performance de Akihiro Yamamoto.
Îl aștept cu dragoste pe Pippo Delbono care a însemnat marea descoperire din 2007, când l-am prezentat, la ora 1 noaptea, în Hala de la Balanţa. De atunci a venit de multe ori în România şi acum aduce un spectacol extaordinar, Evanghelie. Este un alt experiment teatral, plin de nuanțe poetice, marcat și prin dezvăluirea amintirilor croaților, martori la evenimentele traumatizante ale unui război rece care le-a remodelat istoria, locurile și granițele țării lor natale. Femei și copii în căutarea disperată a unui Pământ al Făgăduinței. Va fi şi un Macbeth, după William Shakespeare, o coproducţie japonezo-chinezo-asiatică, pentru că sunt mai multe naţiuni care au produs-o şi care fac spectacole excelente. Mi-am spus că trebuie să-l aduc încă de acum trei ani când l-am văzut.
Vertigo 20
Să fii răpus de frumos, al Companiei Batsheva
Înţeleg că rasa galbenă va invada Sibiul...
Absolut, dar nu numai... Mă bucur enorm că pot aduce un spectacol vechi de 61 de ani, Cântăreaţa cheală, al Teatrului De La Huchette de la Paris. Este un spectacol de patrimoniu, cu peste 2.500.000 de spectatori de-a lungul timpului. Este o mare reverenţă. Este un spectacol emblematic al teatrului absurd.
De asemenea, am invitat un spectacol la care eu ţin foarte mult, al lui Yuri Kordonsky, de la Teatrul Maghiar, după Azilul de noapte de Gorki. Are o scenografie extraordinară şi o interpretare cu totul remarcabilă. Va veni şi un mare spectacol al Compagne du Vendredi – Christophe Sermetdin Belgia, pe care mi l-a recomandat George Banu, Vania, după Cehov, şi sunt foarte mândru că a acceptat să-i facem şi o conferinţă. Vom avea ca oaspete și Theatre Drama, Teatrul Naţional din Slovenia cu Iliada,o adaptare dramatică după opera lui Homer. Armin Petras, care a realizat un proiect european cu patru teatre, Teatrul Naţional din Stuttgart, cel din Belgrad, al doilea mare teatru al Budapestei şi Teatrul Naţional din Sibiu, după Gyorgy Dragoman, un autor născut la Târgu Mureş, care este acum rezident la Budapesta. Un spectacol despre ce a însemnat Revoluţia română la Târgu Mureş, intitulat Rug. Mai avem un spectacol după Macbeth, intitulat Doar cu negru pictează Macbeth, coproducție China-Japonia. Producția este realizată în stilul Ryuzanji, cu un aer realist, bazându-se pe o corporalitate vânjoasă și energică.
Prof. Octavian Saiu
Unul dintre subiectele teribil de actuale ale acestei ediții este invazia Europei de către migranți, nicidecum imigranți. ”Într-o lume globalizată, toți migrăm, toți suntem migranți”, afirmă dramaturgul Matei Vișniec, întrebându-se ce forță îi pune în mișcare, cu ce resurse manipulatoare.
Era normal să fie prezente şi două teatre importante din Republica Moldova, Teatrul Satiricus şi Teatrul Naţional de la Chişinău, cu Migraaaanţi sau prea suntem mulţi pe nenorocita asta de barcă, de Matei Vișniec, şi În largul mării, de Petru Hadârcă, două spectacole minunate, pentru că dincolo de dialogul pe care noi, Teatrele Naţionale din România îl purtăm cu ele, încercăm să aducem şi Teatrele Naţionale din Basarabia, care trebuie să ajungă în aceste mari confruntări internaţionale. E bine să-i ajutăm să se simtă europeni şi egali cu ceilalţi mari artişti.
Maria Pages în Eu, Carmen
Ce premiere și alte spectacole-eveniment din România ne așteaptă la FITS 2017?
Vor fi montări clasice sau cu abordări moderne, rupte din cotidian sau spunând povești cu tâlc, spectacolele create de instituții teatrale din România. Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara prezintă Controversa de la Valladolid, în regia lui Radu Jude. Spectacolul punctează felul în care cuceritorii îi tratează pe cei cuceriți. Diferenţa – de etnie, de culoare, de religie, de gen etc. – ca justificare a abuzului, a torturii și a exploatării este o temă recurentă care afectează nu doar indivizi, ci însăşi civilizaţia. Bobi Pricop a realizat un experiment inedit la ”Teatrul Tineretului Piatra Neamț”, montând Un stejar, cu Mircea Postelnicu și un actor invitat, care nu cunoaște textul și nu a văzut spectacolul în prealabil, fiind nevoit să improvizeze pe toată durata reprezentației. Proiectul propus de regizor chestionează natura realității vizibile în arta spectacolului. Datorită numărului mare de solicitări, Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu a programat o nouă reprezentație a spectacolului Metamorfoze, în regia lui Silviu Purcărete, în data de 10 iunie, de la ora 21:30, la Fabrica de Cultură. Reprezentațiile spectacolului din cadrul FITS 2017 sunt ultimele care se joacă la Sibiu.
