Studii efectuate începând cu 1960 consideră micotoxinele drept cel mai important factor de risc alimentar. Aditivii, reziduurile de pesticide sau contaminanţii chimici pot apărea accidental în hrană. Toxinele produse de fungii care se dezvoltă pe cereale, nuci sau alune acţionează însă timp îndelungat, având efect cancerigen şi de reducere a imunităţii. Produsele bio şi cele din import sunt cele mai expuse riscului de contaminare. Primele pentru că nu sunt tratate antifungic, cele aduse cu vaporul din cauza umezelii şi a depozitării improprii.
Controlul, în România, este mai mult o formalitate. În condiţiile în care autorităţile recunosc o evaziune fiscală pe piaţa grâului de 75-80 la sută, cât de riguroase să fie verificările pentru micotoxine? În 2010, niciun caz nu a fost descoperit de către DSVSA, în vreme ce în Uniunea Europeană se ard silozuri întregi, pentru a proteja publicul de riscul contaminării. Cât despre autocontrol, doar trei fabrici de pâine au solicitat Universităţii de Știinţe Agronomice, acum doi ani, verificarea unor mostre de cereale.
Toxinele ajung în pâine sau lapte
”Sunt mai multe tipuri de micotoxine periculoase pentru om sau animal. Aflatoxina este încadrată în clasa I de potenţia cancerigen, ne-a declarat dr. Florentina Israel, şef de laborator la Centrul de Biochimie Aplicată şi Biotehnologie, din cadrul Universităţii de Știinţe Agronomice Bucureşti. Ocratoxina este toxică pentru rinichi şi se află în clasa IIB de carcinogenitate. Cele mai expuse contaminării sunt cerealele: grâu, porumb, secară, orz. Unele micotoxine rezistă la temperaturi de peste 200 de grade, aşa că ajung în pâine şi produsele de panificaţie. Cea mai mare concentraţie de micotoxină se găseşte în învelişul bobului, deci pâinea integrală va mai multă micotoxină, dacă planta e contaminată. Multe dintre micotoxine trec în laptele vacilor care sunt hrănite cu plante contaminate”.
Ploile din 2010 au favorizat contaminarea
Fungii se dezvoltă în câmp, pe plantele netratate, sau în depozite care nu respectă normele de temperatură şi umezeală. ”Când plouă mult, iar plantele stau în umezeală perioade lungi, riscul creşte. Aşa s-a întâmplat anul trecut, ne spune dr. Israel. Ne aşteptăm ca în acest an să crească nivelul contaminării, faţă de anii secetoşi. În 2008, din 125 probe analizate de laboratorul nostru, 25 erau contaminate, dintre care două aveau contaminare peste limita maximă admisă. Cum analizele cromatografice sunt scumpe, privaţii nu mai solicită astfel de analize. În plus, ar trebui să ardă toată cantitatea de cereale sau fructe seci (nuci, alune, fistic, migdale) contaminată, ceea ce practic nu s-a întâmplat niciodată”.
Verificările se fac doar dacă reclamă cineva
Constantin Lupescu, directorul executiv DSVSA Bucureşti susţine că anul trecut nu s-au descoperit micotoxine în silozuri sau depozite de fructe seci, dar în ceea ce priveşte pieţele sau supermarketurile, nu se verifică decât dacă reclamă cineva. Condiţiile de depozitare sunt greu de controlat: în Capitală sunt 6.000 de unităţi înregistrate şi doar 80 de inspectori. Cei care vând nuci la tarabă obişnuiesc să le ude, ca să tragă greu la cântar, iar umezeala e principalul factor favorizant. Producătorii individuali de cereale scapă oricărui control, folosesc seminţe netratate, iar depozitarea se face în incinte improvizate. Chiar dacă, teoretic, incidenţa este mai mare în gospodăriile individuale sau în produsele tip bio, marile depozite ar trebui strict controlate. Din păcate, pericolul nu este cunoscut, iar fără o presiune din partea publicului, autorităţile preferă să închidă ochii, ca să nu işte noi tensiuni cu producătorii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
