Pentru milioane de oameni din regiune, anul 2014 a schimbat definitiv percepția despre siguranță. Invazia Crimeei a rupt echilibrul construit după căderea comunismului. Țările de pe flancul estic au început să privească altfel harta Europei, armatele din apropierea granițelor și reacția Occidentului. Puțini cunosc însă cum s-a construit, în culise, formatul București 9, grupul care avea să devină una dintre cele mai importante platforme de coordonare pentru statele estice din NATO.
Excelența Sa Ovidiu Dranga, ambasador al României în Japonia între 2021 și 2024 și în Polonia între 2013 și 2021, ”unul dintre părinții summitului B9”, așa cum a fost prezentat de analistul politic Bogdan Chirieac, a făcut o serie de dezvăluiri la interviurile DC News despre momentul în care statele din Est au început să construiască propriul mecanism de apărare politică în interiorul NATO.
Diplomatul român spune că primele discuții au început cu mult înainte de anexarea Crimeei. Contextul era diferit, dar temerile erau deja prezente.
„Designul original, aparține, trebuie să recunoaștem, părții americane. În 2005, acum 21 de ani, a fost convocată o întâlnire la nivel de director politic - eram atunci director politic în Ministerul Afacerilor Externe - a țărilor din această zonă, de fapt, cei 10 noi aliați primiți în NATO în cele două valuri, Madrid și Praga, plus, sigur, Statele Unite. Dacă îmi aduc bine aminte, din partea americană, a participat Kurt Volker, devenit ulterior ambasadorul american la NATO”, povestește E.S. Ovidiu Dranga.
Washingtonul urmărea încă de atunci consolidarea unei axe estice în interiorul alianței. Statele care au intrat recent în NATO veneau cu experiența influenței sovietice și cu o sensibilitate mult mai mare față de riscurile din Est.
„Discuțiile în acel format s-au referit în general la problematica estică. Și atunci problematica estică era o problematică foarte importantă pentru Statele Unite și, desigur, pentru noi aliați”, spune E.S. Ovidiu Dranga.
În acel moment, Rusia nu a invadat Ucraina, Crimeea era încă teritoriu ucrainean, iar Europa occidentală continua să creadă că relația cu Moscova poate fi gestionată prin dialog economic și compromis politic. Statele din Europa Centrală și de Est vedeau însă lucrurile diferit. Pentru ele, amenințarea rusă nu era o ipoteză teoretică.
Întâlnirea de la București care a arătat că Estul gândește diferit
E.S. Ovidiu Dranga povestește că acel prim format a avut o existență scurtă, însă a creat un precedent important: „Acel format a avut o viață scurtă”. Diplomatul român spune că întâlnirea organizată la București a scos la suprafață aceleași îngrijorări în interiorul NATO. Țările estice aveau aceeași percepție asupra riscurilor regionale:
„A fost o întâlnire interesantă, care a scos la iveală percepția comună a celor 10 aliați admiși în NATO, cum spuneam, în cele două valuri, după 1989, în ce privește problematica de securitate regională”, susține diplomatul.
Această idee este importantă pentru înțelegerea apariției B9. State precum România, Polonia, țările baltice, Cehia sau Bulgaria aveau experiențe istorice apropiate diferite de cele ale Vestului.
Pentru aceste state, securitatea era o problemă existențială: „Au fost discuții foarte interesante despre Balcani și așa mai departe”.
2014, anul care a schimbat totul în Europa
Momentul decisiv apare însă după anexarea Crimeei.
„Mergem pe repede înainte și ajungem în 2014, când, după invazia Crimeei, președintele Obama vizitează Varșovia și invită la o discuție referitoare la Crimeea și agresiunea Rusiei în Ucraina țări din această regiune. Dacă nu mă înșel, erau chiar 10. Cei 9 care s-au transformat ulterior în formatul București 9, plus Slovenia.
Discuțiile s-au referit, în mod evident, la pericolul rusesc și la reacția pe care Occidentul, în general, trebuie să o aibă față de această asertivitate și postura agresivă a Rusiei”, explică E.S. Ovidiu Dranga.
Summitul care a eșuat și momentul în care România a intervenit
La scurt timp după întâlnirea de la Varșovia, Polonia încearcă să continue proiectul.
„La o lună după această întâlnire de la Varșovia, președintele Poloniei de atunci convoacă la rândul lui o întâlnire cam în același format, care nu se soldează cu un succes, pentru că nu se reușește adoptarea unei declarații suficient de contondente și de cuprinzătoare în legătură cu evoluțiile din est din Ucraina.
Deci, suntem în 2014 și constatăm că această formulă nu își conturase o anumită perspectivă. Aici intervine rolul României. Eram ambasador la Varșovia și am plecat de la următoarea observație: era o nevoie de o creștere organică a acestei idei, adică de o construcție care să pornească de jos, care să asigure suficientă portanță politică pentru un dialog la nivel înalt, la nivel de șef de stat. Și intervalul, să zicem, august 2014 - martie 2015, am lucrat, am intensificat procedurile sau inițiativele care vizează dispunerea rotațională de trupe pe flancul estic și așa mai departe”, mai explică E.S. Ovidiu Dranga.
E.S. Ovidiu Dranga: „Acest format a creat cadrul politic”
Diplomatul român susține că B9 a devenit instrumentul care a accelerat deciziile NATO privind apărarea flancului estic.
„Lucrurile se leagă. Acest format a creat, de fapt, dacă vreți, cadrul politic pentru ca deciziile Alianței referitoare la flancul estic să capete și viteză și concretețe într-un context din ce în ce mai complicat”, adaugă E.S. Ovidiu Dranga.
Pentru România, B9 a însemnat intrarea într-un nucleu strategic care influențează deciziile de securitate ale alianței. Iar declarațiile lui E.S. Ovidiu Dranga arată că această construcție nu a apărut peste noapte. A fost rezultatul unor ani de negocieri, temeri și presiuni politice purtate într-un moment în care multe capitale occidentale încă sperau că Rusia poate fi oprită prin dialog.
Summitul B9 se va desfăşura la Bucureşti miercuri, 13 mai, şi va fi coprezidat de preşedintele României, Nicuşor Dan, şi preşedintele Poloniei, Karol Nawrocki.