Toată lumea îi simte lipsa marele psiholog Hanibal Dumitrașcu. Avea o vorbă bună pentru fiecare. Ne lipsesc comentariile psihologului, sfaturile profesorului și vorbele bune ale omului Hanibal Dumitrașcu.
Dar cel mai mult îi lipsește familiei sale. Maria Dumitrașcu, fiica lui, a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității din București, iar acum este la master și urmează Psihotraumatologie și Asistare psihologică la Universitatea din București. Într-un interviu pentru DC News, ne-a povestit când i-a simțit cel mai mult lipsa lui Hanibal Dumitrașcu după trista despărțire.
Maria Dumitrașcu: Am învăţat foarte multe lucruri de la el. Nu mi-a fost doar un tată foarte bun, ci şi mentor şi model în viaţă. Datorită lui am învăţat de mică că a citi înseamnă a evolua frumos şi a trăi atâtea universuri minunate. De fiecare dată când mă vedea că citesc, i se umplea inima de bucurie, era tare mândru. Niciodată nu mi-a spus că trebuie să citesc, dar puterea exemplului este cel mai mare învăţător. De la el am învăţat că în viaţă e nevoie să te cunoşti profund, să ai un scop şi un sens, că paşii sunt visul, să-ţi urmezi propria cale, să faci ce îţi place şi să-ţi laşi amprenta prin lucrurile pe care le faci, să ajuţi la o lume mai bună, căci schimbarea vine de la fiecare în parte.
De la el am preluat setea de cunoaştere, mi-a arătat că mereu mai e ceva de cunoscut, de simţit, de trăit. M-a învăţat să îmbin studiul cu distracţia, că în viaţă ai nevoie şi de muncă şi de momente de relaxare, în care să petreci timp cu tine însuţi, căci asta înseamnă echilibrul. Că e nevoie să fii perseverent şi să rămâi bun. El era un om bun. M-a învăţat ce este iertarea, ce este compasiunea, înţelepciunea şi ce înseamnă să te bucuri de lucrurile simple, că fericirea se regăseşte în compania oamenilor dragi, în contemplarea unui peisaj frumos, într-o poveste citită sau născocită, într-o dimineaţă în aerul proaspăt în care asculţi melodia ta preferată şi-ţi bei cafeaua, bucurându-te de noua zi care vine.
Maria Dumitrașcu: Cred că nici acum nu realizez pe deplin că nu mai e. Folosesc negarea şi evitarea pentru a fugi de o suferinţa prea mare. Uneori când conştientizez cu adevărat, mi se pare ireal totul. Am nevoie mereu de el. De multe ori îmi vin în cap întrebări legate de psihologie sau alte domenii, pe care aş vrea să i le adresez, ştiind că el mi-ar da cel mai bun răspuns. Dar realizez că nu-mi mai poate răspunde. Mereu îi puneam întrebări, el era sursa mea de cunoaştere a lumii, din care mă îmbogăţeam zi de zi. Era sprijinul şi reperul meu în acest drum pe care mi-l croiesc în psihologie. Mai aveam atât de multe lucruri de învăţat de la el! Totuşi, el m-a învăţat să explorez de una singură tot ce vreau să cunosc. A plecat, dar trăieşte în inima mea şi dăinuie prin toată iubirea şi lucrurile pe care le-am învăţat de la el.
Maria Dumitrașcu: Cititorii s-au bucurat citind şi trăind emoţiile expuse în carte, frânturi din trăirile mele interioare, trăiri în care s-au regăsit şi ei. Am decis să donez banii din vânzări unor orfelinate din Bucureşti, dar m-am gândit apoi că banii nu ar fi suficienţi pentru atât de mulţi copii. Astfel, prin ajutorul preotului din parohia comunităţii noastre, am identificat câteva familii care aveau nevoie şi am decis să le ajut.
VEZI ȘI PRIMA PARTE A INTERVIULUI - Maria Dumitrașcu, nou proiect la DC News: întrebări pe care nu aveți curaj să le puneți, într-o discuție sinceră cu psihologul
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu