Într-o presă aflată în moarte clinică și într-o societate de recentă extracție rurală, industria talk-show-lui e o prelungire a povestitului pe marginea șanțului, la țară, pe înserat, când încep greierii să se audă în iarbă.
Realitatea astfel povestită, după logica zvonului, a bârfei și a supoziției folclorice, capătă aura ficțiunii și a fabulosului. Talk-show-ul este specia jurnalistică cea mai ieftină și singura șansă la supraviețuire a televiziunilor înglodate în datorii, care nu-și mai pot permite să descopere viața adevărată.