Un articol scris de Mircea Eliade în 1937 se potriveşte din păcate perfect vremurilor noastre.
“Piloţii orbi” poate fi citit aici, într-un moment în care observăm tentative de restrangere treptată a democraţiei, abuzuri şi derapaje ale actualei puteri. Eliade zugrăvea în acel articol un tablou al României aflată cu un an înainte de instaurarea dictaturii regale, o perioadă în care “Elita noastrã conducătoare îşi continuă micile sau marile afaceri, micile sau marile bătălii electorale, micile sau marile reforme moarte“. Oare cât de bine se potriveşte acest pasaj vremurilor noastre, anului de graţie 2010?
Nu ştiu în acest moment dacă în curând vom avea parte şi de un regim autoritar asemănător celui din 1938 instaurat de Carol al 2-lea, politologi experimentaţi insistă că nu se poate, că nu ne lasă Uniunea Europeană dar nu sunt deloc sigur că aceeaşi Europa nu se va face că nu vede derapajele dacă cei care strâng treptat surubul vor reuşi să salveze aparenţele…De altefel, în ultimii 20 de ani, ai noştri conducători s-au dovedit a fi experţi în a vopsi cioara sau gardul, luaţi-o cum vreţi!
Ceea ce mă îngrijorează este cu mult mai grav şi mai profund decât episoadele trecătoare cu numele de Boc, Băsescu, Udrea samd, e vorba de cicluri istorice scurte de câte 20 de ani care marchează tragic istoria noastră recentă.
Când Eliade scria acel articol trecuseră 19 ani de la Marea Unire şi după încă un an urma o dictatură. Ce s-a întâmplat după terminarea războiului se ştie foarte bine, instaurarea deplină a regimului comunist s-a desăvârşit odată cu naţionalizarea din 1948, an în care ruşii, cu ajutorul cozilor de topor autohtone au lichidat proprietatea privată. Cât a trecut de atunci şi pâna în 1968 când Ceauşescu dădea senzaţia unei deschideri fără precedent?20 de ani!De mandatari va mai amintiţi?De micile afaceri private din comerţ care începeau să înflorească vă mai aduceţi aminte?După câţiva ani a început o închidere severă, o întoarcere în stalinism, o exacerbare a cultului personalităţii şi toată perioada se termină cu acel decembrie 1989 sângeros dar dădător de speranţe. Treceau 21 de ani de la momentul 1968…Suntem acum în 2010, ne despart 20 de ani de acel 1990 al noului început şi ne aflăm într-o cumplită criză economică, stăm cel mai rău din toată Uniunea Europeană la capitolul nivel de trai iar specialiştii ştiu foarte bine că 2011 va fi şi mai rău. Cei care spun că ne revenim sunt politicieni de la putere, replica fidela a propagandiştilor PCR din anii negri ai lui Ceausescu, acei indivizi care aveau tupeul să vorbească de cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres unor oameni care dormeau iarna cu paltoanele pe ei!Tot acum reînvie urmăririle, ascultările de telefoane, ameninţările pentru cei care îndrăznesc să arate cu degetul lipsa de performanţă şi minciunile conducătorilor. Şi, având în vedere şi cât de citiţi sunt cei cocoţaţi acolo sus, nu m-ar mira ca domnul preşedinte sau domnul prim ministru, direct sau prin consilieri să se răstească şi la Mircea Eliade pentru îndrăzneala de a fi zugrăvit cu atâţia ani înainte, epoca Băsescu!
Ciclurile astea de 20 de ani ar trebui să ne dea fiori. Un specialist în simbolistică mi-a zâmbit atunci când i-am povestit temerile mele şi imediat m-a trimis la Constantin Brâncuşi. ”Şti ce a fost Brâncuşi?A fost un editorialist de excepţie, un fin analist, un atent observator al societăţii dar nu a folosit cuvinte ci propria sa artă. Uite, te-ai gândit vreodata ce înseamna Coloana Infinitului?Exact ciclurile astea de care vorbeai, parcă ar fi o mâna nevăzută care te strânge de gât până la sufocare, îţi dă drumul să nu mori, iar te strânge iar îţi dă drumul, şi o ţine aşa, nu se termină niciodată..Aşa o ducem la infinit!”
Am rămas pe gânduri şi am luat la răsfoit istoria, coborând de această dată mai jos de 1918. Ce să vezi?Alte cicluri, a caror medie se învârte în jurul cifrei de 20 de ani!Cam atât timp trece între evenimente tragice şi o nouă speranţă pe aceste meleaguri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
