Actorul Florin Anton a murit. Magicianul: Actorii, când coboară de pe scenă, nu mai știu cum să își țină mâinile, pe unde să pășească, să nu încurce lumea

Marian Râlea
Marian Râlea

Actorul Florin Anton a murit.

Marian Râlea, ”magicianul” de la Abracadabra, a transmis câteva rânduri după decesul actorului Florin Anton.

”Actorii când coboară de pe scenă nu mai știu cum să își țină mâinile, pe unde să pășească, să nu încurce lumea. Devin vulnerabili și nu știu să lupte cu virușii omenești care îi pot răpune! Drum bun, dragul meu coleg și prieten, Florin Anton! Rămâi mereu în sufletul meu”, a scris Marian Râlea pe Facebook.

 

De asemenea, actrița Doina Chiriac a avut un mesaj după moartea actorului Florin Anton:

 

”a plecat. înainte să decid să fiu actriță (adică abia după anul II la Facultatea de Actorie), mă supăram din când în când pe teatru și dispăream de la școală. mă închideam în casă și stăteam așa, înrăită, zile și nopți. furie mută. pur și simplu. mă loveam de cea care avea să îmi devină cea mai bună profesoară de teatru, dar și de viață. ea îmi arăta neputințele așa cum îmi revela puteri nebănuite, iar asta mă speria groaznic. sau poate doar îmi era incomod; mă smulgea din confort. ceva dinăuntru urla "Lasă-mă-n pace! Nu vreau să fiu ce vezi tu în mine!"trei zile nu mai dădeam pe la școală. renunțam la studii, cum ar veni. eram supărată pe mine, pe profesoară, pe tot. și atunci, când stăteam așa, pe-ntuneric, seara, suna telefonul. fix, da. în '91-'92, aveam numa' fix. tata, cel care nu mă întreba niciodată nimic, nu deschidea ușa camerei în care zăceam mută (îl simțeam des trecând pe hol și oprindu-se să asculte muțenia mea, îmi suferea suferința fără să tulbure consumarea ei, ah, ce încredere avea tata în faptul că o să ajung singură la vreun mal, el era numai pe acolo ca să vegheze), ei, tata îndrăznea să mă cheme: Dori, e la telefon un profesor al tău. Spune că se numește Florin Anton. Vrea să vorbească cu tine. of. săream din pat.

Doamne, ce tâmpenie, de multe ori ceea ce avea să mă tragă de pe marginea unei prăpăstii (închipuite, da, dar cu atât mai periculoasă) a fost politețea. Doamne, ce tâmpenie, nene. un "Nu-i frumos să las omu' așa, să aștepte."! nu-i frumos să întorci cuiva spatele. mai ales că-i profesor. să te sune un profesor pe tine? pui imediat funia de spânzurat deoparte și te duci să vorbești, nu? te-a sunat. Florin Anton. era tot un fel de tata. semăna cu tata în multe privințe. dar era un fel de tata care mă suna când dispăream de la școală că mă supăram eu pe Sanda Manu fără să îi arăt ei vreodată ceva. Alo. nu țin minte ce îmi spunea. țin minte numa' cum îmi spunea. peste ani mulți aveam să ne referim la conversațiile alea ca la "ședințe de psihoterapie". cert e că a doua zi mă înființam iar la școală. și nimeni nu pomenea nimic despre cele 3 zile în care înghețasem nu numai studii, dar înghețasem și viață. cred că Sanda știa.

cred că asistentul său, Florin Anton, îi spunea. sau poate chiar ea îl ruga să mă sune după 3 zile. habar n-am cum era. dar se purtau mereu ca tata, toți cei 3 profesori Sanda Manu, Florin Anton, Gheorghe Visu; se uitau la mine-ntr-un fel, dar mă lăsau să caut singură ieșirea din hrubă. doar când dispăream 3 zile stătea Anton o oră cu mine la telefon. erau pilde, cred. renunțări ale lui ca actor. d'alea pentru totdeauna, ca ale mele. reveniri. lupte. regăsiri. iară lupte. am vrut să renunț. de tot. m-am gândit des că nu asta trebuie să mă fac. de ce trage femeia aia așa să mă facă actriță? de ce mă aduce mereu înapoi omul ăsta căruia nu-i sunt nimic?nu am uitat. abia după ani si răzgândiri m-am hotărât că locul meu era acolo, între ei, pe scena de teatru. peste ani a fost așa întâmplarea să joc alături de Florin Anton în două dintre cele mai mari spectacole. nu doar ale mele cele mai mari. "Fuga" după Mihail Bulgakov în regia Cătălinei Buzoianu și "Iluzia Comică" după Pierre Corneille în regia lui Alexandru Darie. amândouă la Teatrul de Comedie . de acum, Florin Anton îmi spunea Do.

