"Marea mea slăbiciune o reprezintă dulcele. La orice rezist pe lumea asta, dar când văd dulce s-a stins lumina în sat. M-am luptat foarte mult cu acest "monstru" şi am ajuns la o variantă de echilibru. O perioadă, am zis "să nu existe dulce în viaţa mea". Am aruncat tot din cămară, nimeni din familie nu avea voie să aducă. Toţi erau nevoiți să se ascundă, nimeni să nu mănânce în faţa mea. Eu, când îl vedeam, nici nu mă uitam.
Şi, evident că, la un moment dat, am cedat. Și nu mâncam o bucăţică, ci "un tir"! Până nu terminam ciocolata, nu mă lăsam. A urmat o altă perioadă din viaţa când mi-am dat seama că să pretind că nu există dulcele este o prostie. Am încercat să îl accept în viaţa mea. Am voie să mănânc, dar în anumite limite şi perioade. Am încetat să îl las pe "monstrul" dulce să mă controleze. Am început să am dulciuri în casă, să le văd, să le am la îndemână şi să le mănânc cu măsură", a povestit Carmen Brumă.
Interviul complet, în materialul video de mai jos:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
