Când a început să colinde, Mircea Diaconu nici măcar nu era la şcoală. Şi niciodată nu ieşea la colindat înainte de Ajunul Crăciunului.
„Nu era voie să se audă colinde înainte de noaptea de Ajun. Aşa că noi, copii, ne ascundeam şi repetam prin poduri, prin pivniţe, pe unde puteam şi noi ca să nu ne audă nimeni“. La prima ieşire la colindat, copilul Mircea Diaconu l-a concurat chiar pe fratele său mai mare. „Într-un an, când încă nu eram la şcoală, fratele meu mai mare şi încă doi prieteni de-ai lui repetau Steaua, iar eu stăteam şi îi ascultam. Cât au tot repetat ei, am învăţat şi eu colindul şi, când să plece, am început să mă rog de ei să mă ia şi pe mine. Nu au vrut, că mi-au zis că sunt deja trei şi oricum eu sunt prea mic. Au plecat, iar eu m-am luat după ei, pe furiş. Mă ascundeam după garduri şi, după ce terminau de colindat la o casă mă duceam şi eu repede, bătând la uşă şi spunându-le oamenilor că eu ştiu să cânt mai bine. Căram după mine o traistă în care puneam ce primeam: mere, cozonaci, nuci, prăjituri. Bani, mai rar. Dacă mai ne dădea cineva câte 25-50 de bani din când în când. Dar noi oricum nu colindam pentru bani. Colindam pentru că aşa se colinda“, povesteşte Mircea Diaconu.
Primul brad de Crăciun l-a văzut la şcoală, în acelaşi an în care a primit şi căluţul de pluş care avea să rămână în familie câţiva ani buni: „Într-un an s-a făcut brad de Crăciun, la şcoală, şi toţi copii am primit câte un creion şi un caiet. Când am mers acasă, am primit şi de la tatăl meu un căluţ de pluş. L-am avut mulţi ani, până când s-a înecat în butoiul de sub streaşină, în care se aduna apa de ploaie“.
O altă amintire de-a lui Mircea Diaconu din perioada Crăciunului datează din anii studenţiei, când se poate spune că a fost unul dintre cei care au pornit revolta studenţească din decembrie 1968
Era ziua mea, în anul 1968. Au venit nişte colegi pe la mine, pe 23 seara şi am început să cântăm colinde. Am ieşit şi am colindat toată noaptea pe la toate căminele şi am continuat şi a doua zi, pe 24 decembrie. Eram şapte inşi de la teatru şi un grup de la Teologie. Pe parcurs, grupul a căpătat proporţii foarte mari. Spre dimineaţă au intervenit organele de securitate care au încercat să oprească acţiunea. De la colinde de Crăciun, s-a ajuns să se strige Libertate, libertate pentru studenţi. Am fost anchetat la Rahova, dar până la urmă ne-au dat drumu la toţi“, îşi aminteşte Mircea Diaconu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
