Gusturile alimentare se educă din copilărie. Mihaela Bilic: Memoria e mai importantă decât papila, când vine vorba de mâncare

Nutriționistul Mihaela Bilic vine în sprijinul părinților care se confruntă cu probleme privind alimentația copiilor, de multe ori mofturoși când li se oferă produse alimentare noi, mai ales în perioada diversificării.

”Gustul e în cap, nu în gură! Mâncarea nu înseamnă doar combustibil pentru organism, este și plăcere pentru simțuri. Percepția gustului are loc în creier și este o combinație între stimulii primiți de la receptorii de gust și miros. Simțul gustativ apare încă din stadiul de embrion, însă numărul și diversitatea receptorilor variază de la o persoană la alta. Cu alte cuvinte suntem cu toții diferiți când e vorba de gusturi”, a scris Mihaela Bilic pe Facebook.

Potrivit nutriționistului experiențele gustative sunt  anatomice și emoționale, iar pentru cei mici, partea emoțională cântărește foarte mult.

”Lucrurile sunt mai complicate de atât, orice experiență gustativă are 2 componente:

-una anatomică, care înseamnă percepția celor 4 gusturi de bază-acru, amar, dulce, sărat

-una emoțională, care corespunde cuvintelor îmi place/nu-mi place; alimentul este asociat mental cu o anumită trăire sau experiență avută în timpul degustării.

Altfel spus, nu contează gustul real al unui produs, contează ce proiecție facem noi asupra lui. În afară de zahăr, nu suntem programați genetic să iubim un aliment”, a mai scris Mihaela Bilic.

Preferințele alimentare, rezultat al experiențelor gustative

”Toate preferințele alimentare pe care le dezvoltăm sunt rezultatul experiențelor gustative avute de-a lungul timpului.

Aspectul emoțional este important mai ales la diversificarea alimentației pentru copii. Dacă îi obligați să mănânce sau nu gătiți pe placul lor un anumit aliment, riscați ca ei să dezvolte aversiune pentru multe feluri de mâncare. Participarea copiilor la activitățile din bucătărie este esențială pentru împrietenirea lor cu alimentele.

Atmosfera din jurul mesei și felul în care ceilalți membri ai familiei apreciază un anumit produs îl va face pe copil să-l consume chiar dacă gustul este unul greu de acceptat. Cel mai bun exemplu este gustul amar - există copii care consumă cu plăcere salată de andive pentru simplu fapt că toată familia face asta.

În concluzie gustul se formează în cap, nu în gură și nu ține de aliment, ci de persoană! Indiferent de ADN-ul nostru anatomic, educația gustului se face în funcție de mediu și de contextul emoțional. Gustul se învață și se diversifică pe bază de experiențe alimentare plăcute. Memoria e mai importantă decât papila, când vine vorba de mâncare”, a concluzionat nutriționistul.

Citește și: Roșiile cu brânză, ”meniul de vară” al românilor. Mihaela Bilic: N-ai ce să greșești

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News