Teatrul ”Nottara” București prezintă Iarna, în regia lui Mihai Măniuțiu. Spectacolul se concentrează pe dialogul interior al ființei cu destinul său și cu moartea. Într-un decor abstract și ascetic, evoluează, în universuri paralele, corpuri reale și fastasmice, care ne vorbesc despre nevoia de celălalt. Deșteptarea primăverii, în regia lui Vlad Cristache, punctează conflictul dintre generații și contradicțiile interioare ale tinerilor, aruncând în aer norme, limite și secrete ale vârstei adolescentine. Spectacolul prezentat de ”Teatrul Mic” aduce pe scenă și muzica live, intepretată de trupa românească de rock alternativ, „FiRMA”.
N-ai tu treabă! este o adaptare scrisă de Cătălin Ștefănescu, după „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă, pusă în scenă de ”Teatrul ACT”, în regia lui Alexandru Dabija. „Pentru mulți dintre noi, azi, minunata poveste a lui Creangă poate să pară ceva nostim, dar de o dezarmantă naivitate. Însă, pe cărările și ocolișurile sale, se ivesc întrebări valabile de când lumea. De ce nu se potrivește o socoteală simplă, făcută acasă, cu cea din târg? De ce furtul de la cineva care a agonisit avere poate fi considerat un lucru justificat? De ce trage norocul doar la unii? De ce se spune că banul e ochiul dracului? Pentru toate problemele astea, și pentru multe altele, la noi există un răspuns suveran: N-ai tu treabă!”
Sunt, de asemenea, foarte multe spectacole independente din România. Bineînţeles, i-am invitat și pe Bogdan Georgescu, cu Antisocial, Eugen Jebeleanu, cu Familii, mulţi alți tineri, printre care Bobi Pricop, Radu Nica, bineînţeles, Gianina Cărbunariu... Încheiem aventura extraordinară pe care am făcut-o cu Bogdan Georgescu cu Manifest pentru dialog şi după Antisocial şi Minor, prezentăm a treia parte, Malpraxis, un performance.
Celebrul dramaturg Joseph Brodsky
Şi pentru că ai făcut anul acesta parte din poveste, tot ”parte din poveste” sunt și prietenii tăi care nu lipsesc de la niciun festival, eminenții critici de teatru și profesori universitari, George Banu și Octavian Saiu.
Sunt oameni cu care fac toate conferinţele, cât și Atelierele. Să nu uităm câte cărţi tipărim an de an, câte nume celebre vin şi fac din ”Sibiu Mica Sorbonă”. Printre ei, să amintim și pe Nelson Fernandez din Marea Britanie, Adam Lazarus, din Canada, Nikolaus Wolcz din SUA, Elena Kuzina din Rusia, Pippo Delbono, din Italia, E.S Emil Hurezeanu în dialog cu Ioan Holender... Din noiembrie anul trecut, în fiecare lună, am hotărât să extindem aceste conferinţe pe parcursul întregului an. De asemenea, spectacolele-lectură pe care le prezentăm – şi avem opt nume extraordinare pentru prima dată. Am hotărât ca în fiecare lună, pe parcursul anului, să facem câte un spectacol-lectură, continuând tradiţia din timpul festivalului. Lucrurile vor tot creşte pentru că, vrând-nevrând, construim noul teatru şi am intrat deja în linie dreaptă. La Fabrica de Cultură, momentan, spațiile disponibile sunt Sala Faust, Sala Lulu, Sala Eugenio Barba si spațiul Metamorfozelor, afară, unde Silviu Purcărete montează Prinţesa de gheaţă din Edo care va avea premiera abia anul viitor, pentru că este o încercare atât de puternică şi atât de grea, încât vom face numai două întâlniri închise cu partenerii noştri din Japonia, pentru că proiectul s-a născut graţie întâlnirii dintre domnul Kushida şi Festivalul de la Sibiu. Sunt cinci mari regizori din lume care vor pune în scenă mari spectacole kabuki, iar cel de la Sibiu va fi primul şi cel mai important. Am considerat că această nouă creaţie trebuie să fie una fundamentală. Vom face o întâlnire de lucru cu arhitecţii, cu regizorii tineri, cu producătorii şi împreună vom încerca să găsim noi formule de exploatare a acestui miracol care este Fabrica de Cultură, dar să putem antama şi cu Universitatea Lucian Blaga construcţia unui spaţiu nou pentru facultatea de teatru, de artele spectacolului, de coregrafie, de regie şi pentru un centru de cercetări. Lucrăm împreună cu ea, pentru a atrage fonduri europene ca să putem face şi acest spaţiu nou şi, în acelaşi timp, să putem intra în competiţie pentru noul teatru, pentru noul centru de congrese, să avem competiţia la finalul lunii ianuarie a anului viitor şi să putem până în iunie, la festival, să jurizăm şi să alegem soluţia câştigătoare şi apoi să trecem la proiectul de execuţie, în aşa fel încât într-un timp cât mai scurt să putem avea acest centru, acest nou institut, care să reformeze din temelii nu numai Sibiul, dar şi regiunea.
