INTERVIU - Andy Lupu, scenaristul „În derivă“: „Marea parte a publicului românesc se educă în ale psihoterapiei mai mult din filme“

Acum că difuzarea serialului HBO „În derivă“ s-a încheiat vine un moment al concluziilor. De data asta scenariştii ascultă mai mult la ce au ceilalţi de zis. De departe cel mai important lucru pentru creatorii serialului este valul reacţiei publicului. Lumea a vorbit mult despre serial atât prin gura presei cât şi la supermarket, în club sau la bancă. În Derivă nu a trecut neobservat şi n-a primit bătăi complezente pe umăr. Filmul chiar a interesat publicul românesc, pe cel văzător de HBO în special dar nu numai. Andy Lupu, scenarist coordonator al serialului „În derivă“, ne dezvăluie câteva dintre secretele producţiei.

De Ce News: Psihoterapia este un subiect la modă în străinatate, dar în România nu este cumva tabu?

Andy Lupu: Problema psihoterapiei într-o ţară care până acum douăzeci şi ceva de ani avea facultăţile de psihologie cu lacăt la uşă nu e uşor de pus în ecuaţia vieţii de zi cu zi. Psihoterapia este încă un subiect cu iz exotic. Unul dintre primele lucruri care ne vin în minte este agitaţia nevrotică a taxiurilor galbene new-yorkeze din filmele cu Woody Allen. Căci el a fost omul de PR al psihanalizei. Printre multe alte filme în curentul neo-shrink s-a numărat seria „Analize this/that“ tradusă la noi „Cu Naşul la psihiatru“. Pelicula a adus din nou în atenţia publicului nostru figura terapeutului într-o formulă plăcut digerabilă de action-comedy. Desigur, lumea s-a amuzat din nou pe seama legăturii terapeut-client într-un fel de „interesant, chiar haios, dar să fie la ei acolo!“.

De Ce News: Este o promovare a psiohoterapiei în România?

Andy Lupu: Mă gândesc că poate nu e întâmplător că marea parte a publicului românesc se educă în ale psihoterapiei mai mult din filme. Nu vreau să diminuez importanţa publicaţiilor de profil, a seminariilor, a programelor de dezvoltare personală şi nici să anulez valoarea scenei pur profesionale a specialiştilor psihoterapeuţi. Observ însă că la nivelul publicului obişnuit (acest middle class de care ar trebui să fim foarte mândri că mai există) filmul în general şi serialul de televiziune în special fac ca psihoterapia să nu mai fie un subiect străin, incomod, dacă nu chiar ameninţător. Ziceam că nu-i întâmplător acest lucru fiindcă filmele spun în general o poveste. Iar într-o societate care mie mi se pare imatură din punctul de vedere al culturii psihoterapeutice poveştile sunt cele care au cel mai puternic impact şi funcţionează cel mai bine în procesul de trezire şi educare a minţii.

De aici şi până în momentul când terapia va face parte din programul obişnuit al publicului mai este. Sunt conştient de asta. Mă bucur că „În derivă“ a mai însemnat un pas înspre apropierea sănătoasă a românilor de domeniul psihoterapiei.

De Ce News: Cum sunt construite cazurile? Sunt probleme reale, ale unor persoane reale, sau este ficţiune 100%?

Andy Lupu: Până la urmă asta a fost miza cea mare: autenticitatea. Chiar dacă e o poveste adaptată, „În derivă“ a fost gândit şi realizat ca un film românesc pentru România. M-am bucurat că şi Hagai Levi, creatorul serialului, a îmbrăţişat total această viziune.

Cât de benefică este colaborarea cu HBO pentru realizatorii de filme de televiziune?

Andy Lupu: Dacă întoarcem oglinda spre lumea filmului, producţia HBO a însemnat un prilej extraordinar de învăţare şi creştere profesională a celor implicaţi în realizarea serialului. Eu cel puţin aşa am simţit. Ca şi scriitor de ficţiune consider o carte scrisă o lecţie. Când fac un film şi sunt zeci de oameni/artişti cu care lucrez lecţia devine extrem de valoroasă şi de complexă. Faci parte dintr-o echipă şi filmul este al tuturor.

De Ce News: Ce presupune succesul de până acum? Vor urma şi alte sezoane?

Andy Lupu: Foarte multe lucruri bune din „În derivă“ au legătură directă cu Marcel Iureş. Am lucrat deseori cot-la-cot pe paginile de scenariu, vâslind de obicei în aceeaşi direcţie, hotărâţi s-o scoatem cu bine la capăt şi îmbrăţişându-ne de fiecare data la sfârşitul unei zile de muncă. Şi cred că şi HBO şi Marcel Iureş şi publicul din România merită continuarea serialului.

Citeşte şi:

Note din jurnalul unui psihoterapeut. Ce-ţi doresc eu ţie…

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News