Filmul documentar ”Să nu mor în vis. Povestă romă despre sănătate” spune o poveste emoționantă și ascunsă a României, una care te oprește în loc și-ți readuce aminte că se poate face mai mult. Este acel film care, pentru puțin timp, îți oprește graba, agitația zilnică în loc și te face să te gândești că fiecare om are o poveste.
Raed Arafat, omul din spatele filmului
Puțini dintre cei care au făcut filmul documentar știu că-n spatele lui se află și secretarul de stat Raed Arafat. Deși nu vrea să notifice implicarea sa în realizarea acestui minunat documentar, Raed Arafat ne-a dat câteva detalii importante. ”M-am implicat moral. În fiecare an, când se făcea recrutarea studenților, am sprijinit acest proiect pentru că e o idee nobilă și corectă. Integrarea la acest nivel a medicilor romi din România a reușit. Se gândeau să-i școlarizeze pentru brancardieri, secretari, asistente, dar iată că au ajuns medici, unii sunt în Germania la specializare, sperăm să se întoarcă, și este dovada că trebuie făcut mai mult pentru integrarea romilor. Orice copil învață dacă are această șansă. E un stereotip că romii nu vor să învețe. Sunt comunități extrem de izolate și sărace de unde au fost luați acești copii și iată că au ajuns medici. Sperăm să se întoarcă în comunități să le dea un exemplu celorlalți”, a spus secretarul de stat Raed Arafat, pentru DCNews.
[citeste si]
Ana Ciutu, co-realizatoare a filmului documentar, a vorbit pentru DCNews despre culisele realizării ”Să nu mor în vis. Poveste romă despre sănătate”.
Iată ce ne-a spus Ana Ciutu:
Titlul nu mai putea rămâne același
Titlul are o poveste. Tot acest proiect documentar se numea inițial `Sunt doctor rom`, pentru că focusul nostru inițial era orientat către tinerii medici romi, iar, ulterior, după documentarea de anul acesta, după ce am fost în peste 15 comunități din țară și am documentat diverse povești, am înțeles că de fapt povestea se conturează ca fiind una foarte interesantă și plină de înțelepciune în jurul oamenilor din comunități. Ei au fost sursa inspirației pentru titlu. Titlul nu mai putea rămâne același.
”Nu am întâlnit o resemnare îngrozitoare, o acceptare a situației pur și simplu, ci o împăcare cu ea”
Ce poate nu a putut să rămână în documentar a fost tot acest efort al oamenilor de a face chiar și acolo în comunitățile cu acces redus la orice fel de infrastructură de care noi beneficiem în urban, chiar și acolo am întâlnit o mulțime de oameni care încearcă să facă tot ce se poate mai bine, fără a se compătimi. Am întâlnit tipul ăsta de abordare a vieții în toate comunitățile în care am mers. Nu am întâlnit o resemnare îngrozitoare, o acceptare a situației pur și simplu, ci o împăcare cu ea și încercarea permanentă de a face ca lucrurile să fie mai luminoase mai bune.
Întâlniri miraculoase
Fiecare filmare m-a copleșit emoțional. Călătoriile documentare pe care le-am făcut, în afară de o mapare a locurilor unde am dorit să mergem, nu a presupus niciun fel de casting. Fiecare om cu care am stat de vorbă a fost un om pe care l-am întâlnit întâmplător, nu a existat o pregătire sau un casting. De la un moment dat încolo, toate întâlnirile păreau miraculoase și au făcut ca experiențele să fie foarte intime, cu o încărcătură emoțională puternică.
Prima generație de medici romi
Care-și asumă apartenența etnică. Medicii de etnie romă nu lipsesc din peisajul medical, însă România a traversat o perioadă importantă în care diferențele între oameni nu erau în niciun fel menționate. În perioada comunistă, cei mai mulți romi își ascundeau etnia ca pe o rușine. Faptul că societatea a făcut să înțeleagă că diferențele etnice nu descalifică pe nimeni face ca-n acest moment să apară prima generație de medici romi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
