27 Ianuarie 1945 a fost ziua în care umanitatea a privit în abisul lăsat de naziști. Armatele sovietice au eliberat lagărul Auschwitz-Birkenau. De fapt au eliberat doar pe cei care mai rămăsăseră, căci majoritatea internaților, pentru a preîntâmpina eliberarea, naziștii i-au trimis într-un marș al morții, săptamani doar inainte. Prea durii soldați sovietici au amuțit când au deschis porțile acelui lagăr.
Abisul a întors privirea rece către umanitate. Atunci și în acel loc, se vor fi năruit absolut toate valorile umanității. De la formarea ei, trecând prin marile epoci ale barbariei, umanitatea nu a văzut sau cunoscut asemenea cădere a fiului omului. Nimic, absolut nimic, nu mai rămăsăse intact în acel abis. Umanitatea întreagă dispăruse în abisul nazist. Acolo la Auschwitz-Birkenau răul a devenit normalitate. Lumina soarelui, dătătoare de căldură, nu a mai străpuns. Viața a murit, în sensul ei genetic, absolut, atomic.
27 Ianuarie 2005, ONU decide declararea zilei mondiale a Holocaustului. Oricât de puțini supraviețuitori mai există astăzi în viață (eu am avut onoarea și imensul privilegiu al vieții de a cunoaște și asculta oameni cu numărul tatuat pe mâini, supraviețuitorii fiind copiii de atunci, acum înțelepții durerii cum Primo Levi i-a definit), în fața tragediei trăite de poporul evreu, de milioane de oameni de alte rase, națiuni, religie sau orientare sexuală, nu există decât tăcere. Am tăcut întotdeauna atunci când ascultam poveștile din lagăre. Am vizitat patru lagăre naziste, incluzând Auschwitz-Birkenau. Tăcerea copleșește strigătul de mânie. Taci pentru că numai în acele locuri înțelegi că umanitatea, în absolutul ei, în chemarea sa divină și crăiasă a lumii, a fost ucisă de banalitatea răului (definiție exactă dată de către Hanah Arendt). Acolo și numai acolo înțelegi de ce nimeni nu are voie să vorbească despre durerea. De aceea nimeni nu mai are voie, din 27 Ianuarie 1945, să vorbească despre Holocaust decât respectând tăcerea.
Și totuși unul de prin România a vorbit. Tare și prost. Mult și fără niciun fel de respect față de istorie, față de adevăr, față de cultură și civilizație. A vorbit de la înălțimea lui Wagner și al walkiriilor sunând din goarna abisului.
Insultând memoria milioanelor de victime ale Holocaustului, folosindu-se fără rușine de ziua comemorării Holocaustului, fără niciun fel de justificare morală sau substanță culturală, președintele Iohannis a avut ieri după amiază o declarație politică năucitoare prin ignoranța sa absolută. A comparat modelul de acaparare a puterii de către naziști în Germania anilor 30 cu politicile actualei guvernări PSD din România. Năucitoare, dementă și arogant sinucigașă paralelă. Prin acest discurs Iohannis a devenit, redevenit sau simplu încarnat, în sala tronului regilor (germani) ai României, suma tuturor erorilor monumentale făcute de națiunea germană care, atunci când își pierde metafizica, uitând de Kant și mințit de Hegel, devine hitleriană și construește Auschwitz. Iohannis a vorbit ca un german fugit din lumea lui Hegel. Fugind de abis tocmai în abis cade. Iohannis este refuzul german, tot mai coerent și mai vizibil, astșzi, de a se uita în abis.
