După trei ani de succese neîntrerupte, Antenele înregistrează primul eșec. Situația este paradoxală, întrucât nu reflectă ceea ce se petrece în rândul consumatorilor de media.
Se discută mult despre efectul nociv al presei și despre scăderea nivelului cultural al produselor jurnalistice. Puțini se referă, însă, la un mediu de informare unde cursa pentru cel mai mic numitor comun a dus la standardizarea tâmpeniei.
Nu toată lumea citește ziare sau reviste, dar la filme se uită toți. Iar filmele devin pe zi ce trece mai idioate, fiindcă criza nu mai permite investiții în produse de nișă. Căutarea celei mai mari audiențe pleacă de la constatarea că publicul de cinema este alcătuit mai ales din puștime. Așa că filmele sunt proiectate pentru nevoile puștilor: adrenalină, sex, glume pentru a căror înțelegere nu e nevoie de lecturi anterioare. Tușe groase, caricaturale, șabloane, emoții primare, multă tehnologie, care acoperă lipsa de conținut.
Nu întâmplător, teatrele au fost luate cu asalt. S-a depășit momentul când se jucau piesele cu casa închisă. Acum, la fel ca în occident, se cumpără biletele cu luni înainte. Sunt teatre, cum ar fi Metropolis, unde au loc trei reprezentații pe zi. Apar, în ritm rapid, teatre independete, în restaurante, în săli improvizate, pe stradă. Am auzit că fostul Cinema Gloria se transformă în teatru.
Scena nu e nevoită să caute unanimitatea, are suficient public pe fiecare nișă în parte. Își poate permite să lase personajele unei drame să moară în final, nu e nevoită să le salveze chicios, ca Hollywood-ul, fiindcă le apar spectatorilor noi coșuri pe față, dacă n-au parte de happy-end.
Ideea Antena Group de a resuscita Teatrul Tv nu a fost rea deloc. Câteva greșeli de poziționare au dus la pierderea pariului. În primul rând, Bendeac. Vedeta înseamnă costuri mari, prea mari pentru un proiect de nișă (deci, obligatoriu, prime time și A1), dar și pierderea publicului care s-a săturat de kitsch (adică de filme). Publicul de Bendeac avea de ales între o piesă de teatru, gen cu care nu era prea familiarizat, și o telenovelă de pe alt canal (D). Nu cred că publicul de teatru se dă în vânt după Puii lui Bendeac, ba dimpotrivă. Mai degrabă ar fi adus spectatori Florin Piersic, atât din rândul celor care îl știu din filmele cu Mărgelatu, cât și al cunoscătorilor, care l-au văzut în Zbor de-asupra unui cuib de cuci, la Național.
Marele păcat nu e că n-a reușit, ci că nu se va mai încerca. Ștacheta a fost ridicată prea sus, prin programarea în prime time, la Antena 1. Să nu uităm că un concert simfonic, la Antena 3, a dat lovitura, de Ziua Regelui. Antena 2 și-ar fi atras un public mai select, cu Teatru Tv. Zeci de actori care vor să-și facă un nume ar juca aproape gratis, într-un astfel de proiect. Nu s-ar merge pe notorietatea vedetelor, ca să atragi spectatorii, ci pe nevoia de spectacol altfel. Deci, nu s-ar mai concura nici cu Hollywood-ul, nici cu Stambulul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
