Premierul francez Manuel Valls n-a demisionat după atentatul de la Charlie Hebdo din ianuarie 2015, deși acolo teroriștii au ajuns la asasinat după ce au trecut lejer prin șvaițerul sistemelor de securitate. Demisia dlui Ponta avea să-i ofere Președintelui Klaus Iohannis ocazia nesperată de a gîndi liber, fără prompter, ceea ce pare să fie fatal: într-o observație, pur și simplu, impertinentă, șeful statului a apreciat că "a fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă." Acest tragic prilej l-a ajutat pe dl Iohannis, un intelectual de la țară căpătuit și fălos ce face săptămînal naveta București-Sibiu-București, să-și descopere un organ politic de existența căruia nu fusese înștiințat pînă la acea dată. În adevăr, dl Iohannis a performat în politică doar pe spații vizibile cu lupa: a fost chemat de Crin Antonescu să preia conducerea PNL și a luat-o, apoi i-a tras preșul dlui Antonescu și i-a șterpelit cadidatura la prezidențiale, pentru ca, în sfîrșit, printr-un norocos efect de domino, să ajungă și în fruntea statului.
Nașterea "Guvernului meu"
Scos din metafizica administrativ-obștească unde a dovedit dotări remarcabile, dl Iohannis a devenit prizonierul propriei nepriceperi la treburi care, în mod strident, îi exced competența. Deși mascat, pentru spectatorii mai ageamii, sub arborarea unei ținute imperiale, diletantismul implacabil al dlui Iohannis în chestiunile politice a cedat fără luptă la sfaturile celor din jur.
Așa s-au născut "Guvernul meu", Premierul Dacian Cioloș și tehnocrații pescuiți, în majoritate, de prin cancelariile bruxelleze și fără un chef nebun de a pune țara la cale. Convocarea tehnocraților se produce, îndeobște, pe termen scurt, pentru a asigura funcționarea la turație redusă a ministerelor, în vederea unei cît mai grabnice organizări de alegeri anticipate. Tehnocrații Președintelui Iohannis au înfundat fotoliile de la Palatul Victoria mai bine de un an, dar nu deoarece și-ar fi dorit cu tot dinadinsul prelungirea acestei experienței, ci pentru că dl Iohannis refuza să renunțe la lucrul său. S-a învățat cu acest ursuleț de pluș ("Guvernul meu") socotit deja însemn la puterii prezidențiale. Frigid, autor de draft-uri foarte îndrăznețe, Guvernul Cioloș va palpita de o viață vegetală.
Duzină de remanieri
Trecut printr-o duzină de remanieri, Cabinetul condus de dl Cioloș va guverna călduț, fără să facă deranj. Dacă n-ar fi fost tras de guler de politicieni mai ales în ultimele luni, dl Cioloș, a cărui proeminentă calitate mi s-a părut a fi cumsecădenia, ar fi dus în liniște luntrea guvernării la mal, după un an de plutire în anonimat. Va rămîne un mister al umanității cum de s-a prins întreaga suflare politică românească, presa, elitele, societatea civilă în ansamblul ei, la o joacă atît de infantilă ce a întors, din senin, democrația în epoca gimnazialului timpuriu. Așa s-a ajuns la zidirea între paranteze a unui an cînd nu s-a întîmplat mai nimic. România n-a curs în nicio direcție, doar a băltit. Un vid istoric s-a întins, vorba poetului, sub ochii celor bucuroși de întîmplare, dar și a acelora care, într-un mod sau altul, ar fi putut măcar simula vreo împotrivire la lăbărțarea atîtor aberații și nerozii. Inima Parlamentului a fost oprită artificial de năvălirile DNA-ului și de unul din hobby-urile ursulețului de pluș: pilotarea, din telecomandă, a trenulețului plin ochi cu Ordonanțele de Urgență ale Guvernului. Vreo 80 la număr. Domniei legii i s-a retezat capul, ca lui Brîncoveanu, prin stimularea hegemonismului deșănțat al justiției. Spiritul regimului Băsescu, cu tot cu oamenii săi, a zbughit-o pe ușă pentru a se strecura repede înapoi, pe fereastră.
DNA
A plecat Livia Stanciu, a venit Livia Stanciu. DNA s-a dezvoltat la convergența unor puteri ce germinează în întuneric. Autonomia forței de asalt a instituției conduse de Laura Codruța Kövesi se joacă la ruleta politicului, a serviciilor și a altor entități și persoane cu nume mai greu de pronunțat în românește. Aștept de la alegerile de duminică să repună în funcțiune valorile clasice ale democrației – în primul rînd Parlamentul. Fără această placă turnantă a Legiuitorului, democrația va continua, ca pe tot întinsul lui 2016, să se învîrtă în gol, ca un patefon uzat. Un executiv politic căruia să-i stea cu adevărat mintea la guvernare va putea recupera vremea irosită în irepetabila experiență tehnocrată. Nu e nevoie, pentru început, decît de o mînă de oameni neatîrnați care să scoată abulica democrație românească din înnămolirea ultimului an. Cu Președintele Iohannis, om bun de la natură, te poți înțelege pînă la urmă. Totul e să aibă o ocupație care să-i gîdile vanitățile de provincial în vizită prelungită în Capitală. Că doar nu se termină lumea cu ursuleții de pluș și trenulețele electrice. Mai sunt și alte jucării.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