Rock alternativ, jazz cu influențe latino-americane și muzică pop. Așadar, cu ce ne vom delecta?
Aș adăuga tinerețe, ritm și armonie. Grandioso Marcheing Band din Polonia este una dintre cele mai apreciate fanfare de tineret din întreaga Europă, cu niște costume splendide. Anul trecut, formația a câștigat Marele Premiu în competiția trupelor de paradă din Europa. De Staat este o trupă olandeză de rock alternativ, ce a debutat în 2009 cu albumul Wait for Evolution și, la scurt timp după aceea, a fost prezentă pe toate scenele importante din Olanda și la festivaluri precum Lowlands și Pinkpop, iar la nivel internațional, la festivalurile Sziget și Glastonbury. În 2013 au lansat albumul I_CON, care a primit premiul Edison, cel mai prestigios premiu în materie de muzică din Olanda. De Staat a lansat constant videoclipuri muzicale inovative și foarte apreciate. Printre acestea, „Witch Doctor”, „Pep Talk” - un videoclip derutant, provocator și amuzant, „Sweat Shop”, „Get It Together”, „Make A Call” și multe altele. Datorită ritmului captivant și a inserțiilor electro, dar și a energiei debordante de care dă dovadă, trupa olandeză oferă, întotdeauna, concerte explozive. Evenimentul are loc în data de 11 iunie, de la ora 22:30, în Piața Mare.
Din Mexic, stabilită în Montreal, Quebec, Mamselle Ruiz ne încântă în Piața Mare a orașului, vineri, 16 iunie, de la ora 22:30, cu ritmuri latino-americane și de jazz. Muzica ei este influențată de propria sa combinație de culturi, de la Nord, la Sud. Mamselle a primit mai multe premii în Canada, iar Radio Canada a numit-o „revelația” genului „world music”. Carisma ei, prezența scenică și atracția ei magnetică, precum și prestația sa emoțională brută, i-au deschis calea către faimosul Cirque du Soleil, alături de care a susținut o serie de concerte.
Cu siguranță ați auzit la radio celebrul hit Castle in the snow, ce aparține trupei Kadebostany. Formația din Elveția, înființată în 2008, are propria sa identitate stilistică vizuală, reflectată în spectacolele live intense și în videoclipurile lor muzicale. Un imperiu auriu, înconjurat de peisaje de deșert infinit: de acolo ies la suprafață acești cuceritori maiestuoși ai muzicii pop, conduși de noi figuri suverane. Muzica inovativă, estetica fastuoasă și un spectacol live extrem de sofisticat, toate acestea contribuie la cea mai bună experință pe care iubitorii de muzică pop – și nu numai – o vor avea în ultima zi de festival, 18 iunie, de la ora 22:15, în Piața Mare.
Să mai adăugăm și Cântecul Trubadurilor din Franța, un trio de coarde neobișnuit. În căutarea unor întâlniri vibrante, muzicienii se plimbă printre spectatori cu instrumentele lor atemporale și atipice, un ciudat mariaj dintre coarde și goarne, vioară cu goarnă, violoncel cu goarnă și contrabasul cu goarnă. Regia este semnată de Jerôme Bouvet.
Ofelia Popii în Faust
Cine sunt cei care vor fi onorați cu o stea pe Aleea Celebrităților?
Compozitorul Vasile Șirli, actorul Marcel Iureș, regizorul și dramaturgul Robert Wilson, dansatorul și coregraful Ohad Naharin, regizorul Philippe Genty și regizorul Rimas Tuminas
Simurgh, o producţie Teatro dei Venti
La ce visezi pentru festivalul acesta? Ce ţi-ai dori foarte mult?
Îmi doresc în primul rând ca oamenii să înţeleagă cât de mult înseamnă Iubirea, aducând Frumosul alături, aducând dialogul, aducând lumina din ochii oamenilor, artiştilor, partenerilor în care trebuie să ne uităm. Sunt convins că atunci când vom restabili acest dialog, care poate fi mult mai simplu atunci când aducem miracolul, vom putea fi înainte mergători pentru tot ceea ce înseamnă dialog, de care noi, naţiunea română avem nevoie în această clipă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
