Într-un podcast realizat de fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, pe platforma youtube, George Costin, directorul Centrului Cultural Lumina, arată că așa zisele evaluări ale managerilor sunt, de fapt persecuții politice, și explică de ce primarii ar trebui să poată numi directorii de teatru direct, fără concursuri de fațadă.
Ionuț Vulpescu l-a întrebat de ce trebuie susținută cultura, în criză?
”Eu aud de lucrul acesta de mult timp, a spus George Costin. Și sigur dvs. l-ați auzit și de mai multă vreme, dar acum s-a acutizat: e criză financiară, nu putem să mai dăm atât la cultură și la educație! Crezul meu social e că un popor educat, cu acces la cultură și sănătos, această Sfântă Treime a unei țări și a unei națiuni, va ști să facă și autostrăzi, va ști să ceară și industrie, și economie șamd. E inima unei societăți. În momentul în care scoți arta, scoți cultura și sănătatea e lăsată la nivel de subzistența, țara se diluează. În timp, își pierde identitatea, direcția și e ușor de făcut harcea-parcea. Din punctul meu de vedere asta se întâmplă cu România și îmi asum expresia.
Ionuț Vulpescu: Dacă ați identifica trei măsuri pentru ameliorarea vieții culturale – mă gândesc la teatre în primul rând – care ar fi acelea?
George Costin: Dublarea bugetului, cel puțin. Mă uitam peste ponderea din PIB alocată culturii pentru bugetul guvernului de la Budapesta, Ungaria. Cred că a fost la un moment dat și la 4% din PIB! 4%! România e undeva la 2%, dacă nu mă înșel. Deci aș dubla mâine bugetul și aș reface întreaga infrastructură care e la pământ, în București și nu numai, jumătate din teatre nu au autorizație de funcționare. Pică în cap, pur și simplu. Au bulină. Sunt spații nefuncționale. Nu au spații de depozitare, nu au nimic. Asta aș face. Din punct de vedere al realocării bugetului și infrastructurii de dezvoltare, aș reconstrui totul și aș face teatre regionale, teatre în fiecare cartier, aș împânzi cu spații de reprezentare. Astea sunt, poate, câteva dintre măsurile pe care le-aș lua”.
De ce trebuie eliminate interviurile și examenele din teatre
Ionuț Vulpescu l-a mai întrebat pe George Costin cum ar rezolva problema tensiunilor între actorii independenți și cei angajați în teatrele de stat?
”În primul rând aș ajuta ambele părți în egală măsură și nu aș lua de la unele ca să dau la altele, cum se întâmplă acum, a răspuns George Costin. Luăm de la Teatrul cutare ca să facem evenimente stradale cu independenți. Nu aș face lucrul acesta. Aș începe prin a măsura impactul pe care le-au avut până acum atât zona instituționalizată, cât și zona independentă, și aș încerca să selectez lucrurile relevante, pe baza unor criterii, care trebuie stabilite. Nu oricine spune că e actor, repet, trebuie să și primească 2 milioane de lei ca să facă un proiect. Nu putem să facem asta, e o risipă. O dată.
Doi: aș pieptăna toată legislația în materie de instituții de spectacole, efectiv aș elimina tot ce înseamnă management cultural, interviuri, examene, aș merge pe asumare directă. Așa cum prim-ministrul își asumă miniștrii, fie primarul, fie o nouă direcție a Culturii, la nivel de minister, să își asume și să își numească directorii, pentru că ceea ce se întâmplă acum e asta: o comisie difuză, vezi Doamne, fără ca primarul sau ministrul să știe, numește un director.
Dacă el e bun sau nu, nu își mai asumă nimeni. Și asta e o problemă. Pentru că primarul orașului sau ministrul trebuie să își asume omul pe care îl numește. E direct în subordinea lui!
Degeaba punem comisii de specialiști tampon între cele două puteri – ordonatorul principal și ordonatorul terțiar de credite, pentru că această problemă de asumare duce la tergiversarea unor probleme.
E important că asumarea directorului vine și cu sprijinul pe care îl acorzi directorului. De obicei, directorii de teatru nu sunt sprijiniți de finanțator. E numit acolo și i se spune „te rog eu frumos, hai să facem cumva să fie liniște!”. Nimeni nu e preocupat să schimbe acolo, să desfacă, să reconstruiască șamd. Mai ales în acele instituții care au intrat într-un soi de anchilozare sau de inerție de-a lungul timpului. E nevoie ca finanțatorul să vină și să spună „dezleagă povestea, și eu te susțin!”
Evaluarea managerilor teatrelor bucureștene: persecuție politică
Evaluarea recentă a unor manageri din teatrele bucureștene este nedreaptă. Total nedreaptă. Nu poți să vii după doi ani de pandemie să judeci după încasări proprii. Punct. Restul nu mai contează. Când faci chestiunea aceasta este, din punctul meu de vedere, o persecuție politică. Nici mai mult, nici mai puțin. Cel puțin așa am simțit eu.
Am lucrat la Teatrul Metropolis de mai bine de zece ani de zile. Știu foarte bine ce s-a făcut acolo, știu cum se vând biletele, în două minute se vindeau din momentul în care se puneau în vânzare, și asta nu numai la spectacolele la care jucam eu, la toate!
Sunt atât de mulți artiști independenți – s-a tot vorbit că să ajutăm artiștii independenți – dar sunt atâția care au jucat acolo și au găsit, așa cum spuneam mai devreme, un mediu predictibil, bun, confortabil șamd. Să vii să spui că acel teatru nu e bun și directorul nu e bun, nu e justificat. Timpul va arăta că așa este dar din păcate, erorile care se fac în evaluările de teatru nu se mai pot îndrepta. Odată ce ai întrerupt cursul firesc al unei instituții, al unei trupe, al unui spectacol, nu mai poți să îl refaci, decât în altă formă, peste alți zece ani.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
