Prof. dr. Florian Lixandru, inspectorul general al Inspectoratului Școlar al Municipiului București și fost secretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării, vorbește despre limitele inteligenței artificiale, formarea profesorilor prin PNRR și motivul pentru care niciun soft nu va putea ține vreodată locul dascălului din fața clasei.
În cadrul emisiunii DC Edu, moderată de prof. univ. dr. Sorin Ivan, prof. dr. Florian Lixandru (ISMB) atrage atenția că școala românească se află acum într-un impas.
„Pot spune că la acest moment școala românească se află într-un impas, ar trebui să răspundă simultan la mai multe provocări. (...) Școala românească trebuie să răspundă și la întrebarea cum îi pregătim pe elevi sau pentru ce îi pregătim pe elevi pentru viitorul apropiat? Ce trebuie să știe un elev pentru a putea face față provocărilor viitoare? Și mă refer aici la inteligența artificială, care nu trebuie trecută cu vederea”, spune inspectorul general al ISMB.
Din școala românească a dispărut perioada în care un rezumat la română sau o compunere la istorie garantau că elevul chiar a trecut prin filtrul propriu informația. Cu ajutorul platformelor generative, orice copil poate livra în câteva secunde pagini întregi de text impecabil structurat, ilustrații complexe sau sinteze. Dar ce mai rămâne din învățare când efortul intelectual este externalizat complet?
„Sunt foarte multe sarcini pe care elevul ar trebui să le rezolve, dar pe care inteligența artificială le rezolvă într-un timp extrem de scurt, inclusiv redactarea de texte, extragerea de sinteze, crearea de imagini și așa mai departe. Și atunci mă întreb: ce ar trebui să facă elevul dacă inteligența artificială vine și suplinește aceste funcții pe care el ar trebui să le îndeplinească?
Elevul ar trebui să știe care sunt limitele inteligenței artificiale, ce este bun și ce este rău, să distingă între realitate și manipulare, să poată analiza critic un text sau un rezultat, să vadă care sunt limitele inteligenței artificiale, pentru că nu trebuie să ne lăsăm dominați de inteligența artificială”, explică prof. dr. Florian Lixandru.
100.000 de profesori și pedagogia digitală prin PNRR
Pentru a ține pasul, sistemul a încercat să miște rotițele prin investiții și cursuri. Proiectele de pedagogie digitală finanțate prin PNRR au adus table interactive, laboratoare inteligente și zeci de mii de ore de instruire. Însă o școală dotată tehnic nu devine automat o școală modernă dacă modul în care se predă rămâne neschimbat. Ecranele nu suplinesc lipsa unei strategii.
„Profesorii au fost într-o anumită măsură formați pe zona de pedagogie digitală. Vorbim de acel program de pedagogie digitală finanțat din PNRR la care au participat 100.000 de cadre didactice, dar nu este de ajuns. (...) Noi suntem datori să începem cu profesorii, să arătăm care sunt limitele inteligenței artificiale, cum poate ajuta inteligența artificială în actul educațional și mai departe să venim în fața copiilor și să le explicăm la fel, să gândească limitele acestui mijloc”, spune prof. dr. Florian Lixandru.
În cadrul discuției s-a mai vorbit și despre faptul că ani la rând, școala a premiat memoria de scurtă durată: capacitatea de a reproduce pagini întregi de comentarii, definiții sau formule. Astăzi, orice model de limbaj știe mai multă teorie decât poate cuprinde orice manual și într-o clasă, în care un chatbot poate genera instant orice definiție, să ceri unui copil să reproducă mecanic e o absurditate pedagogică. Dacă vrem ca notele să mai aibă valoare, evaluarea elevului trebuie să se schimbe.
„Noi trebuie să renunțăm la acele modele prin care evaluăm nivelul de cunoștințe pe care îl deține elevul sau gradul de modul de a reproduce anumite informații. Noi trebuie să punem accentul pe creativitate, să punem accentul pe rezolvarea de probleme, pe gândirea critică. Să nu mă intereseze exclusiv rezultatul, ci modul în care elevul a ajuns la acel rezultat, să-mi explice modul în care a gândit pentru a ajunge la acel rezultat.
De aceea este nevoie foarte mult de mai multe evaluări orale. Este nevoie de activitate colaborativă la nivelul claselor. Activitatea prin metoda proiectelor este iar o metodă foarte bună prin care putem dezvolta la elevi atât abilități de comunicare, cât și abilități de relaționare care să conducă la rezolvarea unor sarcini pe care profesorul trebuie să le impună”, explică inspectorul general al ISMB.
„Trebuie pus accentul, făcut link-ul ăsta de la cunoștințe la competențe. Se tot vorbește: ce știu să fac cu cunoștințele pe care le are elevul? Știu formule, teoreme, să rezolv integrale, citate, am citit, dar ce fac cu toate aceste lucruri?”, adaugă prof. univ. dr. Sorin Ivan.
„Ce știe să facă elevul cu acele cunoștințe. Iar pentru aceasta este nevoie inclusiv de pregătirea corpului profesoral, profesorii să-și schimbe acea paradigmă în ceea ce privește atât evaluarea, cât și predarea la clasă”, completează prof. dr. Florian Lixandru.
De ce niciun algoritm nu poate înlocui un profesor adevărat
Vor ajunge oare profesorii supraveghetori ai unor softuri inteligente? Răspunsul este categoric. Oricât de complex ar fi un robot, el nu poate simți când un copil este abătut și nu poate oferi căldura unei încurajări la momentul potrivit. Educația este, înainte de toate, o întâlnire între oameni.
„Să nu înlocuim inteligența umană cu inteligența artificială. Exista acea temere cum că inteligența artificială va înlocui factorul uman, nici pe departe! Eu sunt contra acestei afirmații, pentru că prezența umană nu poate fi înlocuită de nimeni, iar modelul uman care vine în fața copilului este definitoriu pentru formarea lui viitoare”, spune prof. dr. Florian Lixandru.
Inteligența artificială poate genera teme, poate traduce în zeci de limbi și poate structura proiecte întregi. Însă caracterul, valorile și curajul de a gândi pe cont propriu nu se învață dintr-un dialog cu un prompt. Tehnologia rămâne doar o unealtă, iar sufletul școlii rămâne, ca întotdeauna, omul.