EXCLUSIV  Magdalena Popa Buluc în dialog cu criticul şi istoricul de artă Ruxandra Garofeanu: „Pentru a atinge perfecţiunea îţi trebuie modele şi un har aparte”

Magdalena Popa Buluc / 26 Martie 2017 / 10:12 Salveaza PDF Comentarii
Descriere foto:

Ruxandra Garofeanu este o personalitate în care trăiesc în deplină armonie nevoia de nou, cea de frumos, cutezanţa creatoare cu spiritul renascentist şi apetenţa pentru lucrul dus la perfecţiune. Ea a fost o persoană care a reuşit, de o manieră unică, să stabilească o legătură între artele vizuale şi celelalte domenii ale vieţii culturale. Ca realizator de televiziune a dovedit importanţa omului de cultură în existenţa diurnă. Argumentaţia solidă, elevată, dar de largă accesibilitate a relevat o profesionistă a televiziunii care ştia să pledeze, să convingă şi să fascineze.

(w670)

La un vernisaj onorat de recitalul muzicianului Aurel Octav Popa

Ani de zile te-am urmărit la Televiziunea Română, când, ca un subtil critic de artă, realizai oaze de cultură prin emisiunile tale. Apoi, în timpul unei Bienale de la Veneţia care, după cum ştii, atrage ca un magnet artişti, critici de artă şi un public iubitor de cultură din întreaga lume prin îndrăzneţele concepte curatoriale, ne-am întâlnit şi am cutreierat galeriile de artă, minunatele Grădini de la Arsenal, fiind uimită de cunoştinţele tale enciclopedice în domeniu. Ani şi ani de zile ai reuşit ca, pe simezele Galeriei Dialog, să rulezi, în calitate de curator expoziţii, cât şi alte manifestări cu profil artistic, precum Târgul Anticarilor. Care dintre expoziţiile-eveniment realizate ţi-au fost mai aproape de suflet?

(w670)

Alături de Wanda Sachelarie și Dan Haulica

Ce întrebare grea!!!! Indiferent cum sunt, toţi copiii îi simţi la fel de dragi. Altfel spus, dintre cele peste 100 de expoziţii deschise la Galeria Dialog, pe care am înfiinţat-o la parterul Primăriei sectorului 2, în 2005, cu acceptul primarului de atunci, Neculai Onţanu, într-un spaţiu de excepţie, dotat, situaţie rarissimă în România, cu luminator, este imposibil să decid asupra priorităţii: care mi-a fost mai aproape de suflet? Pe unele le-am iubit datorită complexităţii lor, a dificultăţilor pe care le-am întâmpinat în alcătuirea ansamblului.

(w670)

Colecționari și oameni de cultură la expoziția Wanda Sachelarie

Ţinta a fost foarte sus de la începuturi. De exemplu: Parfum de epocă. Imagini din timpul lui Carol I sau Scrierea picturii, Biblioteca. În jurul lui Eugen Schileru, Sculptorul Ion Vlad, după 45 de ani de absenţă, Spirit şi solidaritate. În memoria lui Dan Hăulică, Grafica  românească în context internaţional. Am ales câteva din cele foarte dragi, dar n-am făcut nimic care să contrazică principiile iniţiale.

(w670)

În expoziția Cartea Obiect

N-aş vrea să nu aminim şi alte expoziţii ca O familie de artişti: Mărginean, Ciclul Colecţii şi colecţionari, Rodica Maniu, Itinerarii Exotice, Recuperări...

(w670)

Alături de Ana Blandiana

Am conturat 4 secţiuni precise: mari personalităţi ale artei româneşti, recuperări, expoziţii-concept, artişti români din diaspora. La ultima secţiune am strâns lucrări de la 22 de creatori stabiliţi în Europa sau în America, alcătuind pentru fiecare  grupaj o expoziţie independentă. Asta nu înseamnă că Târgul anticarilor a stat departe de inima mea. Cu el am debutat în octombrie 2005. De atunci şi până azi numărul celor legaţi de evenimentele desfăşurate la Galeria Dialog nu s-a triplat, dar a rămas constant, impresionant prin dorinţa de a se informa, dar şi  a-mi susţine iniţiativele. Am primit de la fiica dascălului meu favorit, atunci când studiam Istoria Artelor, mă refer la Eugen Schileru, o foarte originală caracterizare a ceea ce am reuşit să fac, în lumea Oborului, de-a lungul celor aproape 12 ani.

