”Ludovic Orban a devenit primul premier care s-a întâlnit, ȋnainte de votul de ȋnvestitură, cu reprezentanţii Băncii Naţionale, ai societăţii civile, ai mediului academic, ai mediului de afaceri, ai patronatelor şi ai sindicatelor. Liderul PNL a dorit să identifice, împreună cu cei vizați, soluții la problemele societății”, era dovada.
Să vedem, astăzi, cu cine s-a consultat Ludovic Orban ca să găsească soluții la problema deschiderii școlilor fără o explozie a cazurilor de COVID sau a numărului absențelor și a ratei abandonului școlar.
Cu sindicatele profesorilor nu, aceștia fiind pe picior de război cu Guvernul, după anunțul că vor fi înghețate creșterile salariale, promise chiar de către Ludovic Orban.
Cu elevii nu, Consiliul Național al Elevilor protestând energic după declarațiile Ralucăi Turcan referitoare la măști. ”Guvernul României are datoria de a asigura materialele de protecție de care au nevoie elevii în școli”, susțin elevii.
Cu reprezentanții medicilor nu. Societatea Națională de Medicina Familiei a cerut înlocuirea programului Cornul și Laptele cu Masca și Dezinfectantul, pentru a oferi fiecărui elev măcar o mască pe zi. De asemenea, a mai propus achiziția de vaccin antigripal pentru elevi și renunțarea la cele cinci adeverințe necesare înscrierii la școală. După cum am văzut, ei au cerut, una, guvernul alta. Va fi deci nevoie de o a șasea adeverință, ca să poți obține masca oferită doar copiilor săraci.
Exact așa cum NU recomandă societatea civilă. Centrul Român de Politici Europene, într-o evaluare făcută celebrului Cornul și Laptele, aprecia că toți elevii trebuie să fie beneficiari ai programului, avându-se în vedere un tratament egal al copiilor. O distribuție direcționată a produselor poate atrage tratamente discriminatorii la nivelul claselor de elevi, copiii beneficiari putând fi stigmatizați (copil sărac) de către ceilalți.
Că a trecut vremea când ”liderul PNL dorea să identifice, împreună cu cei vizați, soluții la problemele societății”, e limpede. Întrebarea e ce va decide, singur?
Mutare de la guvern la primării, după scandalul măștilor
În iunie, guvernul pune Ministerul Sănătății să cumpere 115 milioane de măști, prin Ministerul Sănătății, ca să fie distribuite persoanelor defavorizate (de către primării sau de către Ministerul Muncii, căci MS nu face anchete sociale, nu cunoaște veniturile etc).
În august, Raluca Turcan face trimitere la această achiziție gigant. Dar își dă seama că nu ajunge nici pe-o măsea, darămite să acopere, vorba ceea, nasul și gura: în școli și licee sunt necesare circa 3 milioane de măști pe zi. Așa că pasează problema administrațiilor locale. Monica Anisie precizează cu subiect și predicat: măștile pentru școli vor fi achiziționate de primării. Ba chiar avansează și o sumă: 175 de milioane de euro pentru tablete, măști și desinfectanți. Ce s-a schimbat din iunie până în august? De ce cumpără guvernul măști pentru săraci, iar pentru școli primăria, nu Ministerul Educației?
Există oare vreo strategie, legată de costuri, eficiență, siguranță? Vrea guvernul să cheltuie mai puțin, vrea să scape de responsabilitate? Are, de fapt, rost să căutăm un sens în spatele mișcării browniene din jurul măștilor?
Cert este că primăriile nu știu nici acum, cu trei săptămâni înainte de începerea școlii, ce fonduri le alocă guvernul (cât pentru măști, cât pentru tablete), ce măsuri trebuie să ia, câte măști să achiziționeze, cui le distribuie. Nici nu au discutat cu premierul, nici nu au fost făcute comunicări oficiale.
Dar, despre asta am mai vorbit: nu e în fiecare zi un vot de învestitură.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
Ascultă în română
