E incredibil cum timpul adolescenţei pare să nu cunoască legile fizicii. Ca și cum n-ar fi trecut mai bine de un secol și jumătate de la data la care Wedekind aşternea pe hârtie această piesă, care la vremea ei, a scandalizat societatea, marile și micile probleme ale adolescenţei au rămas aceleași. Și atunci, ca și acum, adolescenţii își caută identitatea: sexuală, culturală, religioasă, spirituală, socială. Sunt veșnic răzvrătiţi, în conflict cu sistemul, cu școala, cu părinții, lovindu-se de ziduri tot mai înalte, tot mai groase. Zidurile adulţilor, ale instituţiilor, zidurile pe care părinții, educatorii, le tot ridică în jurul lor.
Și atunci, ca și acum, ei sunt marginalizaţi, desconsideraţi, infantilizaţi, tratați cu indiferenţă, superficialitate, fără o comunicare reală, profundă.
În rolul lui Moritz, un talent de excepţie, Rareş Florin Stoica
Se simt ai nimănui, în lumea lui niciunde. Cutumele societății, prejudecăţile, fractura de înțelegere și empatie între generații, îi aduce pe mulți dintre adolescenți la gesturi necugetate, iraţionale, la violență, la suicid.
Noua Deşteptare a primăverii, ediţia 2017, este upgradată, adusă la zi, cu inteligenţă, cu forță creativă, cu emoție și vitalitate vibrantă.
Primul pas al noii Deşteptări... începe de la afişul spectacolului, creat de Mihai Băncilă. Un afiş – într-o lume a teatrului care nici după 27 de ani nu a înțeles valoarea și importanța posterului – expresiv, care-ţi întredeschide ușa adolescenţei plină de revolte, convulsii, neînţelegeri.
Al doilea pas este continuat de remarcabilul traducător de limbă germană, Victor Scoradeţ, cu o foarte bună stăpânire a modernităţii și postmodernităţii, reîntinereşte cuvintele lui Wedekind.
Al treilea pas îi aparține regizorului Vlad Cristache, care semnează și scenografia, precum și colaboratorilor lui: light-designerul Iulian Bălţătescu și muzicianul Daniel Rocca. Vlad Cristache are aproape vârsta autorului și a încercat să se aplece asupra fenomenului numit adolescenţă, cu toată deschiderea minţii și a sufletului. Ingenios, dar puțin temător, nu a îndrăznit foarte mult, iar la un moment dat a pierdut ritmul spectacolului. Dar, a avut o idee strălucită, de a aduce în spectacol o trupă live, foarte apreciată de tineri, Firma, o fuziune de rock, jazz, blues (voce, muzica originală, versuri de Daniel Rocca, alături de Sorin Erhan, Adrian Coman, Bărbuţă C-tin Bărbăşelu).
Muzica trupei Firma este un alter ego al spectacolului, creează o atmosferă cu totul specială, amestec de mister, rebeliune, poezie. E partenerul care ţine de mână personajele și totodată, pe noi, spectatorii. Ar fi fost cu adevărat excepțional, dacă regizorul ar fi gândit spectacolul ca un musichall.
Alexandru Voicu, Mihaela Rădescu şi Rareş Florin Stoica, surprinşi într-un moment sugestiv al spectacolului
Spațiul e conceput a fi unul intim, urgent, cu o directeţe aproape dureroasă, fizică. Spectatorii sunt pe scenă, împreună cu actorii, totul e la vedere, nimeni nu poate scăpa de adevărurile crude care se rostesc.
Iar pasul decisiv al noii Deşteptări a Primăverii este pus de tinerii actori Alexandru Voicu (în rolul Melchior), Silvana Mihai (Wendla Bergmann), Rareş Florin Stoica (Moritz Stiefel) în rolurile principale şi, Alina Petrică, Marina Olteanu, Silviu Debu, Ionuţ Vişan, George Albert Costea, Cezar Grumăzescu, Răzvan Krem Alexe, Andreea Alexandrescu, Aida Economu (colegii de clasa ai Wendlei, ai lui Melchior și Moritz).
Prospeţime, candoare, ingenuitate, inocenţă și, în același timp, confuzie, nelinişte, răzvrătire, iată amestecul din care e alcătuită Wendla, pe care Silvana Mihai o interpretează impecabil.
Melchior, adolescentul rebel, care pune la îndoială totul, dornic de aventură, care explorează noi teritorii ale cunoaşterii și ale sexualităţii, atras de Wendla și cel mai bun prieten al lui, Moritz, are în Alexandru Voicu, interpretul ideal.
Moritz, adolescentul curat, pur, stângaci, care crede în domnia binelui și frumosului, ostracizat de ceilalți colegi, pentru că e altfel decât ei, va sfârși tragic.
L-am descoperit în Moritz pe Rareş Florin Stoica, un actor minunat, cu mii de valenţe scenice.
Rolurile adulţilor, reprezentate de părinți, profesori și figuri bisericeşti, sunt cel mai greu de privit pentru spectatorii care și înțeleg ce văd. Probabil, că mulți, dacă sunt și sinceri cu ei înşişi, se văd în oglindă. Adulţii sunt masca hidoasă a societății, cu false principii morale, ipocriţi, lași, reci, indiferenţi, superficiali, surzi și orbi la nevoile copiilor/adolescenţilor. Două lumi complet diferite, fără nicio punte între ei, în clivaj total. Părinții sunt plini de frustrări și, la rândul lor, au fost privaţi de afecţiune. Liliana Pană, Mihaela Rădescu, Gabi Costin, Avram Birău, sunt foarte sugestivi în rolurile doamnei Bergman, a doamnei Gabor și a domnului Gabor, care interpretează și rolul preotului.
Gheorghe Visu, în două roluri - Rectorul şcolii şi Omul cu Masca -, pe care nu ai cum să le uiţi mult timp
Culmea făţărniciei, a obscurantismului, a unei morale prost înțelese și prost aplicate, sunt “calitățile” dascălilor, exprimate credibil de Gheorghe Visu (rectorul școlii), Ion Lupu, Petre Moraru.
Indiscutabil, Deşteptarea Primăverii, subintiulată de către regizor poem teatral rock, este un demers cultural de ținută pentru prestigiosul Teatru Mic.
Fotografiile sunt realizate de Bogdan Catargiu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
