Vor putea fi admiraţi în portretizarea personajelor Willie, Joe și Albert, prieteni de o viață care decid să-și riște viețile liniștite de pensionari și să abandoneze calea cea dreaptă pentru prima oară, atunci când fondurile lor de pensii sunt pierdute din cauza unor tertipuri bancare.
Zach Braff (Garden State, Rolul vieții mele) regizează filmul, bazându-se pe scenariul scris de Theodore Melfi, nominalizat la Premiile Oscar (Hidden Figures, Sf. Vincent).
Premisa Poveştii
Orice om are o limită și orice om va izbucni la un moment dat, dacă limita aceea e depășită. Uneori, asta se întâmplă într-un mod total neașteptat. Să-i luăm ca exemplu pe Willie, Joe și Al, jucați de trei dintre cei mai respectați și împliniți actori ai planetei. Acești locuitori cinstiți și inimoși ai Brooklyn-ului, a căror prietenie s-a consolidat pe când lucrau la linia de montaj a Semtech Steel, nu s-au gândit niciodată că ar fi genul de oameni care ar îndrăzni să jefuiască o bancă.
Desigur, ei nu s-au gândit niciodată că banca lor îi va jefui pe ei.
Acum, sunt furioși de-a binelea. Fraieriți de sistemele de pensii și de ipoteci și convinși că nu au nimic de pierdut, aceste așa-zise minți criminale aflate la o vârstă respectabilă hotărăsc să pună la cale o singură lovitură, avântându-se într-o lume riscantă, neobișnuită – dar ciudat de înviorătoare – a sincronizărilor perfecte, a deghizărilor și a mașinilor de evadare. Pregătindu-și din timp alibiurile, cei trei pun la cale jaful perfect, cu scopul de a-și recupera banii pierduți, chiar dacă acesta va fi ultimul lucru pe care-l vor face în viață.
Ei își forțează norocul. Își încearcă limitele. Se și apropie de pragul de 80 de ani... dar asta nu contează, pentru că nu ești niciodată prea bătrân pentru a-ți apăra drepturile.
”Scenariul lui Ted Melfi are o mulțime de răsturnări de situație amuzante și dezvăluiri surprinzătoare. El e un povestitor fantastic. În plus, ai ocazia să-i urmărești pe trei dintre cei mai grandioși actori de la Hollywood, cu care mi-a plăcut foarte mult să lucrez, și sunt sigur că publicul va aprecia cât de frumos au reușit cei trei să țină în echilibru comedia și acțiunea cu momentele mai emoționante și înduioșătoare, care reprezintă la rândul lor o parte importantă din poveste. Îi ador pe tipii ăștia. Cine nu-i de aceeași părere? Ei chiar te fac să crezi că acești trei pensionari sunt cei mai buni prieteni de 40 de ani, alături unii de alții la bine și la greu”, spune regizorul Zach Braff.
„Primesc scenarii mereu, dar acesta a fost unul special. Am adorat faptul că pelicula e o comedie, ceva ce nu primesc prea des, dar mi-a plăcut mult și calitatea relațiilor dintre personaje. E un film șarmant, foarte amuzant, dar cu o notă anume de profunzime. În plus, aceasta era ocazia de a lucra cu Morgan și Alan și, sincer, ca actor, ce-ți poți dori mai mult de-atât?” afirmă Caine.
Citând chimia lor de netăgăduit, Freeman adaugă: „Cred că, datorită faptului că noi chiar ne distram turnând filmul, această stare se poate observa cu ochiul liber și în produsul final”.
Deși în mare parte, Jaf cu stil stârnește râsul, pelicula îi provoacă publicului și o indignare autentică din cauza intrigilor create de afacerile mari, uneltiri care pe unii i-au atins și în realitate. La fel ca Joe, Wilie și Al, mulți alți oameni au ajuns la ananghie din cauza unor beneficii dispărute și împrumuturi mincinoase, confruntându-se astfel cu discrepanțele provocate de ceea ce li s-a promis și ceea ce li s-a oferit cu adevărat.
„Îți poți imagina cu ușurință situația: dacă o persoană care a lucrat toată viața sa în cadrul unei companii și s-a bazat pe aceasta că-și va onora angajamentul, iar aceasta nu o face, chiar dacă acea persoană nu a avut niciodată în viața sa un gând criminal, tot s-ar umple de furie. Pot să înțeleg foarte bine de ce acești trei tipi o iau razna și fac ceea ce fac”,spune Arkin.
