Libretul este scris de coregraful rus Vasili Medvedev (n.1957) și Marius Petipa (1818-1910) după Jules Henri St. Georges (1799-1875) și Joseph Mazilier (1797-1868).Scenografia Adriana Urmuzescu (n.1956). Maeștri de balet soliști: Gabriel Opincaru, Oana Vuluță, Bianca Fota; maeștri de balet ansamblu: Mădălina Slăteanu, Raluca Ciocoiu, Liliana Nică, iar maeștri balet elevi: Magdalena Tomulescu și Roxana Cioată.
Cele trei acte se întind pe durata a 2h și 30 de minute, cu două pauze. Premiera mondială a Corsarului a avut loc pe data de 23 ianuarie 1856 la Théâtre Impérial de l´Opéra Paris, iar la București pe 28 aprilie 2007.
La reprezentația din 15 octombrie 2017, prestația excepțională a dirijorului Ciprian Teodorașcu (n.1976) a fost în repetate rânduri aplaudată la scenă deschisă. Potrivit site-ului Operei Naționale București, acesta s-a perfecționat în Franța cu dirijorul Alain Paris, specialist în repertoriul francez și a colaborat de-a lungul activității sale artistice cu personalități ale teatrului liric precum Alberto Rinaldi, prim-solist la Teatro alla Scala din Milano, Eduard Tumagian şi Alexandru Agache şi stele ale baletului precum Alina Cojocaru şi Anastasia Kolegova.
Distribuția din 15 octombrie 2017: Mihaela Soare (debut) – Medora, Bogdan Cănilă – Konrad, Lorena Negrea – Gulnara, Sergiu Dan – Lankedem, Valentin Stoca – Ali, Marco Corcella – Birbanto, Alexandra Gavrilescu – Prietena lui Birbano, Antonel Oprescu – Said Pașa (excelentă expresivitate) și Ansamblul Operei Naționale București, cu participarea elevilor de la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din București, a cărui absolventă briliantă este și prim-solista Mihaela Soare.
Atmosfera din timpul spectacolului a fost deosebită și a produs emoții auditoriului, format într-o proporție importantă din tineri și copii, care și-au însușit excepțional rolul de spectatori (cu mici excepții). Am remarcat prezența unor inimoase cadre didactice, profesoare-diriginte, care au înțeles că actul educațional este un proces complex și nu se limitează doar la materie sau la sala de clasă, ci el înseamnă integrarea elevului în societate și în edificiile culturale, deloc puține, pe care le are România și mai ales Bucureștiul.
De asemenea, nici pepiniera de viitoare balerine nu o duce rău, în cele două pauze, pe frumoasele holuri ale Operei, decorate în stil clasic, piruetele lor însuflețind atmosfera, semn că muzica și dansul sunt alături de celelalte arte motorul vieții și al bucuriei de a fi.
Corsarul este acel gen de balet care apropie de fenomenul cultural spectatori și noi audiențe, arătând publicului partea frumosul în deplinătatea sa, accesibil cu ochiul liber, aproape tangibil.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
