"Sunt trei sărbători legate între ele. Înainte prăznuirea Bobotezei, care este o zi de post, Boboteaza şi Sfântul Ion, 5, 6 şi 7 ianuarie. Boboteaza este una dintre marile sărbători ale creştinătăţii. Ea are mai multe semnificaţii. În primul rând, atunci când este botezat în apele Iordanului de către marele Prooroc Ioan, Hristos avea 30 de ani. Până atunci, trăise într-un anonimat smerit. Abia atunci se descoperă lumii. De ce trăise până la 30 de ani în această smerită viaţă tăinuită, plină de muncă? La iudei, până la vârsta asta era considerată o insolenţă încercarea de a te manifesta în public. Atunci începe manifestarea sa publică şi, puţin după aceea, săvârşeşte şi prima sa minune, când la Cana Galileii, la o nuntă, preface apa în vin. Minunile sale sunt legate de un motiv de sărbătoare, nunta fiind un prilej de bucurie.
Exista un botez al pocăinţei pe care îl făcea acest mare ascet Ioan Botezătorul. Acesta nu era botezul creştinilor, cel pe care îl primim şi noi şi fără de care nu ne putem numi creştini, întrucât este prima taină, cea care ne dă calitatea de creştini. Nici nu ştia Proorocul Ioan pe cine va boteza. I s-a spus că se vor deschide cerurile şi că va apărea Duhul Sfânt în chip de porumbel. Botezul lui Hristos era un botez al smereniei, pentru că el nu avea păcate. Smerenia care l-a caracterizat îl face să se supună rânduielii.
Deci, botezul lui Ioan era un botez de ispăşire a păcatelor, de pocăinţă, chiar el însuşi spune că "eu vă botez cu apă, ceea ce vine după mine vă va boteza cu Duhul Sfânt". La Iordan, în momentul botezului, când Hristos iese din apă, atunci se deschid cerurile şi ca o contrapondere a smereniei este văzută măreţia lui Hristos. Pentru că se deschid cerurile, se aude glasul tatălui, una dintre cele trei persoane divine, spunând 'Acesta este Fiul Meu iubit'. Se apropie şi un porumbel care îl închipuie pe Duhul Sfânt. Avem marea epifanie, sau Dumnezeiasca Arătare, în termenii noştri bisericeşti. Cele trei persoane ale Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, se revelează împreună omenirii.", a explicat Dan Ciachir pentru DC NEWS.
Botezul creştin, UNIC în lume
"Acum, noi de Bobotează sărbătorim botezul Domnului în Iordan şi trebuie să spunem că Biserica noastră, din respect pentru acest moment unic în istoria omenirii, a ridicat în 1935 un paraclis, o biserică, chiar lângă Iordan. Mai mult, sfântul nostru Ioan Iacov de la Neamţ, care a trăit între 1913 şi 1960, canonizat de Sfânta noastră Biserică în 1992, s-a dus acolo în apropierea Iordanului să trăiască o viaţă de mare asceză şi vreme de patru a fost ecumenul acestui schit. După care, s-a retras undeva într-o peşteră, unde şi-a trăit ultimii 8 ani de viaţă. După 20 de ani, în 1980, este revelată sfinţenia sa.
Asta este importanţa Iordanului, importanţa botezului Domnului, care ne face să ne amintim de propriul nostru botez, prima taină prin care păşim în interiorul Bisericii.
Botezul creştin este singura taină pe care, in extremis, o poate săvârşi şi un mirean, un laic. Dacă un copil este în primejdie de moarte, atunci un simplu credincios, fie cu apă, fie cu nisip, îl poate boteza, rostind vorbele 'Se botează robul lui Dumnezeu, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh'. Dacă trăieşte, atunci botezul copilului este recunoscut, preotul completându-l cu celelalte taine, Sfânta Euharistie şi mirungerea.
Acesta este momentul foarte important din istoria creştinismului, epifania de la Iordan, botezul de la Iordan. Sfinţii Părinţi chiar fac referire la asta: 'Şi ieşind Domnul din râu, i s-au deschis cerurile, strălucind de sus cu o lumină în chip de fulger. Şi Duhul lui Dumnezeu spre Domnul, cel ce s-a botezat, s-a pogorât ca un porumbel'.
Tot Sfinţii Părinţi explică de ce apare Duhul Sfânt ca un porumbel. Pentru că şi sfârşitul potopului lui Noe a fost vestit de acea porumbiţă care apare cu o ramură de măslin în gură. Este şi o înnoire a lumii. Botezându-se în Iordan, se sfinţeşte lumea, creaţia lui Dumnezeu.", a mai spus acesta.
Importanţa Sfântului Ioan Botezătorul în lumea creştină
"Sfântul Ioan Botezătorul a fost un mare ascet, el nu mânca nici pâine. Se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. El este numit înainte mergătorul lui Hristos şi încheie Vechiul Testament. Când este întrebat de oameni dacă el este Hristos, adică Mesia, recunoaşte măreţia lui Hristos şi spune că nu este vrednic nici pentru a-i dezlega cureaua de la încălţăminte.
Taina botezului nu numai că este cea prin care se intră în Biserică, dar după Înviere Hristos le spune apostolilor să meargă să înveţe toate neamurile şi să le boteze în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Este vorba despre botezul lui Hristos, care instituie noul botez din apă şi duh. Ioan Botezătorul este cel care face trecerea de la Vechiul la Noul Testament, de la botezul cu apă, la cel cu duh. El însuşi este conştient că este o taină prin care ne curăţăm de păcatul strămoşesc. Se naşte omul împărtăşit de harul Sfântului Duh.", a completat istoricul.
Ciclul sărbătoresc, închis de sărbătoarea Sfântului Ioan
"Ioan Botezătorul are un sfârşit pe măsura vieţii sale ascetice. Este omorât de regele Irod Antipa, pricina fiind un episod extras parcă din Hamlet. Irod Antipa îşi izgonise soţia şi trăia cu soţia fratelui său. Aceasta îl instigă pe Irod Antipa să îl aresteze întâi pe Ioan şi apoi să îl decapiteze. De aia avem o sărbătoare importantă, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, dar şi Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Avem aici, la 10 zile după Crăciun, trei zile foarte importante ca sărbători creştine, dar şi ca realităţi istorice, care s-au petrecut ca atare. Sunt şi profund legate de calitatea noastră de creştini.
De altfel, cu ziua de 7 ianuarie se încheie acel mare ciclu sărbătoresc început cu naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.", a concluzionat Dan Ciachir.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