Oricât ar fi de hazlie și zeflemitoare, când vine vorba de probleme reale, povestea lovește fără milă. „Avem niște faze foarte haioase în film, dar realitatea situației lor și mizele aflate în joc sunt jucate cu onestitate, chiar nu cred că poți să rămâi indiferent în fața acestei situații, care-i face pe cei trei prieteni să se chinuie căutând un mod de a supraviețui.” spune Braff.
„Cred că publicul apreciază cazurile în care oamenii își reglează conturile. A trebuit să abordăm planul într-o manieră comică, pentru că ceea ce fac ei este un delict, dar și ceea ce li se face lor este tot un delict. Am o slăbiciune pentru poveștile despre justiție și despre oameni care primesc ceea ce merită. Din punctul meu de vedere, cei trei prieteni au dreptate. Au lucrat 40 de ani pentru ca acum să fie, efectiv, jefuiți de pensia pentru care au muncit. Iar ceea ce i se întâmplă lui Joe cu ipoteca este un exemplu perfect al artei cu care funcționarii bancari conving cumpărătorii astfel încât banca să iasă în profit, fără a ține vreun pic cont de clienți”, mărturiseşte scenaristul Theodore Melfi.
Melfi a introdus și un element de romantism întruchipat de joviala și pasionata Annie, jucată de Ann-Margret, care este opusul cinicului și precautului Al. Scenaristul spune că a optat pentru introducerea acestui element deoarece „am vrut să explorez ideea de iubire și sex la o vârstă mai înaintată. Aceasta este o parte importantă a vieții pe care rareori o vezi portretizată”.
În plus, Melfi furnizează și povești mai complexe despre personajele principale, detaliind trecutul lor, legăturile de familie și modul în care-și trăiesc viața zi de zi.
„Filmul ăsta chiar are de toate”, spune Ann-Margret, al cărei rol în poveste aduce o notă de farmec și puțină înflăcărare. „Râzi. Te identifici cu personajele. Te implici, iar apoi căldura și amărăciunea poveștii te lovesc, astfel încât la final rămâi cu un zâmbet pe buze. Eu chiar am lăcrimat”.
Distribuția este completată de Joey King, care-i dă viață mult iubitei și isteței nepoate a lui Joe – Brooklyn. Peter Serafinowicz îi dă viață tatălui fetiței, Murphy, ale cărui conexiuni dubioase din lumea marijuanei ar putea, în sfârșit, să se dovedească a fi utile lui Joe și prietenilor săi. John Ortiz îi dă viață lui Jesus, un personaj suspect care e de acord să le arate jefuitorilor novici cum merge treaba. Matt Dillon îi dă viață insistentului agent FBI Hamer, iar Christopher Lloyd este Milton, vecinul împrăștiat, dar bine intenționat, al celor trei prieteni.
Fiecare plan extraordinar pornește de la o scânteie care aduce după sine inspirația. În acest caz, ne referim la scânteile produse de descărcările unor arme semiautomate de la mică distanță.
Joe, care este menit să devină căpetenia acestor improbabil răsculați, se află într-o dimineață la Williamsburg Savings, unde trebuie să asculte un reprezentant al serviciului cu clienții extrem de condescendent (jucat de Josh Pais – „Ray Donovan”) care îi explică de ce, dintr-odată, plata ipotecii s-a triplat. În acel moment, pistolari mascați năvălesc în bancă pentru a o jefui. Făcând parte din asistența luată prizonieră, Joe observă coregrafia ireproșabilă a bandei și ușurința cu care membrii săi iau ceea ce vor și dispar cu repeziciune. Nu i se pare deloc dificil: câteva minute de muncă pentru un premiu de milioane de dolari.
Mai târziu, când le povestește prietenilor săi întâmplarea la care a asistat, Joe emite, pe jumătate în glumă, ideea că și ei ar putea să facă o treabă la fel de bună. Cei doi îl iau peste picior. Dar câteva zile mai târziu, după aflarea zguduitoarelor știri conform cărora plata pensiilor a fost suspendată – fiind astfel lăsați în pom – ideea începe să pară mai puțin nebunească și mult mai realizabilă.
