În realitate, Puterea este confruntată cu termene precise impuse de FMI și de mecanismul de funcționare a statului. Legea Pensiilor, pe care a returnat-o Băsescu, pentru a nu risca suspendarea, trebuie redicutată și aplicată până la 1 ianuarie. Legea Bugetului (și cele două legi aferente: a Salarizării unice și a Educației) au un termen și mai scurt, fiind de asemenea discutate cu FMI. Ordonanța 50, altă ”condiționalitate” a echipei lui Franks, are nevoie de votul parlamentarilor. Senatul este deja controlat de Opoziție, care conduce și în Biroul permanent al Camerei. Toate legile de care depinde finanțarea FMI pot fi întârziate prin proceduri parlamentare de către Opoziție, care deține două atu-uri în justificarea acțiunilor sale: întârzierea cu care a pregătit guvernul aceste legi și frauda făcută de Anastase în cazul pensiilor. Astfel, din punct de vedere al opiniei publice, boicotarea oricărei ședințe de plen sau Birou al Camerei pe care ar încerca s-o conducă Roberta este legitimă, iar PDL nu are ce explicații să dea, mai ales că principalul său efort e concentrat în blocarea anchetei penale în acest caz. Dacă Anastase ar ieși din joc circa o lună și jumătate, și-ar recunoaște, implicit, vinovăția, iar Opoziția ar prezenta ca o victorie în fața PDL această retragere. În loc de una sau două zile de discuții, cum s-ar întâmpla dacă Roberta se retrage, am avea peste 6 săptămâni de scandal, în care s-ar reaminti zilnic populației cum a numărat ea voturile, înmulțind cu doi.
PDL a mai avut o experiență similară cu fostul ministru Ridzi, care a amânat demisia, când a fost implicată în ancheta DNA, iar în final partidul s-a ales și cu un demnitar demis și cu un deficit de imagine