Ion Fintișteanu, Costache Antoniu, Radu Beligan, Alexandru Finți, Grigore Vasiliu Birlic sunt printre cei care au format generația de actori din care face parte Dorel Vișan.
Care e profesorul de care vă simțiți, peste timp, cel mai apropiat, care v-a învățat meseria asta, l-a întrebat Ionuț Vulpescu, în podcastul său, Avangarda?
”Am învățat foarte mult de la Dem Rădulescu, Bibanu, care mi-a fost asistent, pe urmă a devenit profesor, a răspuns Dorel Vișan. Mare actor, de un talent covârșitor. Și am învățat foarte mult de la maestrul Birlic. Eu l-am cunoscut pe maestrul Birlic când eram tânăr, la Cluj. Venea acolo și juca în Omul care aduce ploaia sau în Omul cu mârțoaga. Și el nu bea alcool. Mergeam în deplasări în tot Ardealul. Intrasem într-o piesă pentru că un actor s-a îmbolnăvit, și l-am înlocuit eu. Nu aveam treabă multă acolo. Înainte sau după spectacol, dar mai ales după, toată lumea mergea la restaurant, să mănânce acolo, să bea un pahar de vin, de bere. Maestrul Birlic mergea la cofetărie. Și eu m-am dus cu el pentru că pur și simplu îl iubeam. Era o mare personalitate. Cursele de cai și jocurile de noroc erau nebunia lui. Birlic a fost angajat de Tănase, iar Tănase plătea actorii de două ori pe an. Jumate primeai când te angaja, jumătate la finalul anului.
El avea nebunia asta a jocurilor de noroc, maestrul Birlic. I-a dat maestrul Tănase banii pe prima parte a anului, și zice: „m-am urcat în tren și am plecat la Sinaia, la Cazino. I-am pierdut pe toți! 1 milion de lei!” Era o sumă enormă. Nevastă-sa îl aștepta acasă cu banii. S-a dus la maestrul Tănase și i-a spus: „m-am nenorocit! Am fost, am jucat banii... să mi-i dai și pe ceilalți!”. Tănase i-a zis: „mă băiete, nu pot să ți-i dau, că am și eu plăți de făcut, și tu n-ai făcut încă nimic, și vrei banii pe tot anul?” Mi-a povestit maestrul Birlic exact așa: „am fost la Tănase, m-am îngenuncheat, mi-am înmuiat sufletul, și mi-a dat banii. Și zice: măi, fii atent, ți-i dau, fac o excepție, dar direct acasă cu ei, la doamna! Că doamna ține evidența”!
Și ce și-a zis Birlic: mă urc în tren, mă duc la Sinaia, și cu ăștia.... Și a câștigat două milioane! Deci două milioane a câștigat. „Am luat bănuții, m-am dus acasă, i-am dat nevestei numai partea care trebuia”, mi-a spus”, își amintește Dorel Vișan.
Livada lui Dorel Vișan și pasiunea pentru leacuri naturiste
Dorel Vișan are vreo pasiune, vreun viciu, ceva care l-a încurcat în carieră, a mai întrebat Ionuț Vulpescu?
Dorel Vișan: Avem și noi multe... eu am pasiunea asta a naturii, care mi s-a imprimat în copilărie. A grijii față de animale, plante. De exemplu, am o stupină, lucrul cu albinele e o școală extraordinară. Din păcate, nu pot face acolo o gospodărie, să ai câteva găini și altele, pentru că nu stau tot timpul acolo și e complicat.
I.V: Dar aproape de fiecare dată când vorbim și sunteți în Cluj, sunteți în livadă.
D.V: Da, la 18 km de Cluj am o casă într-un sat...
I.V: De la Livada cu vișini la Livada lui Dorel Vișan.
D.V.: Da, acestea sunt preocupările. În ultima perioadă, în ultimii treizeci de ani am citit foarte mult și m-am preocupat de sistemele acestea de tratamente după natură. Adică Dumnezeu a lăsat pentru om toate medicamentele. În natură. Sau toate ajutoarele ca să îi dreagă slăbiciunile lui. Troscul e pe toate pâraiele, podbalul și multe plante din acestea... binefăcătoare. Dar omul nu le folosește. S-a inventat pilula și pare mai ușor să o iei decât să iei o coada șoricelului, să o usuci, să o macini, să o folosești. M-a preocupat mult seria de sisteme de autovindecare, de automasare, care se practică în general în țările budiste. În China, Japonia, Thailanda.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