Decizia lui Joe este influențată și de faptul că familia sa se bazează pe el când vine vorba de a avea un acoperiș deasupra capului.
Willie este și el un tată și bunic mândru, deși legăturile sale trebuie să facă față distanței. El prețuiește apelurile pe Skype și își dorește să-și poată vizita mai des rudele din Vest. Doar Al, văduv de foarte mult timp, nu are o familie apropiată, Willie și Joe fiind cei care umplu acest gol din viața sa.
„Ei pur și simplu își petrec timpul unii în compania celorlalți”, spune Freeman, subliniind obiceiurile celor trei.
„Morgan îi conferă personajului o căldură aparte și un șarm anume”, apreciază De Line. „El mereu are o sclipire în ochi și un simț al umorului grozav, care iese la iveală indiferent de circumstanțe. Pe de altă parte, Albert este pesimistul și zgârcitul grupului. Alan Arkin, unul dintre cei mai brilianți actori de comedie care mai joacă pe marile ecrane, îi oferă o notă amuzantă, cinică, ba chiar nevrotică, care îi ține în echilibru pe ceilalți doi. Dar chiar și așa, Al aduce și el o căldură aparte poveștii. Iar Michael Caine, în rolul instigatorului, oferă cantitatea potrivită de umanitate personajului, dar și un simț al umorului ironic și o atitudine care te face să crezi că asta chiar se va întâmpla în realitate.”
„E foarte interesant să urmărești cum aceste personaje diferite prind viață” îşi aminteşte Braff. „Câteodată tocmai cele mai subtile și mărunte aspecte dezvăluie cel mai mult, iar cei trei actori sunt conștienți de faptul că poți să creezi momente micuțe cu un impact extraordinar făcând doar ceea ce trebuie, nimic în plus. Cei trei se înțeleg foarte bine, au încredere unii în alții și știu că noi, cei din spatele camerelor, vom recepționa micile detalii care evocă atât de multe. Am învățat extrem de multe colaborând cu ei, urmărindu-i la lucru.”
Întâmplarea face ca pregătirea jafului să coincidă cu carnavalul anual de strângere de fonduri pentru copiii din comunitate, cei trei prieteni oferindu-se deja să ajute. Ar arăta suspect dacă cei trei ar renunța deodată, așa că vor trebui să găsească un mod prin care să împace și capra, și varza. Nu că organizatorul evenimentului, Milton, ar observa neapărat...
Christopher Lloyd îi dă viață lui Milton, probabil cea mai necalificată persoană pentru organizarea carnavalului. Milton are o inimă de aur, deși e mereu cu capul în nori. Dar în ciuda aiurelilor și argumentelor ineficace, el încă are demnitatea sa. De Line consideră că: „Să ai în proiect o persoană atât de amuzantă și unică precum Christopher Lloyd este foarte palpitant. El ne făcea să râdem încontinuu. Zach l-a lăsat să improvizeze, iar Christopher tot scotea glume absolut geniale”.
Pe măsură ce Willie, Joe și Al încep să se apuce serios de treabă, le vine ideea ca, în cazul în care recuperează mai mulți bani decât li se datorează, să-i doneze carnavalului pentru copii. Nu doar atât: dacă totul merge conform planului, carnavalul în sine ar putea reprezenta acoperirea perfectă, iar Milton, binecuvântată fie-i dezorientarea, ar putea fi cea mai bună persoană care să le „confirme” alibiul.
Dar înainte de a se dedica complet planului, cei trei trebuie să se asigure că sunt pregătiți pentru acest jaf. Ei au nevoie de o repetiție, pentru a-și măsura punctele slabe și cele forte, ceea ce duce la un adevărat fiasco atunci când încearcă să fure de la băcănie. Aceasta este una dintre scenele favorite ale tuturor celor implicați în proiect. Pe măsură ce Willie și Joe cutreieră printre raioanele de la Value Town, îndesând la întâmplare articole în buzunare, ei reușesc să apară pe toate camerele de securitate. Între timp, Albert – șoferul lor desemnat pentru evadare – începe să se plictisească și să se încălzească prea tare în mașină, așa că-și părăsește postul, forțându-și cei doi prieteni încărcați cu marfă de contrabandă să improvizeze o cale de scăpare.
