Primul pas în verificarea autenticității unei bijuterii este o analiză vizuală atentă. Cele mai multe bijuterii fabricate din aur masiv sunt marcate cu o inscripție standard, care indică puritatea metalului. Aceste marcaje pot varia, de la simboluri numerice precum 375, 585, 750 sau 999, până la valori exprimate în karate: de la 9K la 24K. În general, orice bijuterie care conține mai puțin de 41,7% aur (adică sub 10 karate) nu este considerată aur autentic, ci mai degrabă un obiect placat sau combinat cu alte metale.
Pe lângă aceste cifre, pot apărea și abrevieri precum "GP" (gold plated), "GEP" (gold electroplate) sau "GF" (gold filled), care semnalează faptul că aurul este prezent doar la suprafață, într-un strat foarte subțire. Aceste detalii sunt esențiale și pot fi observate cu ușurință cu ajutorul unei lupe, mai ales când marcajele sunt foarte mici sau șterse.
Un alt semnal de alarmă îl reprezintă decolorarea bijuteriei în timp. Aurul pur nu oxidează și nu lasă urme pe piele. Așadar, dacă după ce porți o bijuterie observi că pielea ta capătă o tentă verzuie, roșiatică sau închisă la culoare, este foarte posibil ca obiectul respectiv să fie fabricat dintr-un aliaj inferior sau doar placat cu aur. De asemenea, este important să examinezi zonele expuse la frecare, precum colțurile sau partea interioară a inelelor. În aceste locuri, aurul aplicat superficial se poate uza rapid, lăsând la vedere metalul de dedesubt, de obicei cupru, alamă, oțel sau chiar plastic metalizat.
O metodă simplă, dar eficientă pentru testarea aurului este testul cu apa. Aurul are o densitate ridicată, astfel că o bijuterie autentică din aur masiv se va scufunda imediat într-un pahar cu apă. În schimb, falsurile, fiind fabricate din materiale mai ușoare, tind să plutească sau să cadă lent. La fel de util este și testul cu magnetul: aurul nu este un metal magnetic, așadar, dacă o bijuterie se atrage de un magnet, cu siguranță nu este confecționată exclusiv din aur.
Pentru cei care vor o confirmare mai precisă, există instrumente speciale disponibile pe piață. Piatra pentru testarea aurului este un obiect clasic, folosit încă din cele mai vechi timpuri. Prin zgârierea bijuteriei pe această piatră și aplicarea unei picături de acid special, se poate observa dacă materialul reacționează chimic. Aurul veritabil nu reacționează, în timp ce aliajele ieftine se înnegresc sau se corodează imediat.
Un alt instrument foarte util este kitul de testare chimică, care conține diferite soluții acide pentru evaluarea gradului de puritate (10K, 14K, 18K sau 22K). Procedura implică aplicarea acidului pe o urmă lăsată de bijuterie pe piatra de test. Dacă urma rămâne intactă, atunci avem de-a face cu aur real. În caz contrar, reacția indică o imitație sau o compoziție neautentică.
Chiar și metodele empirice pot oferi indicii importante. În filmele vechi cu cowboy sau pirați, personajele obișnuiau să muște dintr-o monedă de aur pentru a-i testa autenticitatea. Acest test nu este lipsit de logică: aurul este un metal moale, astfel încât un obiect din aur masiv va prezenta urme fine de mușcătură. Totuși, această metodă nu este recomandată pentru bijuterii moderne, deoarece poate deteriora produsul.
În final, cel mai sigur mod de a te asigura că bijuteria pe care o deții sau intenționezi să o cumperi este din aur autentic este să apelezi la un bijutier autorizat. Un specialist poate verifica imediat veridicitatea unei bijuterii, folosind echipamente profesionale și experiență acumulată în domeniu.