De ce roşiile nu mai au gustul de altă dată

Cele mai multe roşii care se găsesc pe tarabale româneşti provin din import. În timpul anului procentul creşte până la 90%, iar vara, când intră şi roşiile româneşti pe piaţă, acesta scade la 70%. În sere, roşiile sunt produse la normă, nu mai stau în pământ, polenizarea se face artificial iar apa de ploaie nici gând să le  atingă vreodată.  Roşiile se coc în trei săptămâni iar astfel se ajunge şi la patru cicluri de roşii pe an, iar producţia este continuă.

Roşiile produse în aceste laboratoare sunt crescute doar cu chimicale fiind hrănite cu ajutorul unei perfuzii care pompează îngrăşământul în fiecare tulpină în parte. Practic aceste roşii nu  cresc, ci sunt asistate asemeni unui copil aflat în incubator.

Procesul este de la început unul de serializare. Se fabrică 300o de răsaduri pe zi iar seminţele curg prin nişte tuburi speciale. Apoi se duc în nişte hale imense, ermectic închise în care nu pătrunde aerul de  afară, iar apa a fost înlocuită cu îngrăşământul care vine din ţâşnitori şi alimentează fiecare răsad. Un astfel de proces durează 3 săptămâni, moment în care roşiile pleacă spre tarabe şi arată de parcă ar fi cele mai coapte şi gustoase legume.

Producţia de serie conduce la obţinerea unor cantităţi astronomice de roşii. Spre exemplu un producător scoate în medie pe an circa 700 de tone. Un singur ciorchine produce de unul singur de trei ori mai mult decât cele crescute natural. Roşiile se vând apoi către angrosişti cu aproximativ 2 lei pe kilogram şi ajung direct pe tarabe.

Producătorii autohtoni, care cresc roşiile în grădină, sunt eliminaţi aproape complet din această ecuaţie. Ei nu au o producţie de serie, pentru că în grădină, un ciclu de roşii durează aproximativ 3 luni, iar cantităţile sunt infime în raport cu cele ale producătorilor de serie.  Cele mai bune răsaduri de grădină dau cel mult 9-11 kilograme, în timp ce producătorii externi cresc peste 20 de kilograme la un ciorchine. Mai mult de atât, în sere se face producţie continuă ajungându-se şi la 4 cicluri pe an.

Într-un asemena context este normal ca roşiile pe care le cumpărăm de pe tarabe să nu aibă gust de roşie, ci uneori să ni se pară că mâncăm hârtie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News