Cel care-i vede în acțiune – din lipsa unei expresii mai potrivite – este managerul magazinului, Keith, jucat cu un umor discret de Kenan Thompson. Deși la început nu-și poate crede ochilor, Keith este, la sfârșit, mai degrabă distrat decât supărat din cauza acțiunii celor trei prieteni. Dar el tot trebuie să-și facă treaba, iar amuzanta confruntare care va urma este cu siguranță unul dintre cele mai memorabile momente ale filmului. Dar Keith nu suspectează niciun moment că acesta nu e nici pe departe planul lor final.
„Morgan a stat în coșul ăla aproape toată ziua”, își amintește Braff. „Nimeni nu s-a dus înapoi în rulota sa între duble. Michael a făcut cea mai mare parte din cascadoriile cu căruciorul, conducându-l prin trafic și pe lângă un autobuz care îi taie calea. Am vrut ca trei pătrimi din scenă să fie făcute de cascadori, dar actorii chiar au vrut să facă cea mai mare parte din scenă. Au fost foarte de treabă.”
Se pare că amândoi chiar s-au distrat bine.
Ceea ce le trebuie celor trei prieteni este ajutor profesionist. Din fericire, Joe știe un tip. El e convins că Murphy, tatăl ratat al lui Brooklyn, este exact tipul de consumator de droguri josnic care ar putea să aibă în lista sa de contacte niște delincvenți cu care l-ar putea pune în legătură fără prea multe întrebări.
Murphy, jucat de actorul/comediantul britanic Peter Serafinowicz care adoptă un accent american ireproșabil – administrează în prezent un dispensar medical de marijuana, aparent prima sa slujbă autentică. Se descurcă bine, deși aparent nu suficient de bine cât să achite pensiile alimentare pentru copilul său. Ultima persoană pe care vrea s-o vadă intrând în dispensar, în afara unui polițist, desigur, este Joe, pentru că asta aduce mereu cu sine și o predică.
De fapt, motivul pentru care Joe îl contactează pe Murphy are două straturi. Într-adevăr, el și prietenii săi au nevoie de o persoană care să-i ajute să planifice jaful, dar el speră și că-l poate convinge pe Murphy – tip decent, dar cu minte de adolescent – să-și asume responsabilitatea pentru fiica sa. Dacă planul merge prost, iar el și amicii săi ajung în închisoare? Cine va fi alături de Brooklyn?
Pe măsură ce Joe cântărește ideea de a jefui banca – fie că va câștiga, fie că nu – în mintea sa pe primul loc e Brooklyn și cum o va afecta asta pe ea. Motiv pentru care apelează la Murphy.
În ceea ce privește colaborarea cu unul dintre eroii săi în materie de actorie, Serafinowicz afirmă: „Michael Caine e dintr-o altă ligă. Nu e doar legendar, e și o persoană minunată. Cu toate acestea, eram speriat rău înainte să-l cunosc. Din fericire pentru film, personajul meu se presupune că trebuie să se simtă agitat în preajma lui Joe, pentru că acesta îl face mereu pe Murphy să se simtă inferior, așa că m-am putut inspira din asta”.
În mijlocul acestei planificări asidue, o legătură romantică frumoasă și neașteptată începe să înflorească între Albert și Annie, o casieriţă de la băcănie, jucată de Ann-Margret. Nimeni nu e mai surprins decât el când descoperă ce se întâmplă. Albert nu e chiar disponibil pe „piața dragostei” acum, acesta luând, cu mulți ani în urmă, decizia că acea parte din viața sa s-a încheiat.
Spirit voios, Annie detectează latura artistică și blândă a lui Albert, pe care acesta o ține bine ascunsă. Dezinvoltura glumeață care-i caracterizează pe Arkin și Ann-Margret se vede cel mai bine, probabil, într-o scenă de la carnaval, unde urcă pe scena de la karaoke împreună.
Inevitabilul ghimpe din coastă se prezintă sub forma înfumuratului agent FBI Hamer, jucat de Matt Dillon, despre care Braff spune: „El este credibil în rolul agentului FBI, dar e și un contrast potrivit pentru cei trei eroi, fiind și foarte amuzant.”
Pe podul din Manhattan
Filmările au avut loc, în mare parte, în Queens și Brooklyn. Pentru Braff, originar din New York, filmările la New York erau cruciale. „Structurile, oamenii și valoarea cinematografică pe care o obții în acest mediu nu se mai găsesc nicăieri”, afirmă el. „A fost o provocare. A fost foarte cald. Iar locuitorii orașului nu-ți ușurează mereu sarcina, mai ales dacă le blochezi trotuarele, dar știam că trebuia să filmăm acolo.”