dincolo de viața în afara scenei, pe care în vremea aia artiștii o petreceau tot împreună, țin minte la Florin Anton nu doar disciplina religioasă, discretă în lucru, dar mai ales investirea sa peste măsura umană în rol, vibrația microcelulară, credința că arderea lui din fiecare secundă face diferența în evoluția lumii întregi. convingerea înaltă că el, omul ca toți oamenii, în clipa aia în care o sală întreagă e cu ochii pe el în povestea din scenă, reconfigurează destinul planetei spre bine, întru frumos și armonios și înalt. Maestrul din imaginea asta pe care acum v-o arăt avea puterea să suspende timpul până trece durerea. în chiar clipa aia, după monologul revoltei și al suferinței, cobora în fața mea scut bastonul vrăjit și îngheța timp, viață. criogenie. minute în șir. treceau, într-o clipită, zile. ani. ere. aveam să rămânem așa suspendați la fiecare Iluzie Comică.

Anton reușea să facă să nu îl mai simt acolo, aproape, în spatele meu. se depersonaliza, se dezintegra, dispărea. paralizam temporar. ne ridicam fără consistență deasupra materiei. gravitația era numai un concept de care avem voie să râdem.singurul lucru concret era mereu o boabă lichidă. lacrima unei apuse suferințe înmărmurite îmi cădea dintre gene și se spărgea în mii de steluțe pe lemnul viu al bastonului de Maestru, sceptrul magic al unui artist alchimist, bățul ăla luat de pe masa de recuzită din culisele teatrului, care, odată intrat în scenă în mâna actorului credincios, avea puterea să schimbe istoria, să vindece, să absolve. a plecat ieri. teatru în teatru în teatru. iluzie. copiii lui, Hänsel și Gretel, au crescut acolo, în teatru. acolo au învățat mai întâi paradoxul vieții artistului: umilința și înălțarea într-o aceeași clipă a unui timp temporar suspendat. Ioana și Vladimir sunt copii de Maestru. acum opresc timpul să vindece lumi. actriță, regizor.lacrimile se sparg în mii de steluțe pe sceptrul care nu e altceva decât recuzită de scenă. dar în mâinile credinciosului, are putere să vindece lumi. asta nu-i o iluzie. Dumnezeu să ierte și să primească în brațe”.

 

Slujba de înmormântare a avut loc la Cimitirul Bellu

 

În ce a jucat

 

Actorul Florin Anton a făcut parte din echipa Teatrului de Comedie încă din anul 1982, atunci când l-a interpretat pe Hieron al II-lea în Arma secreta a lui Arhimede de Dumitru Solomon, regia Alexandru Colpacci (1982). Absolvent al secției de Actorie, la clasa Sandei Manu, Beate Fredanov și Ion Caramitru, Florin Anton a realizat roluri memorabile pe scena Teatrului de Comediu, precum Demetrius din Visul unei nopți de vară, regia Alexandru Darie (1990), Kreplin din Fuga, regia Cătălina Buzoianu (1995), Alcandre din Iluzica Comică, regia Alexandru Darie (1999), dar și în cinematografie: Pădureanca, regia Nicolae Mărgineanu (1986), Miracolul, regia Tudor Mărăscu (1987), Profetul, aurul şi ardelenii, regia Dan Piţa, Faleze de nisip, regia Dan Piţa.

 

 

Ultimele materiale video - DCNewsTV.ro

Te-ar putea interesa

Get it on App Store Get it on Google Play







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2021 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: publicitate@dcnews.ro


nxt.201
YesMy