Statisticile arată că cele mai consumate droguri în rândul copiilor de 16 ani sunt etnobotanicele. Chiar dacă avem o lege, 194/2011, care le interzice, comercianții și distribuitorii au ținut pasul. Distribuitorii nu mai sunt la noi în țară. Sunt în Bulgaria. Comercianții își asumă riscul de a trece granița cu etnobotanicele. Sex-shop-uri, pet-shop-uri sau așa-numitele „dughene” sunt măștile a cinci magazine din București. Dar ce sunt etnobotanicele? Ceaiuri și plante stropite cu cocaină sintetică, ne spune un polițist de la Brigada Antidrog. Pentru politicieni, însă, au fost doar „niște plăntuțe” inofensive care nu au avut ce căuta pe agenda parlamentară. Între incompetență și nepăsare apare interesul. Tudor Ciuhodaru, unul dintre inițiatorii legii, este convins că „milioanele de euro obținute din acest comerț își găsesc cu usurință buzunarele”.
Anul 2000. În luna august este dată legea 143 împotriva traficului și consumului de droguri. Anul 2009. Apar primele cazuri de intoxicație cu etnobotanice. Anul 2011. Tudor Ciuhodaru, Mircia Giurgiu și Petru Movilă inițiază legea 194 prin care sunt interzise produsele „denumite generic etnobotanice”. Preluată după modelul polonez de luptă împotriva substanțelor halucinogene, legea prevede pedepse de până la douăzeci de ani de închisoare pentru comercianții de etnobotanice. Parlamentarii le consideră doar „niște plăntuțe care nu au ce căuta” pe ordinea de zi. În timp ce politicienii se ceartă, copii mor în toată țara. România luptă împotriva etnobotanicelor cu o lege dată-n vremea în care „plăntuțele” nu existau. La sfârșitul anului, în noiembrie, este adoptată legea 194. În zece zile urma să se aplice. Unde-i lege, nu sunt norme! Aceasta era situația după „doar” șase luni după adoptarea legii 194. În luna mai a acestui an au apărut normele. După trei luni au început să fie aplicate pentru prima oară. Acum, mai sunt cinci magazine, care țin pasul cu legea, cu poliția, cu normele.
„Niște plăntuțe”
Tudor Ciuhodaru, unul dintre inițiatorii legii 194/ 2011, vorbește despre interesele care se ascund în spatele întârzierii normelor de aplicare. Tudor Ciuhodaru susține că politicienii, indiferent de culoarea politică, au considerat că „niște ,,plăntuțe" nu au ce căuta pe agenda parlamentară”. Medicul afirmă că a inițiat această lege pentru că îi pasă, dar a fost motivat și de cazuri care i-au rămas întipărite-n minte: „Nu voi uita niciodată cele șase cazuri sosite simultan în serviciul de urgență sau părinții urmăriți cu drujba de un fost sportiv intoxicat cu etnobotanice.”.Tudor Ciuhodaru consideră că normele de aplicare au întârziat să apară pentru că „milioanele de euro obținute din acest comerț, își găsesc cu ușurință buzunarele” și este convins că „cineva câștigă din perpetuarea acestei afaceri”.
Un simplu exemplu: magazin pe Șoseaua Progresul, numărul 160, chiar lângă o școală generală. Acolo lumea se împarte în trei: lumea comercianților, a consumatorilor și a profitorilor. În timp ce comercianții-și umplu buzunarele din două în două minute, consumatorii fac chetă pentru pentru a cumpăra un plic. Cei din urmă se împart, de asemenea, în două categorii total diferite: oamenii străzii și copii. Zece lei, atât costă pentru fiecare începutul unei dependențe. Apare și un al treilea- paznicul, care are mereu un scaun cu el și se așează mereu la colț de stradă. El învârte bani și telefoane. Procedura e simplă: copilul disperat are nevoie de un plic, plicul nu se vinde pe râs. Atunci apare el, al treilea. Îl întreabă dacă are telefon, că-i dă el banii. Negociază. Telefoane de ultimă generație sunt vândute cu 30 de lei. Al treilea merge la amanetul de lângă magazinul de vise și-l transformă în bani. Este o rotație naturală, un cerc vicios, unde cel mai slab, dependentul, pierde.
Plicul- un prieten falsUn fost consumator, care de doi ani se tratează la un centru al Asociației Române Anti-Sida, din Colentina, ne-a spus experiența lui. Un tânăr timid, rușinos, cu frica de viață, speră doar să fie mai bine și să muncească. A consumat opt ani heroină, opt ani care "nu se compară cu jumătate de an de etnobotanice". "Astăzi luam, seara mă puneam în pat, a doua zi cădeau pantalonii de pe mine. Așa slăbeam." De ce s-a apucat să consume ne spune tot el. "Anturajul, prietenii. Așa m-am apucat de heroină, așa m-am apucat și de legale. Într-o seară mi-au amestecat heroină cu legale. Eu nu voiam, că vedeam ce le face lor." De doi ani, tânărul nu a mai luat droguri. Tot de doi ani este în tratament la centrul ARAS.
Etnobotanicele- mână-n mână cu virusul HIVLa un centru ARAS din Capitală o mână de oameni se luptă cu virusul HIV. Cristina Fierbințeanu, psiholog, ne spune o statistică șocantă. În 2009, au fost la centrul ARAS doar 10 cazuri de HIV în rândul consumatorilor de droguri. Anul acesta, în primele șase luni, au fost 130 de cazuri.
Etnobotanicele au creat o lume separată, o lume care va continua să existe atât timp cât consumatorii își cumpără plicul de la magazin, ca pe o pâine: întind banul, spun ce vor și-și primesc produsul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
