Recent John Neumeier, împreună cu Compania sa, Baletul din Hamburg, a prezentat Simfonia a III-a de Gustav Mahler la Teatrul din Florenţa. Este un balet complex care merită văzut şi revăzut pentru a-i descoperi întreaga bogăţie.
Eleonora Abbagnato și Karl Paquette în Simfonia a III-a
Nu este foarte uşor să vezi compania lui Neumeier în Italia. Coregrafia Simfoniei a III-a de Mahler este o lucrare ce datează din 1975, începutul prezenţei lui cvadrigenare la Hamburg. Un adevărat cal de luptă.
“Este cartea de vizită a companiei. În mişcările sale lungi şi în cele de ansamblu, 90 de minute de muzică, ea permite dansatorilor să demostreze tehnica lor puternică, dinamica, forţa emotivă. Aceasta împreună cu solo-urile mici sau mari, care oferă o idee despre capacitatea companiei şi a stilului meu în care se combină vocabularul clasic şi mişcările născute din propria-mi inspiraţie”, mărturisea el presei italiene.
Isabelle Ciaravola și Hervé Moreau
Nu este un balet cu program, chiar dacă Simfonia a III-a, inspirată de opera lui Nietzsche este programatică. “Când sculptezi o piatră, extragi din ea ceea ce este închis acolo. Să lucrezi cu muzica simfonică este aproape acelaşi lucru. Nu spui o poveste, ci asculţi şi încerci să relevi latura dramatică a muzicii. Şi apoi, să pui în scenă dansatorii, să creezi relaţia dintre ei înseamnă să dai naştere unei întâmplări dramatice. Cei care se întâlnesc sunt fiinţe umane. Nu urmează programul lui Mahler. Dacă faci un tort, urmezi reţeta, dar dacă dansezi o simfonie te laşi inspirat de ceea ce îţi spune muzica”.
Simfonia a III-a cu Boston Ballet
Întreaga opera a lui John Neumeier se bazează pe o profundă sensibilitate muzicală, dar, probabil, la Mahler, ale cărui Simfonii le-a pus în scenă, cu excepţia celei de a II-a, coregraful în continuă cercetare a condiţiei umane găseşte corespondenţe ale propriilor lui preocupări umaniste. El se lasă purtat de emoţiile pe care i le inspiră monumentala Simfonie a III-a şi pătrunde în universul răvăşitor şi contrastant al compozitorului pentru a sculpta imagini de un lirism puternic şi profund.
Secvență din Tatiana
Osmoză între muzică şi dans, piesa este traversată de o paletă de emoţii, de la angoasa existenţială la speranţa mistică. Corurile şi solista acompaniază dansatorii în gestica lor elegantă, dezvăluind încă odată inspiraţia bogată a coregrafului, care semnează, în afara coregrafiei, decorurile şi luminile.
Autor a peste 100 de balete, John Neumeier este preocupat de atât de păstrarea tradiţiei, dar şi de reînnoirea repertoriului. Baletele lui sunt mai curând clasice, adesea narative, de inspiraţie literară şi filosofică.
Hélène Bouchet și Ivan Urban în Visul unei nopți de vară
Întâlnirea cu Neumeier este o confruntare cu un gigant al dansului. American din Milwaukee, el conduce de 40 de ani Baletul din Hamburg, unde a realizat catedrale ale dansului, religioase sau laice. Este de ajuns să ne gândim la marii compozitori ale căror opere le-a coregrafiat, de la Mozart la Mahler, iar în literatura universală, a călătorit de la Puşkin la Tennessee Williams.
Mișcări puternice, încărcate emoțional
Transformând drame şi romane în piese de dans, el şi-a creat o abordare specială pe care a definit-o “Dance-drama”. Pasionat de Nijinsky, nu numai că i-a dedicat un balet, dar posedă o colecţie unică de amintiri şi opere inspirate de legendarul dansator de la începutul anilor 1900.
În 40 de ani, Neumeier a construit balete cu arhitecturi grandioase, dând formă Patimilor după Matei şi Magnificat-ului de Bach, Requiem-ului de Mozart, unor mari simfonii. Dar “grandiosul” nu este un punct de plecare abstract: “Nu pornesc de la o operă muzicală de mari dimensiuni pentru că este mare, ci de la ceea ce ea îmi inspiră. Sunt autori pe care nu i-aş putea aborda. De exemplu, o simfonie de Bruckner sau Tetralogia lui Wagner. Dacă privesc un munte şi simt că îl pot escalada, merg înainte. Altfel mă opresc”.
Liliom
În domeniul narativ coregrafului îi place să frecventeze literatura rusă. Una dintre ultimele sale lucrări este Tatiana, inspirată de Evgheni Oneghin. A realizat Pescăruşul în care protagonistul nu este un dramaturg frustrat, ci un coregraf. Acum lucrează la Karenina. “Va fi pusă în scenă în iulie la Tanz Tage din Hamburg. Acum pot spune numai că muzica va fi semnată de Ceaikovski şi, în parte, de Alfred Schnittke. Spectacolul va dura o seară întreagă, trei ore de muzică şi dans. Nu va fi centrat numai pe Anna, ci va releva relaţia dintre diferite personaje. Încerc să aduc împreună un mozaic de teme şi de personaje”.
Simfonia a III-a de la drama existențială la speranța mistică
De-a lungul anilor, John Neumeier a primit mai mult distincţii, dintre care amintim Dance Magazine Award, 1983, Deutscher Tanzpreis şi Premiul Diaghilev, 1988, Prix Benois de la danse, 1992, Premiul muzical Herbert von Karajan, 2007, Premiul Kyoto pentru artă şi filosofie, decernat pentru întreaga carieră, 2015.
Tatiana
În luna ianuarie a acestui an, Neumeier a primit Premiul Lausanne pentru întreaga carieră, distincţie apreciată şi pentru că tinerii dansatori nu primesc bani, ci posibilitatea de a alege o şcoală a unei mari Companii. Despre aceşti tineri, coregraful aprecia: “L-am văzut pe învingătorul absolut, italianul Michele Esposito, în vârstă de 17 ani. A dansat un solo din creaţia mea Nijinsky. Mi-a plăcut. Sunt foarte mulţumit”, a mărturisit John Neumeier.
Să mai adăugăm că John Neumeier este Cetăţean de Onoare al oraşului Hamburg.
Visul unei nopți de vară
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
