Primele zile de grădiniță vin adesea cu lacrimi la despărțirea de părinți, iar reacția copilului poate fi dificil de gestionat pentru adulți. Mira Loghin, specialist în educație timpurie, a explicat, pentru DCNews, de ce plânsul este firesc în perioada de acomodare și a vorbit despre rolul coreglării în aceste momente.
Întâia zi la grădiniță este una dintre primele separări importante de părinți. Pentru copil, este începutul unei experiențe într-un mediu nou, fără mama și tata alături, iar despărțirea poate veni cu lacrimi, teamă și nesiguranță. Dar când este plânsul o reacție firească și când poate fi un semnal că ceva nu este în regulă?
Mira Loghin, autor de carte, fondatoare de grădiniță, trainer certificat în comunicare nonviolentă și specialist în educație timpurie, a explicat, în cadrul emisiunii „Părinți Prezenți” de la DCNews, cum ar trebui să privească părinții plânsul copilului în primele zile la creșă sau grădiniță și ce pot face pentru a-i fi alături în această perioadă.
Este normal ca un copil să plângă în primele zile de grădiniță?
„Unde e limita dintre o despărțire dificilă, dar normală și o situație în care copilul ne transmite că ceva nu e în regulă?”, a întrebat Loredana Iriciuc, redactorul-șef Părinți și Pitici.
Mira Loghin a punctat că este normal ca un copil să plângă în primele zile de grădiniță, având o teamă firească de necunoscut, și că există o perioadă de acomodare, chiar și în grădinițele de stat, pentru ca tranziția copilului să fie făcută treptat.
„Este foarte normal ca un copil, în primele lui zile de creșă sau de grădiniță să plângă la despărțire, în momentul în care părintele 'îl trece peste prag'. De aceea, există această perioadă de acomodare, practicată inclusiv la grădinițile de stat. În mod normal, fiecare grădiniță poate să asigure două săptămâni de tranziție copilului - de la părinte, la mediul social - și asta înseamnă că nu mai e nevoie 'să împing copilul peste prag' sau să-l las 'să fie smuls' în brațele educatoarei”, a explicat Mira Loghin, în exclusivitate pentru DCNews.
Cum îi oferim copilului siguranță la despărțire
Mira Loghin a explicat de ce plânsul de la despărțire este, în primele zile, o reacție firească și cum poate părintele să-i ofere copilului siguranță și sprijin emoțional. Coreglarea este necesară în astfel de momente, spune aceasta, și înseamnă ca părinții să rămână alături de copil și să îi valideze emoția, fără să încerce să-i distragă atenția de la ceea ce simte.
„Plânsetul copilului la despărțire, în primele zile de grădiniță, nu este nici manipulare, nici un semn că acolo s-ar putea întâmpla ceva nepotrivit pentru el. Este nevoia lui de conexiune și de predictibilitate. Ceea ce simte este frică, nesiguranță, pentru că acel mediu nu este deloc familiar, nu are acolo încă o relație cu cineva, nu are o persoană cu care poate să relaționeze, să îi ofere, spre exemplu, coreglare, nu are un adult de încredere, așa cum sunt mama, tata sau bunica. Iar mediul este total străin și nefamiliar pentru el.
Deci plânsetul la despărțire nu este nici traumă, nici dramă, ci un semnal prin care copilul ne arată ce simte. Sentimentul lui, atunci, este, cel mai probabil, frica. 'Îmi este frică, mama, și nu vreau să rămân aici'. Locul este atât de necunoscut sau urât, chiar dacă părintele i l-a descris foarte frumos.
Unul dintre lucrurile cele mai importante este ca părintele să-i poată asigura copilului, în acele momente, coreglare, adică să pot să fiu cu emoția lui; nu înseamnă nici să-l liniștesc, nici să nu-i arăt ce desene frumoase sunt la grădiniță sau ce drăguță este doamna educatoare, adică să-i mut atenția către altceva. Coreglare nu înseamnă nici să îi ofer o jucărie sau să-i promit că-l iau devreme și că-l duc într-un loc minunat, ci pur și simplu să am tăria să rămân cu lacrimile lui, să-i validez frica și, în timpul acesta, să simt că fac ceea ce trebuie. Adică să rămân lângă copilul meu fără să-mi imaginez că cine știe ce îi fac eu sau cei de la grădiniță”, a mai punctat Mira Loghin.