”ARMAGEDONUL TORŢIONARILOR
Argument
Ceea ce m-a convins, în cele din urmă, să-mi asum riscul de a da publicităţii un document secret este însuşi caracterul său secret. E secret, în raport cu un conţinut care ar fi trebuit să fie cunoscut de toţi românii, imediat după aşa-zisa cădere a regimului comunist. Este vorba de lista comandanţilor şi a subordonaţilor lor cu funcţii de comandă ai penitenciarelor din România, în anii terorii staliniste, cînd nu exista loc de detenţie în ţară în care să nu fi fost închişi, maltrataţi, supuşi exterminării, sute de mii de deţinuţi politici.
De ce e documentul secret
De ce a avut, din 1992, de la alcătuirea sa, şi e de presupus că are (pentru că n-a fost dat publicităţii, deşi e de interes public), acest document, regimul unui secret de serviciu? Pentru ca torţionarii să nu poată fi judecaţi, să-şi poată primi în linişte pensiile speciale. Cei ce au comandat puşcăriile sînt ultima verigă a unui sistem.
Nume mult mai secretizate
Mult mai secretizate sînt pînă şi astăzi numele foştilor ofiţeri de securitate şi de la Trupele de Securitate (astăzi Jandarmeria Română) şi funcţiile lor în sistemul de represiune, ale căror dosare de cadre, atît Ministerul de Interne, cît şi Serviciul Român de Informaţii au refuzat şi refuză cu obstinaţie şi în ziua de azi să le predea către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
”Mapa profesională” a procurorilor și judecătorilor din procesele politice
Ca să nu mai vorbim de numele procurorilor şi judecătorilor implicaţi în procese politice. Acestea se ştiu, s-au ştiut dintodeauna, se află la „mapa profesională" – dacă e să ne gîndim numai că ei şi-au încasat pensiile (deloc mici, în raport cu ale victimelor) în baza „muncii" lor din trecut. Un trecut „profesional" pătat de sîngele victimelor regimului comunist şi recompensat, pînă la moartea torţionarilor, cu pensii speciale pe care fiii şi fiicele victimelor, alături de noi toţi, le-am plătit, le mai plătim încă.
Distrugeri masive ale dovezilor
Au trecut treizeci de ani, de secretizare a crimei, dar şi de ştergere a urmelor, prin distrugeri masive ale dovezilor: Cazul „Berevoieşti" nu a fost o întîmplare, ci un reflex de apărare a sistemului. Un sistem care a secretizat, secretizează crima şi ignoră, îşi bate joc de victimă. Practic, nu se mai poate face nimic. „Procesul comunismului" a eşuat. Criminalii au murit, în marea lor majoritate. Ar fi timpul, însă, să înceaapă cercetarea celor care se fac complici la crimă, prin ascunderea ei. A celor care au făcut şi fac, printr-un abuz de putere inimaginabil, din crimă şi din numele criminalior un „secret de serviciu". E de presupus că acest lucru nu se va întîmpla, ceea ce înseamnă că în România nu există un „stat paralel", ci România însăşi este un stat captiv. Un stat aflat, prin toate structurile sale de forţă, în mîinile moştenitorilor Securităţii.” a spus istoricul Marius Oprea, pentru DCNews.
VEZI AICI LISTA COMANDANȚILOR DE PENITENCIAR
Notă: Am eliminat din document acei comandanţi din penitenciarele României comuniste, unde în anii regimului Ceauşescu s-au aflat, în exclusivitate, deţinuţi de drept comun, precum şi datele cu caracter personal, aflate sub protecţia legii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