Printre platourile cele mai importante ale filmului au fost banca, piața și carnavalul.
Ross și Sara Parks, responsabilă cu decorurile, au creat carnavalul Knights of Hudson la fața locului, mai exact în parcul East River din Williamsburg, decorul incluzând o roată Ferris, o casă bântuită, o tarabă cu karaoke și un rezervor uriaș cu apă în care Joe face o scufundare pentru o cauză nobilă.
Dar oricât de multe puzzle-uri organizatorice au prezentat aceste locații, Ross s-a bucurat mai ales de platourile pe care le numește „personaj și nuanță”, cum ar fi interioarele caselor lui Joe, Willie și Al, construite pe scene la studiourile Gold Coast în Bethpage, New York.
Un element esențial era plasarea poveștii și a personajelor într-un cartier de unde să poată vedea, în depărtare, o lume diferită.
Gary Jones, designerul de costume, și-a extins cercetările făcând excursii în diferite cartiere, fotografiind diferiți oameni mergând pe străzi. Ținând cont de bugetele limitate ale celor trei prieteni, el i-a conferit lui Joe aerul britanic adăugând ținutei sale o beretă, un blazer și o vestă. Pe de altă parte, Willie înclină mai mult spre puloverele obișnuite și pantalonii marinărești, pe când Al, mereu împotriva majorității, poartă mai tot timpul pantaloni scurți.
O distribuţie excelentă
Morgan Freeman (Willie Davis) este un actor laureat al Premiilor Oscar și una dintre cele mai renumite embleme ale cinematografiei americane. Filmele în care a apărut sunt considerate a fi unele dintre cele mai de succes din istoria cinematografiei, atât în ceea ce privește primirea făcute de critici, cât și de public.
În 2005, acesta a câștigat un Premiu Oscar la categoria „Cel mai bun actor în rol secundar” pentru rolul din O fată de milioane. Actorul a mai primit o nominalizare la aceeași categorie în 1987, pentru rolul din Strada, și trei nominalizări la categoria „Cel mai bun actor”: în 1989 pentru Șoferul Doamnei Daisy, în 1994 pentru Închisoarea îngerilor și în 2010 pentru Neînfrânt. El a câștigat un Glob de Aur pentru rolul său din Șoferul Doamnei Daisy, la categoria „Cel mai bun actor”.
Freeman a fost distins cu Premiul Cecil B. DeMille în 2011 în cadrul galei Globurilor de Aur; în același an, el a primit un premiu din partea AFI la cea de-a 39-a sa ediție, pentru întreaga sa carieră. În 2000, el a primit râvnitul premiu Kennedy Center Honor pentru cariera sa actoricească, fiind distins și cu premiul Hollywood Actor în cadrul Festivalului de Film de la Hollywood.
În 2010, Freeman a câștigat un premiu din partea National Board of Review la categoria „Cel mai bun actor”, pentru rolul din Neînfrânt, în care i-a dat viață lui Nelson Mandela. Pentru același rol, a primit și câte o nominalizare la Globurile de Aur și la gala Broadcast Critics Association.
Recent, Freeman a jucat în peliculele Ben-Hur, Now You See Me: Jaful Perfect 2, Cod Roșu la Londra, Ted 2, Last Knights, Lucy, Povestea delfinului 2, Transcendence: Viață după moarte, Marea aventură Lego, Burlaci întârziați, Now You See Me: Jaful perfect, Oblivion: Planeta uitată, Cod Roșu la Casa Albă și Cavalerul negru: Legenda renaște.
În 1978, Freeman a primit un premiu Drama Desk pentru maniera în care i-a dat viață lui Zeke în piesa The Mighty Giants. Pentru acest rol, el a primit și o nominalizare la premiile Tony la categoria „Cel mai bun actor”.
În timpul liber, Freeman adoră să cutreiere apele și cerurile; astfel, el este un marinar înrăit, dar și pilot. Actorul iubește și muzica blues, pe care încearcă să o mențină în prim-plan prin intermediul clubului său Ground Zero din Clarksville, Mississippi, locul în care s-a născut acest stil muzical. Actorul sprijină și ONG-ul Artists for a New South Africa, dar și mișcarea Campaign for Female Education.
