Lucrările Mirelei Iordache sunt prezente în colecţii particulare din SUA, Austria, Franţa, Grecia, Israel şi România. Artista a participat la concursuri internaţionale şi naţionale, fiind premiată cu pArte de Arte de Fundația Culturală Criterion (2014); a fost nominalizată la STRABAG Artaward International (2013) şi a fost invitată la Triennale Européene de l’Estampe Contemporaine (2013). Printre rezidenţele artistice la care a participat se numără: Soleil de l’Est din Le Barcarès, Franţa (2011) şi Château de Trousse Barrière, Briare, Franţa (2010).
A susţinut expoziţii personale la Muzeul de Artă Vizuală, Galați (2016); la Galeria GO Art Projects/ Squanderers (2015); ArtYourself/ Axis (2013), precum şi în alte spaţii. A participat la expoziţii colective la Centrul Artelor Vizuale (2016)/ Orașul A_CUM; la Art Yourself Gallery (2015)/ Reflexivity; la AnnArt Gallery/ Metha-lan, ediţia a II-a (2014)/ [Inter]conectare umană; la Galeriile UCIN (2014)/ Nine Interferences; la Make a Point (2014)/ TRANZITIV.08; la Galeria Orizont (2013)/ EGO//4; la Galeria Simeza (2013)/ Toţi oamenii preşedintelui; la Art Yourself Gallery (2013)/ It’s all about women; la L’Hôtel de Ville, Barcarès, Franţa (2011)/ Pictură contemporană românească; laMaison des Arts, Barcarès, Franţa 2011/Entre Orient et Occident; la Institutul Francez Bucureşti (2011)/ 9 Identităţi şi la Institutul IRECSON (2010)/ Amorphos / Metamorphosis.
Este potrivit a aduce o explicaţie în ceea ce priveşte terminologia utilizată de Mirela Iordache. Artista preia din fizică termenul „entropic” asociindu-i, apoi, cuvântul „antropomorf”; licenţa poetică rezultată defineşte ştiinţa care studiază dezordinea umană, entropomorfia.
„Mirela Iordache abordează stiluri picturale tále quále sau ilustrează o sinteză a expresionismului abstract, a neoexpresionismului şi a hiperrealismului. Expoziţia de la Galeriile Carol aduce în atenţia publicului seria de lucrări abstract-gestualiste iniţiată în 2014 sub titlul Entropomorfe, continuată şi dezvoltată până în prezent, sub forma experimentului cu diferite materiale utilizate pe suprafaţa pânzei. Tablourile Mirelei sunt veritabile structuri complexe, în care materia picturală devine subiectul compoziţiilor; iar culorile de ulei, pigmenţii, baiţurile şi tuşurile iau în stăpânire toată suprafaţa lucrării. Pentru o mai bună înţelegere a stilului abordat de Mirela aş afirma faptul că semnificantul devine semnificat, dacă am traduce limbajul vizual în limbaj lingvistic, pornind de la postulatul lui Ferdinand de Saussure. În considerarea acestui aspect, să avem în vedere că semnificantul reprezintă latura acustică a semnului, ceea ce receptorul aude în planul perceptiv al expresiei; în vreme ce semnificatul reprezintă conceptul la care trimite semnificantul. În limbaj vizual, materia şi modalitatea de expresie tehnică, picturală, devine una cu reprezentarea mentală, conceptuală.
Accentuarea materialităţii pânzei era văzută de Clement Greenberg ca „all-over painting” în terminologia care definea pictura abstractă americană (prima menţionare a termenului a fost făcută în 1948 în „The Crisis of the Easel Picture”). Totodată, termenul desemna procesul materialităţii picturale lipsite de recuzita tridimensională tradiţională, pictura devenind, astfel, experienţă şi textură pură. Textura densă a materiei prime din lucrările Mirelei – veritabile compoziţii abstracte alcătuite din pigmenţi uscaţi, răşină sintetică şi pământuri – trimite către „Untitled Blue Sponge Relief” semnată Yves Klein şi datată 1960. Excluzând comparaţiei conceptul alchimic care a stat la baza lucrării lui Klein, textura materiei prime formate din răşină sintetică şi bureţi naturali este foarte asemănătoare cu textura lucrărilor Mirelei, fără ca ea să aibă în intenţie acest aspect.
Lucrările Mirelei par a fi pământuri aride, munţi vulcanici, suprafeţe care se dezintegrează. Culorile mixate cu răşini se decantează aleatoriu în straturi şi substraturi. Compoziţiile devin veritabile teritorii ale haosului, dezordinii, întâmplării, ceea ce, în terminologia termodinamicii, am numi entropie. Definită ca „principiul al doilea al termodinamicii”, entropia măsoară gradul dezordinii unui organism. Într-un sistem închis în care energia externă nu poate pătrunde, sistemul devine din ce în ce mai dezordonat, tinzând către entropia maximă. În secolul al XIX-lea, vienezul Ludwig Boltzmann explica entropia ca diferenţă între starea micro şi macro a unui obiect. Mirela Iordache aşează pe pânză culori de ulei, pigmenţi şi răşini pe care le lasă să interacţioneze unele cu altele fără a-şi programa un rezultat final. Supuse legii entropiei, lucrările Mirelei sunt expresii ale fragilităţii, echilibrului instabil şi incoerenţei societăţii în care trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea”, scrie curatorul Raluca Băloiu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
