Din două motive: pentru că încolonarea PNL în spatele candidatului USB este singura mişcare care poate garanta victoria lui Nicuşor Dan având în vedere că cele două electorate sunt compatibile. Şi pentru că Nicuşor Dan, întruchipează la prima vedere, ceea ce Marian Munteanu a numit într-un moment de lipsă de inspiraţie: „insurecţia civică". Adică eliberarea societăţii civile „de sub jugul partidelor"(ceea ce în sine este greșit pentru că şi partidele sunt tot produse ale societăţii, dar având obiectivul preluării şi gestionării Puterii).
Nicuşor Dan este noua „imagine de brand" a politici româneşti după ce campania anticorupţie se va finaliza prin schimbarea esenţială a decorului politicii româneşti cu care societatea s-a obişnuit în ultimii 25 de ani. Mărturisesc că teza de mai sus, nu-mi aparţine, ci este a unui om pe care îl respect mult şi care are pe lângă o mare experienţă ca şi consultant şi un background ca teoretician şi profesor în comunicare. Iniţial când am auzit ideea, mi s-a părut exotică. Urmărind însă presiunea ţintită şi devastatoare la adresa candidaţilor PNL ideea că liberalii sunt ghidaţi spre susţinere unei candidaturi civice începe să prindă sens.
Cristian Buşoi a fost scos din cursă fiind acoperit cu atacuri din toate direcţiile care nu l-au lăsat să-şi dea mesajele şi au creat o etichetă neclară ; Ludovic Orban a fost retras pentru ceea ce toţi fac şi vor face într-o campanie, adică a solicitării de finanţare (cât de morală sau de imorală, este o discuţie care chiar merită purtată în raport cu realitatea campaniei şi cu legea finanţarii); iar acum, Marian Munteanu este demolat imagologic prin amplificarea până la caricaturizare a unor vulnerabilităţi evidente, dar cu nimic mai importante decât vulnerabilităţile tuturor politicienilor înscrişi sau care dau târcoale înscrierii în cursa electorală.
Dincolo de greşelile şi dezorganizarea conducerii PNL şi ale candidatului PNL se distinge clar o realitate. Presiunea publică şi mediatică uriaşă care se exercită acum asupra PNL este cu nimic mai prejos decât presiunea publică şi mediatică exercitată asupra PSD pe tema corupţiei. Această presiune conduce PNL spre un drum pe care partidul în mod normal nu l-ar urma: orientarea spre un tip de acţiune şi de profil de politician „din afara politicii".
PNL este astfel constrâns la schimbare. Probabil există un obiectiv de „îmblânzire" şi de reconfigurare a lidershipului şi culturii organizaţionale a partidelor de la noi şi aşa cum a fost cu PSD, este acum rândul PNL.
În ce sens se doreşte schimbarea PNL? În sensul adoptării şi internalizării unor produse şi atitudini civice, care au puţin de a face cu tipul culturii organizării politice tradiţionale în care sunt învăţate partidele noastre. Partidele nu au reuşit să asimileze mentalitatea acţiunii civice, nici chiar după dezastrul din alegerile din decembrie 2014 şi nici după protestele Colectiv şi culmea, nici chiar după aceşti ani de intensă campania anticorupţie. De ce nu au reuşit partidele să înţeleagă sensul schimbării? Răspunsul cel mai simplu este: pentru că chiar o mare parte din societate nu a reuşit să asimileze sensul acestei schimbări. Candidaturile de succes ale unor primari vulnerabil moral, aşa cum sunt Vanghelie sau Pieodone confirmă că o parte importantă a societăţii româneşti nu acceptă schimbarea profundă şi noile reguli imprimate de campania anticorupţie.
Nicuşor Dan nu poate câştiga fără PNL, iar o victorie a lui Nicuşor Dan la Primăria Generală ar fi un al semnal spre public şi spre clasa politică că vremea şi mentalitatea partidelor tradiţionale aşa cum au fost şi funcţionat ele în ultimii 25 de ani a apus. PNL este singurul partid al cărui electorat este compatibil cu profilul lui Nicuşor Dan şi care poate garanta victoria lui Nicuşor Dan, de aici şi presiunea uriaşă pe PNL pentru desfiinţarea tuturor candidaţilor liberali, care pică unul după altul până când PNL va înţelege că trebuie să susţină pe cine trebuie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