Alături de Primo Levi (cuvântul) si Hannah Arendt (înțelepciunea) un al treilea supraviețuitor, Ellie Weisel (devenit soldat al memoriei, născut pe pamânturile României) vine să întregească memoria crimei abisale. Triada aceasta de supraviețuitori ai abisului (deși la ani diferență unul de celălalt, iar Hannah Arendt fiind scăpată ca prin minune de lagăre, fugind după prima sa arestare de către Gestapo în Elveția) vor oferii umanității șansa de a nu uita. Nici unul însă, în marile lor scrieri, nu vor mai permite folosirea cuvantului nazist pentru a acuza alte popoare. Arendt chiar atrage atenția asupra banalizării răului absolut, al cuvântului Holocaust, prin declararea oricărui rău ca fiind nazist. Iohannis tocmai păcatul originar îl face, crezând că știe ceva despre abisul nazist. Nu știe nimic. Nu înțelege nimic. Nu știe că Hitler a venit la putere prin lovituri de stat machiate și succesive, prin alegeri slăbite de asaltul cămșilor negre, nu știe că antisemitismul ideologiei naziste are rădăcini culturale și istorice mult mai adânci decât cuvintele sale fără noimă. Iohannis nu înțelege că pierderea umanității s-a făcut doar prin jocul pierderii absolute culturale și spirituale a poporului german.
Iohannis minte când spune că politica PSD actuală este asemănătoare cu cea nazistă. Presupun că a lipsit la lecțiile de istorie, fiind german wagnerian, altfel nu se înțelege lipsa sa de cultură în domeniul crimei abisale.
Analiza discursului
S-au scris și se scriu biblioteci despre abisul german al nazismului. Vom încerca doar să luăm câteva elemente centrale ale simbolisticii naziste și să vedem dacă le regăsim și în România.
Focul, exact focul lui Andrei Caramitru, este simbolul nazismului. Focul purificator al distrugerii umanitații, simbol pagân preluat din runele distrugătoare ale unui ev mediu întunecat. Propus ca formă de curățare a României. Legionarii lui Codreanu și Horia Sima foloseau focul exact în același scop.
Lingivistica identificării dușmanului național din timpul nazist este exact aceeași cu lingivistica despre penali al președinției Iohannis.
Politic, astăzi acești dușmani ai lui Iohannis sunt cei care critică UE. Îi atrag atenția domului Iohannis că sunt zeci de milioane de europeni care critică UE pentru minciunile, aroganța și prostia de care dă dovadă ca organizație. Votează de ani de zile partide anti sistem sau pur anti europene. Sunt aceștia dușmanii Europei germane identificați după metodologia lingivstică nazistă de către Iohannis? Nefiind aleasă de către nimeni, această organizație își arogă drepturi pe care nu i le-a conferit nimeni. Iohannis pare să accepte ilegitimitatea reală a unei organizații suprastatale, fară legitimitate populară. Este exact visul nazist de dominare a Europei.
Folosirea legilor pentru a distruge oamenii condamnați deja de o ideologie (lupta anti-corupție) este identică cu formele aberante ale legilor din Germania lui Hitler. Același principiu și anume că toți sunt criminali a prevalat atât în cadrul propagandei naziste cât și în cel al propagandei anti-corupție.
Construcția unui narativ cultural și istoric despre evreii bogați, care jefuiau economia germană și pe cetățeanul sărac german din perioada nazită, este identică cu construcția, formarea și propagarea propagandei anti corupție formulate de către PNL, USR și, de ieri, de către europeanul Cioloș. Astăzi nu mai sunt evreii ci doar patronii români, care sigur au furat ca să ajungă bogați.
Multinaționalele sunt apărate. În special în România este vorba de către Raiffeisen Bank si grupul Alexis de Toqueville (Iohannis știe de ce este nevoie de aceste două elemente împreunate de un cuplu toxic pentru România). În Germania nazistă marile corporații internaționale foloseau gratuit munca deținuților sclavi, proveniți din milioanele de prizonieri ai sistemului concentraționar nazist. IG Farben și altele ca această multinațională nu au plătit niciodată pentru crimele lor.