Freeman a fost inclus de Forbes pe lista „Cele mai de încredere celebrități” de cinci ori, adică de fiecare dată când topul a fost publicat.
În viitorul apropiat, actorul va putea fi urmărit în Villa Capri și The Nutcracker and the Four Realms.
Michael Caine (Joe Harding) este un dublu laureat al Premiilor Oscar, a cărui carieră legendară se întinde peste mai bine de șase decenii. Caine și-a obținut primul Oscar pentru rolul din Hannah și surorile ei, în regia lui Woody Allen, pentru care a mai primit și nominalizări la premiile BAFTA și la Globurile de Aur, tot la categoria „Cel mai bun actor secundar”. Cel de-al doilea premiu l-a primit pentru rolul din Legea Pământului, în regia lui Lasse Hallström, la aceeași categorie. Rolul i-a mai adus și un Premiu SAG, dar și nominalizări la Globurile de Aur și la premiile BAFTA.
El a adunat patru nominalizări la Oscar la categoria „Cel mai bun actor”, prima în 1966 pentru rolul din Alfie, pentru care a primit și o nominalizare la Globurile de Aur și un premiu din partea Criticilor de Film din New York. Cea de-a doua nominalizarea la Premiile Oscar a venit în 1972, împreună cu o nominalizare la Globurile de Aur și un premiu Evening Standard, pentru rolul din Jocuri fatale, în regia lui Milo Tindle, film în care a jucat alături de Laurence Olivier. Rolul său din Meditațiile Ritei i-a adus cea de-a treia nominalizare la Premiile Oscar, dar și un Glob de Aur și un premiu BAFTA. Cele mai recente nominalizări la Premiile Oscar, BAFTA și la Globurile de Aur au venit în 2002, pentru rolul din Un american liniștit, care i-a adus și un premiu din partea Cercului Criticilor de Film din Londra.
Caine a câștigat un alt Glob de Aur și un premiu din partea Cercului Criticilor de Film din Londra pentru rolul din Vânătorul de vedete. Cel mai recent premiu din partea Cercului Criticilor de Film din Londra l-a obținut pentru rolul din Prestigiul, drama de epocă regizată de Christopher Nolan. În 2008 și 2012, Caine și-a reluat rolul în blockbuster-ele Cavalerul negru și Cavalerul negru: Legenda renaște. Tot în 2012, el a finalizat filmările pentru pelicula Ultima dragoste, în regia Sandrei Nettleback, film bazat pe romanul „La Douceur Assassine”, de Françoise Dorner. În același an, Caine a finalizat filmările pentru Now You See Me: Jaful perfect, în regia lui Louis Leterrier, în care a jucat alături de Morgan Freeman, Mark Ruffalo, Jesse Eisenberg și Woody Harrelson.
Actorul a jucat în mai bine de 50 de filme, inclusiv în Prea târziu pentru eroi, în regia lui Robert Aldrich; X, Y and Zee, alături de Elizabeth Taylor; Omul care voia să fie rege, în regia lui John Huston; Un pod prea îndepărtat, în regia lui Richard Attenborough; Hotel California, comedia scrisă de Neil Simon; Pregătit pentru a ucide, în regia lui Brian De Palma; Capcana morții, în regia lui Sidney Lumet; Sânge și vin, Marchizul de Sade, Miss Agent Secret, Austin Powers – Goldmember, Meteorologul, în regia lui Gore Verbinski, Copiii tatălui, în regia lui Alfonso Cuaron, Harry Brown și Începutul, populara producție din 2010 care i-a dat ocazia de a lucra din nou cu Christopher Nolan.
Fiind și scriitor, Caine a scris o autobiografie intitulată „What’s It All About?”, dar și cartea „Acting on Film”, bazată pe o serie de prelegeri ținute la BBC. Ultimul său memoriu, „The Elephant to Hollywood”, a fost publicat în 2010 de Henry Holt and Co. în Statele Unite, primind multe laude din partea criticilor.
În 1992, el a fost decorat cu distincția CBE – Comandant al Ordinului Britanic, opt ani mai târziu fiind ridicat la rangul de cavaler.
