Despre Mihai Eminescu s-au scris și s-au spus multe. Dar mai sunt câteva lucruri pe care le-am aflat despre Mihai Eminescu de la criticul literar Daniel Cristea-Enache.
Veronica Micle și Mihai Eminescu au avut una dintre cele mai furtunoase relații de iubire
”Într-o scrisoare din 1882, anul a fost adăugat cu cerneală violet de Veronica Micle, vedem la ce lucra Eminescu pe 10 aprilie când îi trimite o epistolă”, a spus criticul literar Daniel Cristea-Enache. Se întâmpla pe când marele poet avea 32 ani.
”Vedem aici acel Eminescu care nu beneficiază de filtrul artistic, sau literar, sau poetic. Aici nu este un text de literatură al scriitorului. Este un text epistolar al omului Eminescu care trimite niște rânduri, de bărbat îndrăgostit, iubitei sale, spunându-i la ce lurează. Este o mărturie de istorie literară absolut senzațională”, a mai spus Daniel Cristea-Enache.
Criticul literar a citit dintr-o epistolă de-ale lui Mihai Eminescu către Veronica Micle:
Fetițule dragă,
Nu te supăra dacă nu-ți scriu numaidecât după ce-ți primesc scrisorile, dar în adevăr înot în stele. Acuma m-au apucat frigurile versului și vei vedea în curând ceea ce scriu. Îndată ce mă voi muta de aici îți trimit bani de drum; pân-atunci “Legenda” la care lucrez va fi gata și fiindcă luceafărul răsare în această legendă, tu nu vei fi geloasă de el, fetițul meu cel gingaș și mititel, și nu te-i supăra că nu-ți scriu imediat, nici că nu-ți scriu mult. Cred că e un gen cu totul nou acela pe care-l cultiv acum. E de-o liniște perfectă, Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit. Căci tu ești regina stelelor din cerul meu și regina gândurilor mele - graziosa - graziosissima donna - pe care o sărut de mii de ori în somn și trează și mă plec ei ca robul din “O mie și una de nopți”
Emin
10 aprilie 1882
”Când îi trimitea această epistolă Veronicăi Micle, Mihai Eminescu scria la Luceafărul. Ce mărturie fabuloasă de istorie!”, a conchis criticul literar.
Vedeți aici o emisiune despre marele Mihai Eminescu:
Iată încă un document uluitor scris de Mihai Eminescu:
”Dumneata totdeuna ai gândit că eu petrec în București. Te-ai înșelat totdeuna și fie cine din cunoscuții mei îți poate da mărturie c-am trăit ca un pustnic, ca un săhastru. Mizerii trupești și sufletești m-au împresurat întotdeuna și amintirile, căzând una câte una ca frunzele veștede, momente de aur și momente de durere au lăsat pe urmă-le un desgust de viață și de tot, pe care nu ți-l pot descrie. Îți vei fi aducând aminte poate că-ntr-o scrisoare ți-am cerut iertare c-am îndrăznit a te iubi. Știam eu de ce-o cer. Știam prea bine că fondul sufletului meu e desgustul, apatia, mizeria. Eu nu sunt făcut pentru nici o femee, nici o femee nu e făcută pentru mine, și oricare ar crede-o aceasta, ar fi nenorocită. Nu iubesc nimic pentru că nu cred în nimic și prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezintă, eu nu am privirea ce înfrumusețează lumea, ci aceea care vede numai răul, numai defectele, numai partea umbrei. Sătul de viață fără a fi trăit vreodată, neavând un interes adevărat pentru nimic în lume, nici pentru mine însumi, șira spinării morale e ruptă la mine, sunt moralicește deșălat”.
”Crede-mă odată în viață când îți spun marele adevăr, că cel ce nu e-n stare a se iubi pe sine, nu e-n stare a iubi pe nimenea. Va fi poate ca orice organism o jertfă a instinctelor sale fiziologice împreunate c-o idee fixă. Dar când un asemenea om ca mine va cerceta cenușa din inima lui, va vedea că nu există încă nici o scântee, că totul e uscat și mort, că n-are la ce trăi, că târâie în zădar o existență care nu-i place nici lui, nici altora. Nu cred nimic, nu sper nimic și mi-e moralicește frig ca unui bătrân de 80 de ani”.
”Este o scrisoare nedatată. Uluitor document sufletesc”, spunea criticul literar Daniel Cristea-Enache.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