Propagarea mecanismului de arestări-spectacol, telejustiția făcută de către presa lui Coldea și a lui Dumbravă, astăzi sprijinitoarea lui Iohannis, este similară până la identificare atomică cu propaganda nazistă a lupei anti-corupție. Ceea ce Iohannis nu pare a ști este că în numele unui ..ideal suprem (stărpirea corupției) în Romania, ca și în Germania nazistă, a fost posibilă distrugerea (prin arestarea patronilor) a mii de afaceri. Întregi industrii au fost trecute în proprietatea statului nazist (Germania lui Hitler era stat socialist cu proprietate de stat, dacă Iohannis dorește să învețe ceva) prin arestarea proprietarilor sau simplu falimentarea lor. Raptul economic nazist a fost atât de masiv încât la finalul războiului, statistica atât de dragă lui Iohannis, a demonstrat că unul din 5 patroni de intreprinderi mici sau de familie fusese deposedat ilegal de munca sa de către regimul hitlerian.
Poate Iohannis află că singurele state care au avut luptă impotriva corupției au fost doar statele staliniste și naziste. Adică numai dictaturile abisale ale secolului XX. Democrațiile nu cunosc și nu permit campanii de luptă împotriva unei clase sociale, economice sau culturale.
Discursul președintelui, greșeală politică
Distrugerea partidelor de stânga și oricărei mișcări democratice a fost un proces politic asumat integral de către Germania nazistă. Pe timpul acela, în locul societății civile de astăzi, existau trupe de asalt politice, care, la ordin, organizau manifestații împotriva unui dușman identificat, cu nume și prenume, de către propaganda lui Goebells. Acest proces este identic astăzi în România. La un ordin, în special al lui Iohannis, de prin pădurile României, apar cete de demonstranți. Strigă exact ceea ce propaganda prezidențială a spus. Dacă cineva are timp va vedea, ca urmare a discursului halucinant Iohannist cu ocazia Zilei Holocaustului, cum televiziunile-unități militare au început asaltul. L-au început imediat, instantaneu. Organizarea aceasta precisă, exactă este tipică organizării naziste din Germania, la începutul preluării puterii de către aceștia. Organizarea militară, unicitatea gândirii și violența propagandei din România (și a sateliților săi politici) este identică până la asimilare cu cea nazistă din timpul inceputurilor politice ale lui Hitler.
Folosirea procurorilor activiști sau a judecătorilor ideologici, pentru a da o tentă de legalitate a ideologiei naziste, prin condamnările pronunțate în numele unor legi special construite să servească propria această ideologie, este la fel identificabilă in România de astăzi. Căci ce altceva se poate numi Codul penal propus și promovat de către regimul Basescu, decât un cod penal subordonat ideologiei totalitare a luptei împotriva corupției. Pe timpul Germaniei naziste erau cunoscute și au rămas de renume criminală completurile de judecători care condamnau fără să se uite in dosare. Identic și astăzi, în România, unde sunt trist celebre completuri care au condamnat pentru că au primit plicul galben.
Ar fi enorm de multe similarități între ideologia nazistă, aplicarea ei și modelul politic din ultimii 15 ani din România europeană. Nu mai amintim de similaritățile culturale și cele religioase.
Ceea a făcut acest Iohannis, astăzi, este de departe, cea mai mare prostie politică a sa. Dar nu trebuie uitat că ceea ce România a pierdut în regimul Basescu, Macovei, DNA, Maior-Coldea (și lista ar putea continua cu numele a zeci și sute de colaboratori români zeloși la procesul de distrugere a României democrate) Iohannis trebuia să repare. Nu numai că nu a făcut-o, dar a înjosit și mai mult victimile acelei perioade. Exact cum a făcut-o cu victimile Holocaustului. Le-a folosit pentru a justifica goliciunea propriei existențe.
A fi european înseamnă să îți asumi istoria. Nu să o folosești pentru a te ascunde de abis. Abisul acela te va găsii oriunde. Și te va înghiții. Căci nu ai deschis ochii la timp, ca să vezi realitatea din jurul tău.
Notă: Titlul și intertitlurile aparțin redacției, opinia și textul integral aparține autorului
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