Cele mai recente filme în care a apărut sunt popularul Interstellar: Călătorind prin univers, în regia lui Christopher Nolan, Kingsman: Serviciul secret, în regia lui Matthew Vaughn, și Tinerețe, în regia lui Paolo Sorrentino, laureat al Premiilor Oscar.
Alan Arkin (Albert Gardner) este de multă vreme unul dintre cei mai respectați artiști de pe scenele de teatru și de pe marile ecrane. El a câștigat un Premiu Oscar la categoria „Cel mai bun actor secundar” pentru rolul din popularul film Fiecare se crede normal, apărut în 2006. Pentru rolul său, Arkin a mai primit și câte un premiu Independent Spirit și BAFTA, împărțind cu colegii din distribuție un premiu SAG. Arkin a fost nominalizat la premiile SAG și la nivel individual, la categoria „Cel mai bun actor în rol secundar”.
El a mai primit nominalizări la premiile Oscar, BAFTA și la Globurile de Aur pentru rolul secundar din Argo, peliculă regizată de Ben Affleck și premiată la Galele Oscar la categoria „Cel mai bun film”. Pelicula a câștigat și premiul BAFTA în 2013 la aceeași categorie. În plus, Arkin a fost nominalizat și la premiile Broadcast Film Critics Association, SAG și premiile Cercului Criticilor de Film din Londra. Acesta mai câștigat și două premii Genie, inclusiv la categoria „Cel mai bun actor într-un rol secundar” pentru prestația din Joshua Then and Now și „Cel mai bun actor străin” pentru intepretarea din Improper Channels.
Arkin a apărut recent în serialul BoJack Horseman și în filmele Haos de Crăciun,; Un braț de milioane; Grudge Match: Faceți pariurile, comedia regizată de Peter Segal în care apar Robert De Niro și Sylvester Stallone; Incredibilul Burt Wonderstone și comedia Trei tipi duri, alături de Al Pacino și Christopher Walken; pelicula a fost regizată de Fisher Stevens.
Apărând în mai bine de 70 de filme în 50 de ani, Arkin se poate lăuda cu un palmares în care apar și titluri precum Așteaptă până se întunecă, Aliniatul 22, Micile crime (debutul său regizoral), Inimile vestului, pentru care a primit un premiu din partea Cercului Criticilor de Film din New York, Șapte la sută soluți, Cruscrii, Edward Mâini-de-foarfece, Havana, Totul sau nimic, Fantomele trecutului, Însurat cu o criminală, A fost odată asasin..., Gattaca, Cocioabele din Beverly Hills, Jakob mincinosul, Răsfățații Americii, Thin Ice, City Island și Sunshine: Afacere de familie.
Arkin a scris și o serie de cărți, inclusiv opt volume pentru copii, cea mai recentă fiind intitulată Tony’s Hard Work Day. The Lemming Condition a fost distinsă de organizația The Booksellers of America, fiind plasată în biblioteca de la Casa Albă. În 2011, actorul a lansat un memoriu intitulat An Improvised Life.
Ann-Margret (Annie Santori) este o comediantă desăvârșită care a fost nominalizată de două ori la Premiile Oscar, a câștigat cinci Globuri de Aur, un Premiu Emmy și alte cinci nominalizări. Ea fost distinsă de trei ori cu premiul Female Star of the Year și de două ori cu premiul Outstanding Box Office Star of the Year. Ann-Margret a fost nominalizată și la premiile Grammy pentru CD-ul său God is Love: The Gospel Sessions.
Actrița a jucat la Casa Albă, în fața forțelor armate americane din străinătate și a fost premiată de USO World Board of Governors. În timpul Războiului din Vietnam, Ann-Margret și alți comedianți au făcut echipă pentru un tur USO pentru a-i amuza pe soldații americani staționați în părți izolate din Vietnam și din sud-estul Asiei. Ea a jucat chiar și în fața Regelui și Reginei Suediei.
A fost răsplătită cu un Premiu Emmy la categoria „Cel mai bun actor invitat într-un serial dramă”, pentru apariția din aclamatul serial Lege și ordine: Brigada specială, fiind nominalizată la premiile Emmy, SAG și la Globurile de Aur la categoria „Cea mai bună actriță într-un film de televiziune” pentru rolul din filmul Lifetime Sufletul petrecerii. A jucat alături de John Travolta și Robin Williams în Vechi tovarăși, apărând și în Diamantul pierdut și în Duminică, pierzi sau câștigi, în regia lui Oliver Stone. În această peliculă, ea a jucat alături de Al Pacino și Cameron Diaz. Pelicula Povestea unei crime a fost cel mai bine cotat film original timp de 15 luni.
