Cam în felul de mai sus se poate rezuma Convenția PDL. Ziua a început cu discursul unui Traian Băsescu neconvingător, în cuvintele căruia scânteia mobilizatoare pare a se fi stins pentru totdeauna. A urmat o cuvântare slabă a d-nei Udrea, un fel de patinaj artistic pe câteva idei și o cuvântare puternică a lui Vasile Blaga, plină de entuziasmante locuri comune. (A existat și un cuvânt al d-nei Monica Macovei, dar la această Convenție și d-sa, și grupul d-sale de autointitulați reformiști au trecut aproape neobservați).
Vasile Blaga a recâștigat partidul. Mai exact, l-a câștigat, în sfârșit. Traian Băsescu l-a pierdut.
Înainte de a părăsi PDL, împreună cu susținătorii săi, doamna Udrea contestă rezultatul votului. Este obligată s-o facă, pentru a avea un pretext de a se retrage. Problema este că, dacă exagerează în contestarea noii conduceri, riscă să devină un fel de Mircea Geoană al PDL. Însă d-sa are suficientă inteligență politică, încât să nu cadă în această capcană. Cum se va numi ”noul PDL” al d-nei Elena Udrea nu este greu de anticipat.
În urmă cu câteva secunde, dl. Băsescu a ținut, printr-un mesaj postat pe facebook, să spună ”adio” PDL. D-sa a declarat că-și va continua drumul cu alți camarazi politici, ”care nu fug cu urnele”…
Epoca Traian Băsescu se sfârșește în stil caragialesc.