(w670)

Deschizând expoziția Dan Cioaca

Îmi permit să o citez: ”Ruxandra, în doisprezece ani ai pus strada Chiristigiilor pe harta adreselor cele mai interesante, mai dinamice şi mai hip ale lumii artistice româneşti. Cu pasiune, cunoaştere, cu inepuizabilă energie şi generozitate, într-un ritm diabolic, ai dăruit bucureştenilor atîţia artişti!, fie ei cu penelul, cu dalta sau condeiul, de astăzi, de acolo şi de aiurea, din lumea umbrelor sau încă pictând la Baia Mare. Anul trecut te-am reîntâlnit, ţi-am admirat excepţionalele realizări, care toate sunt o mărturie a convingerii tale că arta dă sens, înţeles şi ancorare vieţii, şi de aceea tu spui că timpul se poate măsura în vernisaje, şi nu este sezon fără expoziţii, un vârtej de evenimente artistice, ce dau strălucire şi renume furnicarului omenesc al Oborului.  Ştiu bine cu cât patos şi mândrie consideri tot ce ai învăţat, deprins de la profesorul tău Eugen Schileru, şi desigur eşti parte din moştenirea pe care el a lăsat-o.  A feminine Ambroise Vollard (în Bucureştiul din 2017 chiar fără ca Picasso să-ţi facă portretul) eşti în ochii şi sufletele artiştilor expuşi şi a atâtora altora care au batut drumul  Chiristigiilor!” 

(w670)

Imagine dintr-o expoziție dedicată regalității

Detaliază-mi evenimentul care a avut loc săptămâna aceasta la Galeria Dialog, unde ai reuşit să faci un adevărat spaţiu al întâlnirilor semnificative, ca o încununare a activităţii tale.

Cu mulţi ani în urmă, când admirabilul critic Maria Magdalena Crişan, trecut în lumea drepţilor, lucra la Muzeul Artelor Vizuale de la Galaţi, am avut prilejul să iscodesc depozitele, ”defect” intrat în sânge din frageda tinereţe, şi să descopăr lucrările celor 20 de graficieni cu care am alcătuit actuala expoziţie. De atunci s-a schimbat directorul şi o parte din muzeografi, dar dorinţa mea de a readuce în memorie extraordinarul eveniment din 1972, la Bienala veneţiană, nu a murit. A zăcut mocnit până anul trecut, când am descins la Galaţi şi, împreună cu actualul manager şi cu muzeograful din 1975, pictorul Gh.Andreescu, am pus la cale restaurarea celor 20 de panouri rămase în patrimoniul Muzeului amintit, din cele 83 expuse cândva la Veneţia, şi prezentarea lor, în premieră bucureşteană, la Galeria Dialog. Mi-am dorit ca, după aproape 12 ani, care au însemnat peste 100 de expoziţii, activitatea mea să se încheie cu o expoziţie glorioasă. Ceea ce părea aproape imposibil iată că, prin dragoste şi dăruire, s-a realizat. Şi în seara vernisajului, văzând numărul impresionant al celor veniţi să susţină evenimentul, să se bucure de ineditul expoziţiei, de repunerea în drepturi a unei falange importante de graficieni, parte trecuţi în lumea umbrelor, parte plecaţi în alte zări, câţiva veniţi în mijlocul nostru pentru a ne împărtăşi aventura şi emoţiile de atunci, m-am simţit împlinită. Îi „scoteam din anonimat” după 45 de ani. Căci la Veneţia ei au câştigat presa, publicul şi specialiştii prin anonimat. Un mare happening anonim.

(w670)

În expoziția Viorel Mărginean

Numele tău este legat şi de Galeria Art society, Art Safari, cât şi de alte galerii. Am putea spune că certificatul de expert reprezină o altă faţetă a vieţii tale profesionale.

Expert nu poţi deveni decât dacă, iar îl citez pe Schileru care şi-a dorit ca, după terminarea facultăţii, să lucrez la Muzeul Naţional de Artă, ca să fiu în perpetuu şi nemijlocit contact cu opera de artă, decât dacă anual te întâlneşti cu aceleaşi lucrări, cu altele, pentru a intra într-o perfectă intimitate cu ele, pentru a le descifra cu ochii închişi. Deci nu albumele sau fotografiile te ajută să fii un bun cunoscător al unui creator, căci astăzi marii experţi sunt specializaţi pe un singur autor, ci cât mai multe lucrări, palpate cu ochii, ba chiar şi cu mâna. 