A avut și șansa de a lucra cu legende precum John Wayne, Elvis Presley, Anthony Hopkins, Jack Nicholson, Arnold Schwarzenegger, Kirk Douglas, Steve McQueen, Burt Reynolds și Walter Matthau.
Cele două nominalizări la Oscar le-a primit datorită rolurilor din faimoasele pelicule Cunoaștere carnală, în regia lui Mike Nichols, și Tommy, în regia lui Ken Russell.
Popularitatea sa este de netăgăduit, ca dovadă rapiditatea cu care autobiografia sa – My story – a ajuns pe lista bestsellerurilor The New York Times, la nici o săptămână de la publicare.
Joey King (Brooklyn Harding) este una dintre cele mai importante actrițe adolescente la ora actuală, având deja un deceniu de activitate la vârsta fragedă de 17 ani.
King va putea fi urmărită în curând în Wish Upon, în care va juca și Ryan Phillippe.
În prezent, actrița se află în Africa de Sud, unde filmează viitoarea producție Netflix The Kissing Booth, ea urmând să fie și actrița principală din Stargirl, bazat pe romanul bestseller pentru adolescenți scris de Jerry Spinelli. King va mai apărea în Smartass în care îi va da viață unei adolescente încăpățânate și amatoare de marijuana, și în comedia cu accente dramatice Zeroville, alături de James Franco, Will Ferrell, Seth Rogen și Megan Fox. Drepturile de distribuire a peliculei au fost cumpărat de Alchemy la Festivalul Internațional de Film de la Toronto.
Matt Dillon (Agentul FBI Arlen Hamer) are o carieră de succes care se întinde pe mai bine de trei decenii, timp în care a putut să-și dovedească talentul atât în comedii, cât și în drame. Dillon și-a arătat versatilitatea cu un rol memorabil în aclamatul film Povești din L.A., în regia lui Paul Haggis, în care îi dă viață unui polițist rasist. Rolul său i-a adus nominalizări la Premiile Oscar, SAG, Critics’ Choice, BAFTA și la Globurile de Aur, el câștigând și un premiu Independent Spirit.
De la senzaționalul rol din Proscrișii, în regia lui Francis Ford Coppola, și până la comica interpretare din Mary cea cu vino-ncoa’, Dillon a demonstrat că e unul dintre cei mai versatili actori ai generației sale.
În 1990, actorul a câștigat un premiu Independent Spirit pentru rolul din Rebelul, în regia lui Gus Van Sant, în care-i dă viață unui dependent de droguri.
Recent, el a putut fi urmărit în comedia Fata care promitea, alături de Annette Bening și Kristen Wiig; drama Sunlight Jr., alături de Naomi Watts, și comedia The Art of Steal, alături de Kurt Russell.
Christopher Lloyd (Milton Kupchak) și-a început cariera în teatru. El a apărut în peste 200 de piese, pe Broadway și nu numai, la nivel regional și în producții de vară. Pentru rolul din Kaspar, Lloyd a primit câte un Premiu Obie și Drama Desk. În 1992, Lloyd a intrat în istoria Premiilor Emmy când a câștigat premiul la categoria „Cel mai bun actor – dramă” pentru rolul din serialul Road to Avonlea. Într-o categorie dominată de actori cu apariții regulate în serialele respective, acesta a fost primul actor care a câștigat premiul pentru o apariție ca invitat. Anul următor, regulile au fost schimbate astfel încât să existe și categoria pentru invitați.
Lloyd a apărut în mai bine de 90 de filme și producții de televiziune, inclusiv trilogia Înapoi în viitor, Ce să faci în Denver după moarte, Ultimul joc, Familia Addams, Stăpânul cărților, Dennis, pericol public, Terapie în grup, Star Trek III: În căutarea lui Spock, Povestea lui Despereaux, Snowmen...
Cel mai recent film în care a apărut actorul, I Am Not a Serial Killer, a fost prezentat la diferite festivaluri de filme independente. Lloyd a mai câștigat un premiu Independent Spirit pentru interpretarea din Bancnota de 20 de dolari.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
