Am făcut tot ce s-a putut și nici măcar nu ne putem întinde mai mult. Dacă acest semnal nu este înțeles de cei care dau cu draftul legii salarizării de pământ, România nu are variantă: renunță la bani ca să nu pice în cap, la junk. Asta ne spune, pe scurt, Dragoș Pîslaru după discuțiile cu Bruxelles-ul și Cotroceniul.
Dacă nu trece legea salarizării, pierdem 770 de milioane de euro din PNRR. Dacă nu trece legea ANI, pierdem banii din PNRR. Data limită, 31 august, a reprezentat un ”bau-bau” și un motiv de atac între liderii partidelor parlamentare, cândva aflați în coaliție de guvernare.
Dar astăzi discursul s-a schimbat.
”Am explorat toate variantele posibile pentru a atinge acceptabilitatea socială” declară Dragoș Pîslaru, ministrul interimar al Muncii. O declarație care vine să arate că mai mult de atât nu se poate face.
Anterior, la ieșirea de la Palatul Cotroceni, ministrul Pîslaru spunea, cu alte cuvinte, că acești bani din PNRR, 770 de milioane de euro, nu sunt mai importanți decât riscul retrogradării ratingului României, la junk. Ba chiar s-a referit la tranșa de bani condiționată de Legea salarizării ca fiind ”doar” o miză a îndeplinirii jalonului, făcând-o să pară ceva mult mai mic și mai neînsemnat:
”Este important să înțelegem că există o schimbare de optică importantă în ceea ce privește riscurile pe care România le are în zona aceasta fiscal-bugetară, după ce am avut o evaluare la limită recent de la Fitch și Moody's. Ceea ce este foarte important să înțelegem este că, din perspectiva Comisiei Europene, a Ministerului de Finanțe, evident că riscul acesta de retrogradare a ratingului este mult mai mare decât doar miza îndeplinirii acestui jalon.
Deși vocile din finanțe ne spun că ”banii sunt mai importanți în aceste vremuri”, faptul că partidele nu cad la pace pe nicio lege importantă pentru țară, nici măcar pentru banii pe care România i-ar putea încasa dacă îndeplinește termenul 31 august, își poate găsi justificare la Bruxelles. România nu-și poate permite retrogradarea la junk, cum nu și-ar fi putut permite, aparent, până de curând, să piardă bani. În vreme de ministrul Muncii ne spune că ”nu ne putem întinde mai mult decât ne este plapuma”, sindicaliștii reacționează la draftul noii legi a salarizării, susținând că mai rău de atât nu se poate. Cu fiecare încercare, legea salarizării pare a fi tot mai rea - spun criticile publice- și mai nemulțumitoare. Probabil că în spatele haosului există o explicație simplă, pe care nu am văzut-o în ultimii ani, cât timp proiectul a strâns praf: am lăsat-o pe ultima clipă și e prea târziu.