(w670)

La un vernisaj de o deosebită eleganță

A fost dificil să fii curator şi să lucrezi în acest domeniu al artei într-o lume ca a noastră, în mare măsură dezinteresată de aspectele culturii?

Nu mi-a fost greu pentru că, lucrând ani de zile în spatele aparatului de filmat, în cabina de montaj, mi-am dorit să ajung odată să declanşez eu acest proces, să mă aflu în postura celui care incită şi se lasă cercetat. Să schimb rolurile. Am avut această fericită ocazie, la finele unei activităţi de 32 de ani în Redacţia Culturală a Televiziunii Române. Şi cu câtă bucurie m-am devotat cauzei Galeriei Dialog!

(w670)

Radu Boroianu și Dan Haulica în expoziția Eugen Schileru

Cum vezi arta în vreme de criză?

Cum s-o văd? Cum văd şi alte domenii supuse aceloraşi încercări, fără ieşire uneori. Dar există totdeauna o speranţă care, adeseori, se împlineşte. Trebuie să te comporţi ca şi cum lucrurile merg bine, să accelerezi sau să schimbi macazul în momente extreme. Nu sunt cine ştie ce stratageme. Mie însă mi-a mers. Întotdeuna au existat crize în lumea artei şi faptul că a supravieţuit mileniilor mă îndreptăţeşte să cred că ea va învinge crizele. Cineva a publicat zilele acestea pe FB un episod, petrecut la Londra, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când spectacolele cu Shakespeare continuau chiar dacă erau ameninţaţi cu tăierea bugetului. Supărat, Churcill ar fi spus: „atunci de ce mai luptăm?”

(w670)

Alături de criticul Tudor Octavian

Ce anume te face să ai în continuare această dorinţă de a fi în critic de artă, curator, om de artă? Deşi ai trecut prin nişte momente grele ale vieţii, ai reuşit să le depăşeşti cu o mare voinţă, luptând clipă de clipă. Ce înseamnă perfecţiunea pentru tine?

Îmi pui întrebări sibilinice. Merg pe instinct, am învăţat să navighez şi pe ceaţă, nu numai cu cer senin. Dorinţa de a fi critic de artă împletit cu istoric de artă este la fel de trează şi puternică, precum în urmă cu 56 de ani, când am anunţat, spre disperarea familiei, că eu dau examen la Arte Plastice. Şi aşa am făcut. Noroc că n-am intrat la pictură, unde mă prezentasem, şi că, peste câteva zile, am intrat la Istoria Artelor. În ceea ce priveşte perfecţiunea, fără a avea o noţiune clară despre ce înseamnă ea, am făcut tot posibilul ca să merg până-n pânzele albe, ca să am senzaţia că am căutat până la fundul sacului întru găsirea ei. Pentru a atinge perfecţiunea îţi trebuie modele şi un har aparte. Mă tem să spun că mă număr printre norocoşi. Lucrul acesta se observă mai bine din afară decât din lăuntru. Ce e perfecţiunea? Cum să o defineşti? Întrebat odată ce este poezia, Nichita Stănescu ar fi răspuns: “Poezia este altceva!”

(w670)

Un public numeros a participat la fiecare vernisaj

Probabil că, la fel ca în arhetipul muzicii, şi în artele vizuale trebuie să căutăm armonia lor în raport cu existenţa. Care este de fapt profesiunea de credinţă a Ruxandrei Garofeanu?

Sună ca şi cum ar trebui să-mi fac testamentul. Profesiunea de credinţă după care se trage cortina. Nu mi-am pus niciodată citate celebre pe pereţi şi nu am fost atrasă de definiţii. Mi se par preţioase şi obositoare. Nu putem să lăsăm pe altă dată, cu un alt prilej, dacă se va mai ivi? ”Mai presus de orice să-ţi fi credincios ţie însuţi”, vorbeam de citat şi citatul la uşă. Cred că acest text celebru ar coincide cu profesiunea mea de credinţă.

(w670)

Afișul expoziției deschise în această săptămână



Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.26