Probabil și pe o autostradă ar fi aglomerație, darmite pe DN1. Explicații sunt, nu zic nu: de ce să pierd ziua, că tot e zi scurtă? N-am putut să scap mai repede, am mai avut treabă etc.
Totuși, la un Paște sau la un Crăciun, mi-e greu să cred că nu poți pleca mai devreme. Sau mai târziu. Un prieten din Comarnic îmi spunea că se uită de pe deal cum trece coloana, cu viteză de melc, la întoarcerea în București. Pe la 10 noapte, când se răresc mașinile, pleacă și el. La 11 e în Capitală, prinzând din urmă șoferii din coloană, la Piața Presei. Șoferi care au plecat pe la șapte sau opt spre casă.
Dar ce să ne mirăm, când pentru proba de condus sincron bucureștenii se antrenează în fiecare zi. Între opt și nouă dimineața, sau seara, după cinci jumătate, e bătaia peștelui pe marile bulevarde.
Industria fiind mutată în China, nu văd de ce nu se generalizează și la noi ”orarul glisant”, o inovație veche de două decenii în zona de servicii, birouri, centre de proiectare. Un fost coleg care lucrează la un oficiu de proiectare, în Houston, mi-a povestit că angajații pot veni la program între opt și zece dimineața. Familiștii vin de la opt, tinerii dorm mai mult, fiecare stă opt ore, iar traficul scapă de ora de vârf.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
