Odată cu deschiderea pârtiilor și aglomerația specifică vacanțelor de iarnă, cabinetele de ortopedie se confruntă cu tot mai mulți pacienți accidentați la schi.
Potrivit medicului, leziunile nu sunt întâmplătoare, ci rezultatul unui cumul de factori: lipsa pregătirii fizice, suprasolicitarea și ignorarea limitelor proprii.
Există o limită de vârstă pentru schi?
Întrebarea apare frecvent, mai ales în rândul celor care revin pe pârtie după ani de pauză. Răspunsul medicului este clar: schiul poate fi practicat la orice vârstă, dar cu adaptările necesare.
Răzvan Dragomir: „Pe pârtie vedem schiori de diverse vârste, de la cei mai mici copii care aproape nici nu merg în picioare bine, dar ei schiază, până la persoane vârznice care schiază foarte frumos și elegant, mai ales cei care schiază de o viață. E drept că trebuie să ne adaptăm timpul de schiat și intensitatea schiatului la capacitățile fizice și odată cu înaintearea în vârstă, într-adevăr, calitatea cartilajului scade, suplețea tendoanelor la fel și apar mai ușor inflamații.
Chiar recent mi-a spus un prieten că deși schiază foarte bine, deși a avut o condiție fizică foarte bună, după câteva zile de schiat, genunchii au început să doară și durerea asta este nu neapărat pentru că au apărut niște leziuni, ci pentru că a apărut o oboseală la nivelul articulației indusă de acest efort mai mare, făcut dintr-o dată într-un mod consecutiv mai multe zile.
Repausul duce la ameliorarea simptomatologiei și nu e ceva grav. Deci se poate schia la orice vârstă, dar întotdeauna trebuie să ne adaptăm capacităților noastre fizice”.
Accidentările de pe pârtie, tot mai frecvente și mai grave
În plin sezon de iarnă, numărul traumatismelor crește vizibil. Multe dintre acestea necesită intervenții chirurgicale, mai ales în cazul leziunilor de genunchi, gleznă sau umăr.
„Schiatul este un sport care necesită o anumită condiție fizică. Cel mai frecvent, oamenii își organizează vacanțe de schi și își pregătesc această vacanță cu mult timp înainte. Dar este mai degrabă organizatoric și financiar și mai puțin fizic. În mod ideal, ar trebui, fiind un sport, să ne pregătim fizic și să avem o condiție fizică bună în așa fel încât să putem rezista solicitărilor pe care acest sport le impune.
Marea majoritate a pacienților noștri au joburi sedentare, joburi de birou sau joburi în care nu există o solicitare fizică importantă. Și atunci când merg la schi, urmează o săptămână, cinci, șase zile, în care zi de zi, de dimineață până seara, își petrec timpul în natură, făcând un efort fizic destul de important, mai ales la nivelul picioarelor. Și atunci, o pregătire fizică începută în avans, cu probabil o lună, două vacanței de schi, ar fi binevenită”, concluzionează Dr. Răzvan Dragomir.